7,946 matches
-
dormitor fără să facem nici cel mai mic zgomot. Ne era atât de milă de ea. Timeea zicea să facem liniște, poate așa nu va mai avea dureri. O pândeam amândouă. Câteodată țipa la mine. Îmi venea și mie să țip. Fata mă mângâia și mă ruga să o iert că e bolnavă și din cauza durerilor se descarcă pe mine. Noaptea devenisem umbra ei. Mă trimitea să mă odihnesc. Nu o ascultam, nu plecam de lângă ea. Voia să nu văd chinul
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
vomitat sânge niciodată. Apă, mâncare, medicamente, i se opreau undeva mai jos de gât și ieșeau înapoi pe gură. Uneori se nimerea să vomite pe mine. Vomita în jet la 1-2 metri și se simțea prost că mă aflam acolo. Țipam și o rugam să nu se abțină, că voi curăța după ce vomită. Îmi era frică dacă plecam de lângă ea să nu se înece cu vomă. Îmi era frică dacă nu eram în aceeași încăpere cu ea. Îmi era frică că
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
atare s-a schimbat foarte mult. Mi se părea ceva necurat la mijloc, să reacționeze așa din cauza unor nenorociți de bani. Am aprins tămâie și am stropit cu agheasmă, dar tot nu se liniștea. A ieșit pe balcon și am țipat la ea, că se întindea în afara balconului. Apoi a ieșit pe scări și iar am țipat când mi-a fost teamă că se duce pe scări. Nu stătea deloc. Mi-am zis: ori o duc la biserică, ori la spital
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
din cauza unor nenorociți de bani. Am aprins tămâie și am stropit cu agheasmă, dar tot nu se liniștea. A ieșit pe balcon și am țipat la ea, că se întindea în afara balconului. Apoi a ieșit pe scări și iar am țipat când mi-a fost teamă că se duce pe scări. Nu stătea deloc. Mi-am zis: ori o duc la biserică, ori la spital. Am vorbit cu Raluca și i-am spus că îmi este foarte frică și nu știu ce să
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
A strigat-o de trei ori. Am simțit un trăsnet în cap, am paralizat de frică, crezând că acolo a rămas. Cu greu s-a ridicat. Am ieșit și când să ne urcăm într-un taxi mi-a venit să țip: era grăbită să ajungă acasă pentru că știa că nu mai poate; când să urce în mașină, cum se înmoaie o lumânare dacă o lași în soare, așa s-au înmuiat picioarele ei. Gata, pusesem punct la orice discuție despre cancer
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
am putut de tare. Nu-mi păsa în acel moment de viața mea, însă mă gândeam la Timeea. Nu mi păsa dacă mor și eu cu mama, dar de Timeea eu trebuia să am grijă. S-a speriat când am țipat. A rămas cu privirea fixă la mine. Am certat-o, țipam și o certam. Îmi ceream iertare de la Dumnezeu și spuneam că nu mai pot, că nu mă ascultă. Plângeam și o certam. Ea se uita la mine parcă era
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
viața mea, însă mă gândeam la Timeea. Nu mi păsa dacă mor și eu cu mama, dar de Timeea eu trebuia să am grijă. S-a speriat când am țipat. A rămas cu privirea fixă la mine. Am certat-o, țipam și o certam. Îmi ceream iertare de la Dumnezeu și spuneam că nu mai pot, că nu mă ascultă. Plângeam și o certam. Ea se uita la mine parcă era un bebeluș care te privește nedumerit și nu înțelege ce te-
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
a plecat ea, nu mai rețin, pentru că eu vroiam să stau cu mama. Scotea un sunet ciudat și m-am speriat tare. Îi luam tensiune din cinci în cinci minute, urca la 11-12, cobora brusc la 6-7. Am început să țip, știam că nu e bine să ajungă la o tensiune așa de joasă. Aprindeam lumânări și țipam la mama să se trezească. Lumânările se stingeau, le aprindeam iar și țipam și la ele să stea aprinse. Mama începea să se
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
și m-am speriat tare. Îi luam tensiune din cinci în cinci minute, urca la 11-12, cobora brusc la 6-7. Am început să țip, știam că nu e bine să ajungă la o tensiune așa de joasă. Aprindeam lumânări și țipam la mama să se trezească. Lumânările se stingeau, le aprindeam iar și țipam și la ele să stea aprinse. Mama începea să se răcească și hârcâia din piept. De fel nu am putere să ridic greutăți, dar atunci am ridicat
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
