7,931 matches
-
fapte, iar în cazul unei opoziții îndărătnice, să fugă cu mine în lume. Pe această prietenă a mea și tovarășe a Maitreyiei, singura care a consolat-o în zilele ei de blestemată mizerie, o vedeam foarte rar, îi vorbeam numai întîmplător și nu i-am știut niciodată numele. Am recitit de mai multe ori jurnalul ca să-l regăsesc; nu l-am găsit, pentru că nu-l notasem. Și totuși, femeia aceasta a fost singura care ne-a iubit înțelegător și dezinteresat pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tremurând toată, în picioarele goale, ca să nu facă zgomot, și cu o sari verzuie, subțire. Nu știam ce să fac. ― Stinge lumina, îmi șopti ea, intrând în cameră și tupilîndu-se repede în dosul fotoliului de paie, ca să nu fie văzută întîmplător din stradă. Am stins lumina și m-am apropiat de ea, întrebînd-o stupid: ― Ce e cu tine? De ce ai venit, Maitreyi? Ce ai, Maitreyi? Nu mi-a răspuns nimic, ci numai și-a deznodat marginea sari-ei și a rămas goală
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu certitudine o preferință, dragostea mea se va nărui fără nici o șovăire. Îmi spuneam că, dacă Maitreyi nu poate opune magiei lui Uday Shankar mistica dragostei noastre, nu merită decât să fie părăsită ca cea din urmă femeiușcă. Am ieșit întîmplător pe coridor și am văzut-o pe Maitreyi șezând lângă Uday, întrebîndu-l foarte sfioasă lucruri pe care nu le puteam auzi. M-a mirat cât de senin priveam spectacolul acesta. Peste câteva minute mă întîlnesc cu Maitreyi pe scară, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Condurachi. - Bănuiesc că o cheamă, sau a chemat-o, Darvari. Condurachi clătină neîncrezător din cap: - N-am auzit niciodată de o sculptoriță sau o pictoriță cu acest nume. - Evident că nu. Pentru că, am aflat mai târziu, de altfel cu totul întîmplător, că la expoziții își semnează operele cu fel de fel de nume sau pseudonime. Și cum nu prea vrea să vândă - nu vinde decât la străini, sau în orașele de provincie - e necunoscută... - Curios! exclamă Condurachi apropiindu-se din nou
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lui Năstase. Pantelimon închise ochii și clătină de mai multe ori capul, parcă ar fi numărat în gând. - Nu mai mult de patru zile. Evident, îi vorbisem cu o zi mai înainte tovarășului Ulieru, în ziua când ne-am întîlnit întîmplător în fața raionului de umbrele... Pantazi nu încercă să-și ascundă satisfacția. - Vasăzică, trei zile. Ai păstrat secretul pentru d-ta trei zile. De ce? - Nu îndrăzneam să mă destăinuiesc cuiva. Mi se părea, principial vreau să spun, mi se părea evident
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aștepte, curios și totodată nerăbdător, soluția crizei. Prima oară primi un mandat de 1.000 de franci de la o persoană de care nu auzise niciodată. Scrisoarea de mulțumire se întoarse cu indicația: "Necunoscut la această adresă." Altă dată se întîlni întîmplător, în restaurantul gării, cu o colegă. Aflând că pleacă pentru o săptămână la Monte Carlo, o rugă să intre, a treia zi, în Cazino, la ora 7 seara (dar insistase, exact la ora 7), și, la prima masă din primul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din puținele orașe pe care voia să-l cunoască. Revenise de-atunci în fiecare an, în preajma Crăciunului sau la începutul verii. De-abia în a cincea călătorie, în iunie 1960, îl întîlni pe Colomban. Îl întîlni într-o seară, intrând întîmplător într-un pub din spatele străzii O'Connell. De cum îl văzu, Colomban se îndreptă spre el, îi apucă mâna între mâinile lui și i-o strânse cu căldură. Apoi, îl invită la masa lui. - De când vă aștept! exclamă patetic, aproape teatral
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe care i-l trimisese Jones. Ar fi vrut să adauge: Ce e mai extraordinar, cum mi-a ghicit numele și mi-a găsit adresa?" dar renunță. În februarie 1967: "Ancheta în legătură cu distrugerea arhivei doctorului Rudolf." în aprilie: "R. A., întîlnit întîmplător, îmi spune, în mare secret, că s-au încheiat cercetările preliminare: este sigur acum că, în cele două valize, doctorul Bernard adunase cele mai prețioase documente (bănuiesc: fonograme și fotografii după rapoartele Profesorului și caietele 1938-1939)." La 3 iunie 1967
