8,468 matches
-
liceu, și vă rog chiar, în calitate de bun și apropiat prieten, să participați, fie găsiți o altă soluție, tot convenabilă. Imediat după terminare, materialele se reîntorc la locul lor. Eu încep să cred că o să mă ajutați și vă mulțumesc de pe acuma. Cu prietenie, Al. Arșinel 3 (Dolhasca), 30 ianuarie 1976 Stimate domnule Dimitriu, Vă rog să-mi iertați neexecutarea acelor obligații ce singur mi leam luat față de D-stră. Am ieșit târziu de la școală. Și cum vifornița crescuse și trenurile nu aveau
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
prezența Dv. Mulți și fericiți ani, Fam. Gh. Balan 10 (Piatra-Neamț), 30 iunie 1977 Stimate Domnule Dimitriu, Îngăduie-mi, te rog, să-ți răpesc puțin din timpul matale prețios, ca să mă lămurești în următoarea problemă pe care ți-o înfățișez acuma. Am o corespondență de la cărturarul de seamă V. G. Popa, pe care îl regret ca pe un adevărat frate. M-a impresionat adânc vestea că s-a dus dintre noi așa de curând, și mereu îmi amintesc despre ultimele noastre
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
sau o instituție de breaslă ce depinde de altă instituție de Stat. Ce mai cunoașteți în legătură cu presupusa lege, ca Arhivele Statului să preia documentele aflate la diferite muzee din țară?442 Aștept să treacă iarna cu așa năvală de zăpadă acuma spre sfârșit, ca să mai pot veni pe la Suceava. Sincere urări de bună sănătate, împreună cu stimata Doamnă și calde salutări, Gh. Balan 441 Pictorul se referă la Grigore Sturzu, învățătorul și publicistul din satul Târzia, originar din Rotopănești, rămas după refugiu
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
15 sept. sunt acasă, în care timp v-am așteptat zilnic dar în zadar. De altfel eu plec foarte rar de acasă și nici prin oraș nu mă duc prea des. Însă dacă n-a fost posibil să ne vedem acuma, cred că este absolut necesar să ne vedem în toamna asta (...). Am citit chiar în seara primirii cărțile trimise, iar după sfatul dv. asupra Lucreției Andriu am întocmit o mică monografie de trei coale dactilografiate pentru lucrarea mea asupra sucevenilor
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
neicușorule”, în fiecare dimineață de dinainte de 1989, 11 milioane (milioane, bă, auzi,11 !) mergeau la un loc de muncă, mai munceau, mai nu munceau, dar mergeau acolo, lucrau și sâmbăta, câteodată și duminica, mulți luau salariul minim ă 1200 lei. Acuma, trai nenică, stai pe podișcă, în fața casei, și-ți vin banii. Stă nesimțitul de 2000 de ani și nu poate să-și sape șanț, dig, să decolmateze, să curețe, și așteaptă televiziunea, neapărat să vină Primul Ministru și Președintele, nu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ar trebui să înțeleagă omul obișnuit din formula care-l bântuie pe domnul președinte? Că, timp de douăzeci de ani, acest interes național a fost călcat în picioare, vestejindu-se în fața interesului Europei, al UE și al NATO, și că acuma, după inundațiile pustiitoare din vară, a fost scos la suprafață din mâlul puhoaielor, drept lângă cizmele de cauciuc ale președintelui, care, pe loc, a fost străluminat de o revelație: ce-ar fi să valorificăm, în interes propriu, moaștele interesului național
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fie judecați și condamnați. Am avut surpriza să aflu după 1989, că unii dintre manglitorii prinși de Ostap, au jurat pe Cartea Sfântă că ei au făcut închisoare „politică” și că au dreptul la despăgubiri de la stat, pentru suferințele îndurate. Acuma, că veni vorba, să ne uităm prin bilețelele adresate Moșului de către cei care, cum, necum, se mențin pe cârma puterii, ca să știm și noi ce-au cerut și, mai ales, ce li s-a dat. Întâi și întâi, cum e
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
