8,189 matches
-
de[spre] prăbușirea Rusiei, care putea să ne târască cu ea, clipe cu care nici o agonie nu se poate compara. Ne întrebam atunci numai: oare la anul fi-vom la Florica cu toți și cu bine? Acum nu ne mai îndoiam. morții din moldova Costache ne adusese, citită în Gazeta Bucureștilor, trista știre a morții lui Ionel Oteteleșanu. Ce lovitură pentru nefericita lui mamă, care pierdea un fiu așa de distins, serios și bun. Când ne gândeam în general la morții
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
te costă nimic.“ „Exact, dar pentru un mic bacșiș n-aș face așa ceva, trebuie să am un folos sănătos.“ Mă potolisem și reflecțiunea mă povățuia să nu fac economii la un lucru așa de indispensabil ca lumina. Ne învăță să îndoim benzina cu apă și să punem un pumn de sare în lampă [ca] să nu facă explozie. L-am pus îndată să ne facă experiența pe riscul lui și, reușind de minune, în acest chip ne-am luminat cât am
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
oră decisivă cu Poincaré167, luă cu mână de fier conducerea guvernului, deci a războiului. d. wangler. scrisori din moldova 3/15 noiembrie - Sosi din nou Wangler cu Mihăescu, logofătul de la Mihăești. Acesta părea încântat de starea din Vâlcea. Mă cam îndoisem de el și dreptate aveam, după cum am constatat-o mai târziu. Wangler ne ceru scrisori pentru Iași de dat prin curierul diplomatic elvețian. Am scris îndată lui Ionel, Dinu și Tați. Le spuneam starea prizonierilor români, pentru care trebuia reclamat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
încercări, prin emoțiunile înspăimântătoare ale revoluției ruse, ale păcii separate, [ale] ofen sivei din Moldova, suntem relativ liniștiți și încrezători în convingerea că, oricât ar mai ține și orice s-ar mai întâmpla, sfârșitul este al nostru. Nu se mai îndoiește nimeni, nici tu, mamă dragă... Clemenceau pare că a luat lucrurile în mână cu o energie... bătrânească, deoarece numai bătrânii sunt energici acum... Mamă dragă, acum un an credeam că va mai ține cel mult un an și că vom
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
asprimii germanilor. Aghiotantul colonelului de la etapa Brănești veni la Lia pentru a-i transmite știri de la Vintilă, din Iași, spunând că toți sunt sănătoși, cerându-i, în schimb, o scrisoare deschisă. Noi bănuiam că venise vreo scrisoare netransmisă și ne îndoiam să-i sosească răspunsul. Aceasta se mai repetă peste câteva zile, când cerui și eu această avizare să scriu, dar mi se re fuză. Mama ne trimise, copiată de dânsa pe o mulțime de foi, des crierea bătăliei de la Mărășești
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
îndată ce sosii la București. Mulți erau descurajați de pacea rusă. Afară de d-nii Emil Petrescu, Th. Aslan, d na C. Băicoianu, nepoatele lui Costache, Elena Ghica, Maria Cazimir, Anicuța Florescu, Zincuța Manu, Elena și Eliza Odobescu, Zetta Manu, toți se cam îndoiau acum de succesul final. Marghiloman, care luptase, pe față, cu Carp, pentru menținerea regelui, acum publică un interviu în Lumina și Gazeta Bucureștilor, pentru a spune că trebuie făcută pacea și că regele va ști la timp să facă gestul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Athénée Palace 238 mai mulți ofițeri francezi. Gheorghiu veni în fugă să ne previe, îi văzuse, zicea el, coborând scara la hotel, unde se du sese cu afaceri. Orbit de dorința lui, luase pe germani drept francezi; eu m-am îndoit de știrea adusă, dar nu restul publicului. Mii de persoane au alergat pe Piața Episcopiei, unele duceau flori, toți strigau: „Trăiască Franța!“ Muzica militară germană care cânta pentru Mackensen a fost gonită, Marseillesa și imnul regal intonate. Francezii însă nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu era un copil, ci de 30 de ani, ținuse toată aventura secretă și nu căutase să o repare fie printr-o înțelegere directă cu Ionel, fie printr-o intervenție a mamei și a noastră, a surorilor. Cine se putea îndoi că n-am fi făcut tot ce ne-ar fi fost omenește în puteri pentru a regula o situațiune așa de penibilă și pentru a înlătura chiar ideea unei aventuri scabroase? Mama bănuia să nu fie vreo însce nare pentru