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Poate au prins de veste, continuă Iconaru, coborând și mai mult glasul, și vin să ne caute... Tăcură amândoi, ținîndu-și răsuflarea. - Dacă ne surprinde cineva, începu brusc Ieronim, silindu-se să nu ridice glasul, le spui adevărul. Ne-am întîlnit întîmplător alaltăieri și ți-am vorbit de o colecție de fluturi. Dar ti-am vorbit mai ales de teatru, de tainele artei dramatice. Le spui de uniforme, că venisem hotărât să le iau - poți chiar să precizezi că venisem hotărât să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zile. Din câte am aflat eu din cele documente, mănăstirea Socolei nu a prea primit danii, dar împresurări ale moșiilor din partea vecinilor au fost cu nemiluita. Spune-mi, dragule, dacă mănăstirea Socolei avea și vii. Și încă cum! Crezi că întâmplător se pomenește despre vii aflate pe Dealul Călugărițelor? Rugătoarele de la această mănăstire erau chiar meștere în a cultiva vița de vie. Multe din viile Socolei erau ale unor proprietari care plăteau embatic pentru aceasta și dădeau „a dzecea” din vin
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
este anul inaugurării”. Duca vodă spune că „Noi cu multă osîrdie și cu multă cheltuială dintru agonisita noastră am nevoit ș-am zidit din pajiște această rugă”. Biserica a fost zidită după același tipic ca și Trei Ierarhii și nu întâmplător,dacă ținem seama de ce spune Virgil Drăghiceanu: „din camerier al lui Vasile Lupu vodă, ajunge să ia chiar scaunul domnesc al fostului său stăpân, cătând să egaleze în strălucire, domnia acestui voievod”. În timp ce spuneai acestea, eu mi-am adus aminte
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
veșnic femininului, femeia - la Dante ‐ întruchipând virtuțile fundamentale, iubirea, credința și nădejdea (nădăjduirea) ca maică și fecioară, răspândită‐n universul lumii „ca o mireasmă‐ntr‐o pădure”, cum spunea Arghezi, învățătoare a umanității, inițiatoare în cele esențiale ale cunoașterii. Nu întâmplător cea dintâi lună a primăverii, din vechime, o sărbătorește; nu întâmplător floarea de crin este lăsată să‐și defolieze înmiresmările la porțile caselor care au biruit iarna, unde Columba și neprihana iubitei așteaptă dezghețul pământului. Ei, mamei noastre, soției, celei
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
nădejdea (nădăjduirea) ca maică și fecioară, răspândită‐n universul lumii „ca o mireasmă‐ntr‐o pădure”, cum spunea Arghezi, învățătoare a umanității, inițiatoare în cele esențiale ale cunoașterii. Nu întâmplător cea dintâi lună a primăverii, din vechime, o sărbătorește; nu întâmplător floarea de crin este lăsată să‐și defolieze înmiresmările la porțile caselor care au biruit iarna, unde Columba și neprihana iubitei așteaptă dezghețul pământului. Ei, mamei noastre, soției, celei pentru care omul (bărbatul) lasă casa părinților și întemeiază o nouă
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
mă fac, cum să-i zic tatii ce-am pățit?“ se-ntreba, strângându-și la piept mâna îndurerată. Pe-nserat merse cu unchiul, fratele mamei fost ofițer în armata rusă, la nașul său de botez, Vasile a’ lui Tofan, la care întâmplător mai venise un gospodar, felcer în sat. Acela-l privise lung: Băiete, de data asta eu ți-s nașul, da’ să nu ți-l faci de râs pe ăsta adevărat! Îl privi pe Vasile a’ lui Tofan: - Dacă mă vindec
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
face operativ armamentul greu, amenajă un depozit de muniție într-o clădire părăsită, undeva mai în spate. Conform principiilor militare, ordonă soldaților ca-n timpul cât nu făceau instrucție, să sape amplasamentele pentru tunuri, și gropile individuale, pentru protecția proprie. Întâmplător, unul dintre soldații companiei, Vasile Tofan, era fiul nașului său, cel care-n copilărie îi trăsese mâna sărită din cot, pe când voia să prindă o pupăză. Față de ceilalți, părea mai dezghețat, făcuse trei clase la Școala de arte și meserii
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
se termine odată totul, indiferent cum! - Domnilor, veți da câte o nouă declarație scrisă despre desfășurarea evenimentelor, și puteți pleca liniștiți, probele sunt evidente, nu se pune problema vreunei culpe în ce vă privește. Cu inima ușoară ieșiră în stradă. Întâmplător, întâlniră un grup de ofițeri din Roman, foști colegi de școală cu locotenentul. - Domnilor ofițeri, ați scăpat cu fața curată de Curtea Marțială, nici măcar n-ați fost dați în judecată, și nu sărbătoriți evenimentul? Nevasta mea este la părinți, sunt
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
umane, unde urâtul se manifestă prin incorectitudine, cu toate formele ei, urmând ca mai apoi să iasă din nou la suprafață, în ultimul capitol, unde urâtul se manifestă pendulând între esență și aparență, prin ordinar, meschin, slăbiciune, josnic, obișnuit (mediocru), întâmplător, inevoluat, dezgustător, grosolan, ceea ce este mort și gol, hidos, absurd, scârbos, rău, fărădelege, fantomatic, diabolic și caricatură. În societatea contemporană oamenii se îndreaptă, mai cu seamă, către nonvalori și le ridică pe acestea la rang de artă. Negativismul din interiorul