urca la 11-12, cobora brusc la 6-7. Am început să țip, știam că nu e bine să ajungă la o tensiune așa de joasă. Aprindeam lumânări și țipam la mama să se trezească. Lumânările se stingeau, le aprindeam iar și țipam și la ele să stea aprinse. Mama începea să se răcească și hârcâia din piept. De fel nu am putere să ridic greutăți, dar atunci am ridicat o. Am întors-o pe toate părțile. Țipam, o strigam. Am sunat la
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
stingeau, le aprindeam iar și țipam și la ele să stea aprinse. Mama începea să se răcească și hârcâia din piept. De fel nu am putere să ridic greutăți, dar atunci am ridicat o. Am întors-o pe toate părțile. Țipam, o strigam. Am sunat la salvare. O oră jumătate m-am certat cu toată lumea. Nu vine nimeni dacă aude de cancer. Nu le pasă dacă omul acela bolnav de cancer ar mai putea fi ajutat... De la salvare mă puneau pe
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
aducă salvarea. Mama intrase în comă cu o seară în urmă iar eu nu mi am dat seama. A venit și bunica mea care îmi zicea să stau calmă, să nu mă agit, să chem salvarea, că mama moare. Am țipat la ea și i-am spus să mă lase în pace. După patru ore, după ce a vorbit vărul meu la oncologie să o primească, au venit două mașini. S-au străduit... nu aveau ce să facă. Vorbeau ceva de 5
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
halul ăsta acasă, am dat telefoane la toată lumea, rugând pe toți să-i aprindă patruzeci de lumânări. Să se roage pentru ea să reziste, să o scoată de la aparate și să o iau înapoi acasă să moară în brațele mele. Țipam la mine fiindcă eram furioasă. Nu înțelegeam ce se întâmplase cu mine de am acceptat să o ia salvarea. Mă suna lumea înapoi spunându-mi că lumânările se sting, că vasele pe care erau așezate candelele se sparg, apoi se
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
Jurasem că nu o mai duc la spital. Apropiații plângeau și mă rugau să înțeleg că așa a fost să fie, că nu putea muri acasă pentru că eu nu o lăsam. Am întâlnit în sfârșit un doctor care să nu țipe la mine, care să nu mă facă tâmpită când nu înțeleg că mama moare, căruia să-i fie milă de mine și să-mi înțeleagă durerea. Îi făcuse câteva investigații mamei. Acum îmi era mie milă de el. Stătea rezemat
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
nu pot să mă revanșez? De ce nu-mi răspunde când o întreb? Habar nu ai cât mi-e dor de tine Am plâns atât de mult după tine Nici nu-ți imaginezi M-am dat cu capul de pereți, am țipat și am urlat De ce ai plecat de lângă mine? De ce nu-mi răspunzi? ” La un concurs unde a luat premiul întâi, trebuia să-i scrie lui Moș Crăciun, tot de mama a vorbit: Indiferent ce îmi vei aduce eu mă voi
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
cu evoluție paralelă este expresia năzuințelor egalitare care-și croiesc drum în viața societății. Un mare boier moldovean, ieșind într-o zi pe străzile Iașilor îmbrăcat în haine nemțești, se trezea apucat brusc de mâneca surtucului și auzea un glas țipându-i în ureche: „«A! ce dracul!... Domnule... parcă ești surd... de când te strig!... hai degrabă să dregi trăsura, că așteaptă boieriul să iasă la Copou!...» Boieriul se întoarsără cu o vorbă lată și curată moldovinească... iar vezeteul, înspăimântat, se dipărta
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
să putem dormi!" (1,37-39). Se poate descifra în aceste versuri nostalgia "Materiei" (adică a modului de existență care corespunde inerției și inconștienței substanței) pentm imobilitatea primordială, rezistența împotriva mișcării de orice natură, condiție prealabilă a cosmogoniei. Tiamat "începu să țipe la bărbatul ei. Ea scoase un strigăt de durere [.]: Ce? Să distrugem ceea ce noi înșine am creat! Supărătoare, desigur, este purtarea lor, dar să-i răbdăm cu blândețe" (I, 41-46). Însă Apsu nu s-a lăsat convins. Când tinerii zei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cale de salvare a eului creator sau a lumii ("sufletul meu nu mai are haine și umblă-n pielea goală ca femeile", Clișeu, "fetele gem noaptea lângă șanțuri/ cu inelul pântecului gol", "după hanuri mucede, întruna/ sânurile se pupă, șoldurile țipă.", Mahalale) și imaginile sacralității sunt mutilate, nu există ideal sau idealizare ("Maica Domnului sluțită avea ochi de castane", Corespondență pe un arbore, "când Maica Domnului, cu glezna rotundă,/ iese din șanțuri și intră în cetate", Vizită celestă). Câteodată iubita este