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mult (1885-1980), o viață tumultuoasă, dar fiind atât de viu în viață, însăși lipsa lui pare astăzi o prezență. Nu ne-am mira dacă l-am întâlni mâine în preajma Facultății de Medicină sau la Medici Naturaliști; mai degrabă ne-am îndoi de propriul nostru discernământ privind secvențele timpului. Profesorul Rășcanu poate fi înțeles mai bine amintindu-ne de făptura lui solidă, predestinată pentru acțiune, și de chipul său desprins din istoria noastră, chip de Ștefan cel Mare așa cum și-l imaginează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
inimii lui. După dorința exprimată, a fost înmormântat în hainele cu care venise de la închisoare, 1884 1963. La ceremonia de la Cimitirul Bellu, prietenul lui, Adrian Maniu a spus: « Spinarea acestui om, care nu s-a plecat în fața nimănui, a fost îndoită doar de boală și suferință ! » 11 Încă de când era în închisoare, în lumea liberă circula zvonul că Vasile Voiculescu a murit în detenție. Amintește despre aceasta și Monica Lovinescu în memoriile sale, Editura Humanitas, București. Explicabil de ce oamenii politici români
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
credință într-un punct ne plus ultra este similară cu cea a istoricului care crede că lumea a fost creată într-un anumit moment în timp. Să comparăm cu o a doua situație în care același excursionist ajunge să se îndoiască de existența unei bariere înapoi în calea progresului lui sau al ei. Peisajul temporal încă nestrăbătut este posibil să se îndepărteaze la infinit. Acum nu există nicio cunoaștere sigură în ceea ce privește modelele de cauzalitate. S-ar putea să fie întotdeauna cauze
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
le pervertește în felul lui, astfel încât doar ceea ce dorește el să scrie rămâne pentru succesorii săi, și nimic altceva. Că aceste inundații, epidemii și foamete se vor abate din nou asupra noastra, eu nu cred că ar trebui să ne îndoim, deoarece toate istoriile sunt pline de ele, pentru ca acest efect al uitării lucrurilor este vizibil și pentru că pare rezonabil că ar trebui să fie așa... Toscana era atunci, așa cum s-a spus mai sus, puternică, plină de religie și de
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
multă aplicație și mai ales cu un spirit diagnostical (analitic și asociativ de profunzime, într-un spirit polemic de subsol, elevat întru totul) chestiunea se pune dintr-odată pe alte orizonturi ale discuției, convingătoare mai ales pentru aceia care se îndoiau de actualitatea continuă a creației eminesciene. Florin Oprescu își denunță în acest sens programul, angajând în demersul său "o lentilă simplă prin care să identifice formele actualității eminesciene, prin impactul pe care modelul eminescian l-a avut asupra câtorva poeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
unei tăceri așa de adânci, că fiecare nu-și auzea decât inima sa bătându-se, și ținu cu glas mișcat următoarea cuvântare: "Această adunare, menită pentru a fi legislativă, se găsește întrunită astăzi numai spre alegera domnului țârei. Nu mă îndoiesc, iubiții mei compatrioți, că fiecare din dv. Prețuiește cât de importantă este această-operație și în cât grad viitorul țărei se află legat cu rezultatul ei. Mai înainte de a păși la lucrare, eu rog pe milostivul Dumnezeu ca să ne lumineze și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care glumele și mai ales paharele s-au cam prea încrucișat, așa încât Schmid al nostru s-a îmbătat lulea. Pornind apoi amețit cum era la a doua bataie, căzu jos și țevile puștii lui lovindu-se de o piatră se îndoiră și luară aproape forma spirală a unui rac. Ei bine, cine credeți că a împușcat capra în acest al doilea haitaș? Schmid. Cum dracul, măi neamțule, îi zisăi eu, de-ai nimerit capra, mort bat cum erai și cu pușca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
galbenii prinși de pe echipajul babacăi 76. Pune pe o carte măcar prețul biciului care era o vechitură și nu făcea mai mult de o carboavă 77. Bine zici!... Hai, zgârcitule!... Pune prețul biciului, adaose Hermeziu; ori îl pierzi, ori îl îndoiești 78. Unde nu merge o carboavă! Ași!... întâmpină Iancu Rosetti, vroind să mă aducă la ambiție. El, dac-a pierde o carboavă, se spânzură; îl știu eu ce tacâm de om e. Și așa începură cu toții să mă hărțuiască care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și se însură cu o femeie care, spre norocul lui, s-a întâmplat să fie vrednică, de treabă, bună gospodină, și care l-a deprins să nu-și mai hrănească musafirii cu alune, ceea ce nu l-a împedecat să-și îndoiască, ba chiar să-și întreiască averea. De atunci i-a fost casa, casă, și masa, masă. Colțata cea de babă a fost înlocuită cu slugi ca oamenii și, după câțiva ani de trai îndemânatec și fericit, el vroind să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