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ionela Alexandra Răstoacă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_950]
-
de sine. Bărbatul se întreabă uneori dacă mai sunt în "toate mințile". Iubirea lor tainică, ascunsă de privirile lumii "atât de rea ... neînțelegătoare", păstrând cu strășnicie trăirea intensă numai pentru ei, conturează femeia care atrage prin misterul feminin. Se întâlnește întâmplător în tren cu Fred Vasilescu. Ea este singură, iar el este însoțit de o altă femeie. Scrisoarea ei dezvăluie neliniștea, vanitatea rănită pe care se străduiește să și le ascundă, abordând indiferența: Autorul îi subliniază trăsăturile care o individualizează, reliefându
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
nutrește pentru el, căci dovedea: Următoarele note cuprind un articol al lui Ladima care i-a supărat pe afaceriștii vremii. Talentul, cinstea și demnitatea gazetarului nu pot pătrunde și învinge păienjenișul afacerilor frauduloase ale lui Gheorghidiu și Lumânăraru. El descoperă întâmplător neregulile dintr-o afacere a industriei miniere și C.F.R. care păgubea statul român, fără să bănuiască implicarea totală a patronilor săi în această fraudă. Ceea ce a dus la ruperea definitivă a acestei colaborări, a fost apariția articolului de o violență
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
care, urmărind-o pe scenă, concluzionează: Emilia îi relatează lui Fred despre relațiile ei ci alți bărbați - printre care și deputatul Nae Gheorghidiu - și strădaniile ei de a evita orice întâlnire a acestora cu Ladima. Cu toate acestea, el aflase întâmplător că Emilia avea un amant, pe Traian Justiniu și-i scrie, cu o tristețe sfâșietoare, rupând orice legătură cu ea: Aflând că Ladima este foarte rău bolnav, "merge spre moarte...", Emilia nu se putuse duce le el, deoarece însoțea, ca să
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
a impus un convoi (...) ca să ia un trecător izolat." Ea nu poate să nu-și trădeze marea pasiune pentru un alt bărbat, notat doar cu X, care i-a refuzat însă iubirea: " Scriitorul, ale cărui comentarii directe se află, nu întâmplător, în subsolul paginii, află că enigmaticul X este Fred Vasilescu-Lumânăraru, tânăr monden, diplomat și aviator. Iubirea înseamnă otravă și medicament căci D., căutând-o cu disperare, este asemeni unui pacient, "unui bolnav de anemie" și o întreabă pentru a-și
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
dumnealui. E mai cavalerește. ― Dacă eu am Întins un deget, nu Înseamnă să-mi apuci toată mâna - a filozofat securistul. ― Nu știu cine Încalcă principiul bunei cuviințe și al respectului privind nivelul profesional la care se află fiecare din cei implicați - absolut Întâmplător - În acest dialog... ― Nu-ți permit să apreciezi competențele mele profesionale! Sper să pricepi că eu sunt cel care hotărăște cine și cui dă socoteală! ― Asta pe baza propriei dumitale gândiri și hotărâri privind desfășurarea evenimentelor... Ceea ce v-am spus
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
relațiile noastre n-o să spui decât adevărul. Evident, nu ești pregătit să-mi spui ceva valabil despre arma ta. Firește, resping această istorie fantezistă. Clane dădu din cap, dar nu spuse nimic. Oferise singura explicație de care dispunea și întâlnise întâmplător realismul uimitor al celuilalt. Nu că l-ar fi învinuit pe barbar. El însuși numai treptat fusese în stare să accepte ideea că materia și energia erau diferite de ceea ce păreau pentru percepțiile și senzațiile corpului nostru. Dar acum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
politiștilor (ca să nu le zic polițiști) că înjură careva de democrația occidentală! Nu demult credeam (am afirmat-o repetat) că singurul cîștig al evenimentului '89 e libertatea opiniei. Mă tem, însă, că adevărurile noastre sînt controlate iarăși. Și nu, nu întîmplător au revenit la invectivă dinozaurii staliniști. Tactica și tonul lui Brucan au fost recuperate. Accesele anticomuniste sînt cele comuniste, întoarse pe dos. "Un rat visqueux". "Un șobolan vîscos" era, după Sartre, orice anticomunist. De Eugen Lovinescu am auzit prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
După ce îl interoghează sever, marele Inchizitor, Tomas de Torquemada, îl expediază la ceruri, ca nu cumva să strice temeiurile bisericii catolice. Cît pe ce să-l condamne pe Iisus ca eretic și să-l ardă pe rug. N-am apelat întîmplător la Dostoievski. Ana a fost un Torquemada cu fustă roșie. I-a compromis pe social-democrați și i-a aruncat la gherlă pe gazetarii krypto-comuniști din vremea lui Antonescu. Tatăl ei era haham, sacrifica ritualic animale. Fiica sacrifica oameni. Are mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]