43,150 matches
-
de tobă și trâmbiți, în memoria și deprinderile agenților respectivi. Astfel liberalii noștri sunt extraordinari în descoperirea unor lucruri pe cari toată lumea le știa înaintea lor și confundă neștiința lor proprie de legile pozitive ale țării în care trăiesc cu absența acestor legi. Fiindcă toate lucrurile merg în lumea asta crescendo, ne vom pomeni într-una din zile că unul dintre patrioți descoperă tabla pitagoreică ca un lucru cu totul nou și că alt onorabil cere patent de invențiune pentru descoperirea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Pe când acești 21 de inși - dintre deputații cei mai inteligenți, unii chiar dintre cei mai onești - lipseau din Adunare și după ce rugaseră pe ministrul - prezident să nu pună în dezbaterea Adunării nici un proiect important, grupul Eliad - cîrciumărescu se folosește de absența colegilor și, fără discuție, fără a se citi sau a se fi împărțit raportul, se votează prin surprindere tranzacția privitoare la cheiul Brăila, prin care statul aruncă în Dunăre un milion și mai bine de franci pentru lucrări înecate, făcute
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
întreprinderea noastră ar putea fi zădărnicită de multe aspecte care, deocamdată, nu ne sunt clare. Dintre acestea, două ar fi de menționat pentru a decide dacă urmează să le luați în seamă în judecata înălțimii Voastre. Primul se referă la absența oricărei garanții a faptului că virușii pe care vom reuși să-i producem vor avea efect pe termen scurt și vom putea înlocui cu zeți clonele de pe Lumile Agricole. Ca orice domeniu în care operează necunoscutul inovației științifice, încercarea mea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cum era aceea a evitării monogamiei, nu erau defel impuse, în sensul existenței unei forțe care să vegheze respectarea lor, cât erau mai ales subînțelese în urma predicilor ținute de prelați în turnul din fața porții mari. Tânărul realiză că trăiau în absența totală a oricăror reguli. ― Ai plănuit asta! Nu se poate să fi pus totul la cale acum! E prea complex! Revelația asta... Maria încuviință din cap. ― Desigur. Nimic din ceea ce fac nu este necunoscut Abatelui, care a decis că de-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ca o cicatrice, Preotul își lansă trei dintre pumnale într-un contact scurt cu armele tânărului. Metalul se lovi de metal, lăsând în urmă doar o dâră de scântei. Fusese ușor. Jorlee lăsă să cadă pumnalul de sus, sperând că absența controlului său mental asupra armei ova face să treacă neobservată. Preotul se aștepta însă la acest lucru și, aruncând la rândul său fulgerător una din lame către Jorlee, preluă arma adversarului, facînd-o să se așeze cuminte în dreptul propriei frunți. Fusese
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ridici doar cu forța gândului, crezi că mintea ta se va putea vreodată dezobișnui de veșmântul shu? Dar sufletul tău? - Nu e nevoie să... Ce vrei să spui cu dezobișnui? - Te-ai gândit vreodată cât de singur te simți în absența vocii ly? Mintea ta s-a obișnuit să audă mereu prezența alor tăi. Te-ai gândit vreodată cât de frustrat te vei simți când deciziile care te vor afecta nu se vor lua în ly, acolo unde nimeni nu poate
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
va mai putea fi folosit niciodată. - Mergeți cât mai repede acasă, se adresă Xtyn lui Vartil. Eu trebuie să mai trec pe undeva. O să vin cât pot de repede. Promptitudinea cu care bărbatul începu să-i îmboldească pe ceilalți și absența oricărui comentariu din partea lui îl făcură pe Xtyn să se gândească la avantajele subtile despre care îi spusese Alaana că le au conducătorii. I se păru chiar pentru o clipă că înțelegea de ce femeia îi spusese că puterea, poziția de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
realizase că, în lipsa lui, războinicii Omenori din rand suferiseră pierderi serioase. Sondă cu disperare vocea ly, dar acolo se auzeau numai gemete și urlete de groază și nimeni nu părea să aibă vreo soluție. Pe Xtyn aproape că îl durea absența Alaanei din mintea lui. Ar fi avut nevoie de sfaturile ei sau, și mai bine, de ajutorul ei. Aproape că renunțase la ideea de a mai lupta când un zgomot ciudat îi atrase atenția, intrigîndu-l atât de mult încît părăsi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
aruncă pe umeri. Atingerea texturii aceleia ciudate, groase, dar foarte flexibile îi aduse aminte că de generații întregi Maeștrii își dăduseră unul altuia o asemenea bucată de material fără a ști ce reprezintă, într-o căutare neputincioasă a propriilor origini. Absența oricărei explicații asupra provenienței celor două talismanuri fusese probabil singura disfuncționalitate a întregului lanț de Maeștri, iar N'Gai Loon nu fusese niciodată foarte preocupat de proveniența acelor obiecte, în tinerețe cercetase însă multe arhive încercînd să găsească locul de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