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aici de-un an"), fără ca prin aceasta lumea prezentată să iasă de sub imperiul morții. Finalul simetric, oarecum bacovian, scoate toamna de sub semnul banalului: "Domnilor, a fost o toamnă păcătoasă/ și Soarele se tot răcea ca sobele de tuci./ un porc țipa ca fierăstrăul./ De-atuncea nici/ fantome mari să treacă nu mai vor/ ținând de mâine fantomele mai mici". Nu e o atmosferă bacoviană, ci mai degrabă un refuz al ei, o distanțare. Se remarcă dialogismul, pentru că trebuie să recunoaștem aici
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ciudate, neașteptate: "Fumul de țigară răsucea un burghiu în tavan la ora cea mai tardivă (...)" (Poem din sanatoriul dr. Zed, Constant Tonegaru) sau "Domnilor, a fost o toamnă păcătoasă/ și Soarele se tot răcea ca sobele de tuci./ Un porc țipa ca fierăstrăul./ De-atunci nici/ fantome mari să treacă nu mai vor/ ținând de mîini fantomele mai mici." (Conspect de toamnă, Constant Tonegaru). Răsturnările de perspectivă datorate restructurării imaginarului poetic se produc și în poezia contemporană unde ineditului i se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
reconstitui lumea de dincolo de cuvintele devenite simple instrumente într-un joc literar: "și a bătut ceasul din turn/ și ei s-au ridicat de la masă;// și a strălucit ceasul pe mâna marelui pădurar/ și ei au început vânătoarea;// și a țipat ceasul de fier/ și ei și-au șlefuit unghiile.// Nu-ți fie teamă, cititorule!/ Am părăsit convenția cocoșată a trecerii timpului./ Râd de ceasul din turn, de ceasul de mână,/ de ceasul de aur, de ceasul de fier...// (...) și a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aluzii culturale („Naiul fluiera/ Păgîn”), istorice („Cînd ore libere/ Sună/ Din vechi acordeon,/ De-a zilelor bravade.../ Relativ,/ Pardon”), ori la „traduceri” ale unor imagini prin altele, deduse din observații personale („Cum larme/ De piano/ Ca ploaia,/ Sau ca violine țipînd/ Ca pentru momițe...”) 5). Mintea încearcă să suplinească atrofia sentimentelor, dar rezultatele nu sînt dintre cele mai convingătoare. Particule poetice Fără îndoială, există o fascinație a colosalului și alta a miniaturalului, în artă și poezie. Cutare pictează sau cîntă muntele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
teamă. Venirea lor dă emoția producerii unui eveniment implacabil. Asupra unor autori, între care Pincio și Tradem, corbii au un efect paralizant: „Pe valuri friguroase vin bocete amare,/ Asemeni ne-nduratei cîntări de nmormîntare/ Pe cer perindă norii și corbii trec țipînd,/ în fața firei moarte [scrie primul] rămîi fără de gînd”13). „Și pe cînd trec/ în a crepusculului oră,/ Spre groapa unde doarme-o soră,/ Și-n suflet plînsul îl înec;// în aiurări/ De spaimă inima mea moare”, notează, la rîndul său
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dragostea e un sentiment epuizat devreme necesită cîteva precizări. Bacovia a iubit și a jinduit mereu la iubire. în toată opera sa nu dai decît peste două izbucniri de misogin: „Femeie, - mască de culori,/ Cocotă plină de rafinării -/ Tu, care țipi la desfrînări tîrzii/ Pe visători, cu greu, îi înfiori...” („Contrast”) și: „Voi, femeilor, ați nenorocit o mulțime de scriitori”. („Dintr-un text comun”)4) Firește, se considera printre aceștia. Era convins că nefericirea sa are drept cauză primordială o iubire
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în timp ce „cochetă” mai are încă în el ceva amăgitor, „cocotă” e brutal, nu lasă nici o iluzie asupra persoanei. într-un acces de moralism, Bacovia îl folosește ca pe o insultă: „Femeie, - mască de culori, / Cocotă plină de rafinării-/ Tu, care țipi la desfrînări tîrzii/ Pe visători, cu greu, îi înflori...” („Contrast”).4) Indignarea lui e mai mare decît cea a unui simplu observator. Probabil fiindcă (vulgar spus) se fripsese cu ele, le simțise falsitatea, „rafinăriile” i se par dezgustătoare. Cînd am
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]