gazdă era în ziua aceea absentă din Spătărești. Acolo, așăzat îndemânatec pe jilț, la lumina unui mare candelabru, dinaintea unor farfurii pline, și a unor butelci de asemenea pline, mă simțeam cuprins de un fel de voie bună, care îmi îndoia pofta de vorbă și pofta de mâncare. Eram la mii de poște departe de orice grijă, într-unul din acele momente, când din viață guști numai plăcerea, într-o stare de mulțămire sufletească, care îmi închipui că n-o poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din minunele paradisului? Ei bine, între cumințenia vrâstei coapte și între naivitatea tinereței, eu unul, dacă mi-ar fi dat să aleg, aș opta cu ochii închiși pentru cea din urmă. Eram, deci, în acei ani binecuvântați, când nu te îndoiești de nimic, când te crezi calare pe noroc și în stare de a rădica lumea cu umărul. Intram în viață cu toată oarba încredere a unui copil neștiutor și căutam, firește să mă țin la nivelul tuturor celor care aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ce am văzut expuse pe acea mare tarabă a lumei mi-au ieșit cu totul din memorie. Eram în incinta expoziției, la Café de la Roumanie, situată alăturea de Café de Tunis, unde un turc, șezând jos pe covor cu picioare îndoite sub dânsul și cu niște metanie în mână, chema atenția trecătorilor asupra mărfei ce avea de vânzare. Întruna striga cât îi lua gura în limba lui: Ișala, aferiom, ghiordum, ișlic, berechet tacâm! Eu nu băgam de seamă că cuvintele lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de pâine, Penicillium, adică cel care produce penicilina. Astăzi o separăm de mucegai Înainte de a o folosi. Mai mult, facem același lucru și cu principiile active din plante. E bine? E rău? Să vedem. Cred că nimeni nu se mai Îndoiește de eficacitatea plantelor medicinale. Iar eventuala Îndoială e datorată exclusiv necunoașterii, În primul rând, a variabilității produsului natural; concret, În funcție de condițiile de mediu, locale ori temporale, o plantă medicinală poate conține mai mult ori mai puțin principiu activ. Iar pentru
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
avea originea mai curând în afara Chinei decât înăuntrul ei. Este de neconceput ca în China secretarul general și Politburo să predea de bunăvoie puterea, iar rezistența Armatei Populare de Eliberare este atât de mare, încât perturbarea civilă nu o poate îndoi. Și nici disputa cu Taiwanul nu este câtuși de puțin pasibilă să conducă la vreo concesie de acest gen. Pe de altă parte, având în vedere apartenența la Organizația Mondială a Comerțului (OMC) devenită o realitate din noiembrie 2001, China
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
la repezeală ceva. Fuma o țigară, pe urmă, din nou, țoca-țoca până seara. Pur și simplu, omul mă deprima. Am povestit despre el cuiva și ăsta a râs cinic, he, he, ce noroc să dai peste așa meseriași buni. Mă îndoiesc că nea Mitică era foarte pasionat de ceea ce făcea. Nici nu putea fi suspectat că era prea fericit. Mă rog. O concluzie ar fi că am învățat să scriu atunci când mi-am pierdut auzul. Ar trebui să încerc să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mâna sprijinind falca, gândește, rumegă situația. Se uită la balerinii ăia doi. Îi întoarce pe toate părțile. Un sfrijit care o tot ridică de la podea pe o fetiță de grosimea unei grisine. O ține în podul palmei, o răsucește, o îndoaie, o aruncă și iarăși o prinde. Pentru o clipă, Marele Prozator părea fascinat, dus. Nu puteai ști precis care era ocupațiunea sa mintală. Dar, după această perioadă de reflecție, începe să mustăcească, să mârâie și să cârtească. Deocamdată numai onomatopeic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de popularizare. Era o ambalare generală a publicului cititor, pe care cu greu am pricepe-o azi, dar care cuprinsese lumea până În ulițele noroioase ale satului Mili tari, din marginea Bucureștilor, de unde veneau lăptarii În faetoane cu garnițele cu lapte Îndoit cu apă și Îngroșat cu scrobeală și cu făină. De aici am primit la re dacție, În februarie 1914, semnată Stan Gh. Iosif, o elucu brație bengaliană dedi cată lui Tagore [...]. L-am Întrebat pe Kostya Rovine cum și de unde
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]