romanului drept trăsătură generică a narațiunii, care distinge înainte de toate opera narativă de cea dramatică. Prin compararea narațiunii (care poate fi intermediată) cu drama (care nu poate fi intermediată), punctul central al discuției despre acest aspect a devenit întrebarea dacă absența unui narator personal(izat) mai cu seamă acestuia i-a fost recunoscută intermedierea narației tulbură iluzia cititorului. Cerinței unui Friedrich Spielhagen și a susținătorilor săi legate de obiectivitatea, mai precis de nemedierea reprezentării inclusiv în roman, i s-a opus
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
extremă a tendinței către insolitare. În toate aceste cazuri tocmai mutarea completă a punctului de vedere într-un personaj romanesc periferic are un efect de înstrăinare, făcîndu-l pe cititor să vadă o realitate familiară lui prin cu totul "alți" ochi26. Absența totală a oricărui comentariu auctorial, renunțarea la orice fel de "corectare" explicită a abaterilor personajelor de la normele de comportament așteptate sau presupuse în mod inconștient, trăsături pe care le întîlnim în reprezentarea limitată la perspectiva internă dintr-o situație narativă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
În aceste exemple, timpul prezent corespunde dispunerii temporale a situației narative auctoriale, în care prezentul narativ al naratorului reprezintă punctul temporal zero; prin urmare, comentariul auctorial care se referă la acesta este de asemenea la timpul prezent. Prezentul auctorial subliniază absența caracteristicii intermedierii din adresarea naratorului către cititor și, în consecință, nu poate fi folosit ca dovadă pentru teza mea. Acele titluri-propoziție în care verbul nu se referă la actul narativ, ci mai degrabă la acțiunea personajelor sînt, pe de altă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de titlu de capitol "comentativ" la timpul prezent și un tip de titlu de capitol "narativ" la timpul trecut. Este foarte important în această conexiune faptul că aceste două tipuri pot fi distinse nu numai prin intermediul timpului, ci și prin absența sau prezența cuvintelor și a elementelor stilistice care semnalează narațiunea. Mai întîi voi prezenta cîteva exemple de titluri de capitol "comentative", care pot fi considerate norma titlurilor de capitol "rezumative", potrivit tezei mele. Acestea sînt rezumate în sensul că sintetizează
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de acest gen nu sînt microrezumate, ci repovestiri în miniatură: Povestește că domnul Jones își continuă călătoria, în ciuda sfatului lui Partridge, și ce s-a întîmplat cu acea ocazie (Tom Jones, carta aXII-a, cap. XII). Explică în mod onorabil absența domnului Weller, descriind o serată la care acesta a fost invitat; de asemenea arată cum acestuia i-a fost încredințată de către domnul Pickwick o misiune privată delicată și importantă (Documentele postume ale clubului Pickwick, cap. XXXVII). Formula narativă "arată cum
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
sistemul de valori juvenil, simplificat al lui Holden ar fi la fel de nepotrivit ca și stilul său, suprasaturat de jargon adolescentin. Dacă stilul ar fi transpus într-unul aparținînd unui adult, s-ar crea un hiatus între narator și materialul narat. Absența unui astfel de hiatus este o trăsătură foarte semnificativă a textului original. Dacă, pe de altă parte, obiectivul transpunerii este o narațiune la persoana a treia precum Portretul artistului în tinerețe (situație narativă personală), atunci Holden Caulfield ar trebui eliminat
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
la jumătatea drumului dintre situațiile narative auctoriale și personale este în primul rînd determinată nu de cantitatea dialogurilor lor, ci mai degrabă de condițiile narative premergătoare sporirii excesive a acelor dialoguri, și anume retragerea naratorului auctorial și, în același timp, absența reprezentării personale. Dialogul ca element structural non-narativ al unei narațiuni nu poate, de unul singur, să determine în mod decisiv clasificarea unei opere pe cercul tipologic. Operele menționate sînt cazuri extreme. Mai reprezentative pentru romanele și povestirile cele mai cunoscute
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
precedată de o descriere detaliată a cimitirului din punctul de vedere al lui Esmond, precum și de gîndurile pe care vederea mormîntului le trezește în el. Aceeași tranziție are loc în scena în care Esmond, întorcîndu-se la Castlewood după o lungă absență, este pentru prima dată singur cu Lady Castlewood, viitoarea lui soție. Acest pasaj decisiv e precedat de o relatare a amintirilor și sentimentelor lui Esmond în timpul acelei nopți nedormite. În dimineața următoare, în timp ce citea niște documente de familie pe care
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
permite să ignore sfaturile prietenilor săi250. Motivul pentru modul subtil în care referința la persoana întîi devine referință la persoana a treia este legat de faptul că prezentarea conținutului conștiinței aici, ca și în multe alte romane, are loc în absența unui narator personalizat: purtătorul conștiinței funcționează el însuși ca personaj-reflector în ale cărui gînduri, percepții și sentimente cititorul pare să aibă o viziune directă. Imediat ce marca "se gîndi el" a unui narator personalizat se lasă așteptată, conținutul gîndurilor poate fi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ceea ce este mai important". O diferență între personajul-narator al unei situații narative auctoriale și cel al unei situații narative la persoana întîi constă, desigur, în angajamentul existențial al naratorului la persoana întîi și în motivarea sa pentru povestire și în absența unui astfel de angajament în cazul naratorului auctorial. Această problemă a fost discutată anterior. Începutul atît de bine cunoscut al romanului Marile speranțe al lui Dickens ilustrează foarte bine acest aspect. Imediat după introducerea sa ca personaj-narator și după oferirea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
povestirea va fi pusă la dispoziția cititorului atunci cînd are nevoie de ea. În cazul unei narațiuni ce începe cu un personaj-reflector, cititorul este obligat să treacă peste toate preliminariile și să adopte poziția personajului-reflector, experimentînd evenimentul narat in actu. Absența unui narator și a preliminariilor narative și referința la un personaj-reflector prin intermediul unui pronume căruia îi lipsește un antecedent sînt condițiile narative prin care acest transfer are loc cel mai repede și complet. În literatura narativă modernă se pare că
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
povestirea mai puternică și îi va face pe oameni să simtă ceva mai mult decît înțeleg"436. Relevanța semiotică a omisiunii sau, mai precis, a lucrurilor care sînt omise, este sporită de situația narativă particulară din povestirile lui Hemingway, unde absența naratorului îi sugerează constant cititorului să exploreze atent semnificația propriu-zisă a tot ceea ce nu s-a omis. 7.1.3. De la nume la pro-nume Retragerea naratorului auctorial este evidentă în reducerea și mai ales în absența discursului auctorial specific, cum
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
povestirile lui Hemingway, unde absența naratorului îi sugerează constant cititorului să exploreze atent semnificația propriu-zisă a tot ceea ce nu s-a omis. 7.1.3. De la nume la pro-nume Retragerea naratorului auctorial este evidentă în reducerea și mai ales în absența discursului auctorial specific, cum ar fi referirile naratorului auctorial la el însuși, comentariile lui la evenimentele narate, referirile la trecut, viitor și așa mai departe. Manifestările pur funcționale ale naratorului auctorial, regizarea dialogului, conferirea de nume personajelor sînt menținute cel
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a petrecut în New York; prin natura confesivă a narațiunii, eul narator este înlocuit aproape complet de eul care trăiește. Personajele la persoana întîi ale lui Beckett vegetează pînă spre dezintegrare existențială, o dezintegrare care poate fi de asemenea observată în absența unei distanțe dintre eul narator și eul care trăiește. Romanele epistolare și jurnalul sînt localizate în acest sector al cercului tipologic. Factorul decisiv pentru clasificarea sistematică a romanului epistolar nu este numărul corespondenților, ci în primul rînd distanța spațio-temporală și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
primară este faptul că naratorul s-a retras aici aproape complet, în timp ce un personaj-reflector nu a devenit încă vizibil. Această observație menține, de asemenea, narațiunea dialogată pe partea opusă a cercului tipologic. Din moment ce în ambele cazuri criteriul de clasificare este absența trăsăturilor distinctive (cu excepția formei dialogate), este clar faptul că o narațiune de acest fel la persoana întîi, de exemplu Cincizeci de bătrîne a lui Hemingway, este greu de distins de o narațiune la persoana a treia de un tip comparabil
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
exemplu Cincizeci de bătrîne a lui Hemingway, este greu de distins de o narațiune la persoana a treia de un tip comparabil (de exemplu, Asasinii). În afara formei dialogate și de predominanța prezentării scenice, ambele forme sînt caracterizate înainte de toate de absența unui personaj-narator, precum și de absența personajului-reflector. În sfîrșit, monologul interior reprezintă tranziția dintre situația narativă la persoana întîi și cea personală. În monologul interior, cititorul întîlnește un eu care deja manifestă trăsătura caracteristică a personajului-reflector: acesta nu narează sau nu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]