mă-nalț spre cer!... Ci-n armonia vieții ea n-are nici o vină și-aici e înțelesul lucrării de mister; ci lutu-acesta negru în floarea mea-i lumină și-n fructul meu lumina ia chip de giuvaer!... Și, iată, gându-acuma, smarald este în faptă; împodobit de roadă sunt darnic vistier!... Eu, rostul meu, de-acuma, l-am împlinit în viață. Am ridicat spre ceruri, din lut, a mea făptură... Și lupta care-am dat-o e-atâta de măreață că
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
e înțelesul lucrării de mister; ci lutu-acesta negru în floarea mea-i lumină și-n fructul meu lumina ia chip de giuvaer!... Și, iată, gându-acuma, smarald este în faptă; împodobit de roadă sunt darnic vistier!... Eu, rostul meu, de-acuma, l-am împlinit în viață. Am ridicat spre ceruri, din lut, a mea făptură... Și lupta care-am dat-o e-atâta de măreață că-n fibra mea subțire nu-i nici un strop de zgură și simt în trup lumina
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dă o palmă un plutonier, te mai bagă la carceră un ofițer, dar asta numai dacă faci vreo prostie, altfel, ce să aibă cu tine? Da’ mâncarea cum era? Am auzit că mureați de foame! Dacă muream, mă mai vedeați acuma?! S-au privit conspirativ: „Ehe, nu ne minți tu pe noi! Știm noi ce știm!”. Ți-o fi foame, zise mama. Hai să mâncăm ceva. Să mulțumim lui Dumnezeu că ai venit și poate vine și Neluțu. Da’, unde-i
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ani și ani, spiridușul meu jucăuș! Îmi amintesc că a jucat odată, într-un spectacol de amatori, pe Cherubino din Figaro, și succesul acela de duzină era pentru ea una din amintirile cele mai de preț. Fir-ar să fie, acuma mi-a trăsnit prin cap că Gilbert Opian vede, probabil, în ea, un băiat! Iubirea mea pentru Lizzie avea un caracter oarecum nevinovat (Dumnezeule, când mă gândesc în ce încurcături mă vârâsem cu Rita, cu Rosina, cu Jeanne, cu Doris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
văd că nu înțelegi când ți se face o aluzie. Vreau să spun că n-are nici un rost. Foarte bine, ai cunoscut-o pe Mary cu mult timp în urmă, dar mult timp în urmă înseamnă mult timp în urmă. Acuma nu vrea să te mai cunoască, și eu nu țin să încep nici un fel de relații, înțelegi? Nu ești obligat să întreții în prezent relații cu oameni numai pentru că i-ai cunoscut cândva, sau ți-au fost colegi de școală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
reașezat pe scaun. — Bea, Charles, băiete! Nu bei deloc. Ești prea treaz. Bea! — Ziceai ceva despre teatru. — Ai avut dreptate să nu-ți publici piesele, erau un nimic, un nimic, spumă, dar, cel puțin, n-aveau pretenția să fie altceva. Acuma o faci pe ofensatul - vanitate, vanitate! Da, urăsc teatrul. Perry se referea la teatrul London West End. — Minciuni, minciuni, toată arta e o minciună. Preface până și iadul în grație și drăgălășenie. Gunoi! Adevărata suferință este... este... Dumnezeule, m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
puțin așa sper), cu excepția țac-țacurilor perdelei care se leagănă domol în briza mării. Apartamentul lui James este situat pe una din străzile lungi din Pimlico, ce duc în jos spre fluviu, și care pe vremuri arătau atât de părăginite, pentru ca acuma să devină elegante. E un apartament spațios, dar neobișnuit de întunecat din cauza unor paravane pictate în culori crepusculare și așezate la întâmplare, precum și datorită deprinderii lui James de a ține, peste zi, draperiile pe jumătate trase și de a nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
presupunem că o iei cu tine și pe urmă te plictisești de ea, ce-ai să te faci tu, ce-o să se facă ea? Tu ești obișnuit cu femei spirituale și lipsite de convenții, și, în orice caz, ai ajuns acuma un holtei bătrân care n-ar suporta pe nimeni alături, cu excepția unei vechi prietene inteligente, ca mine. N-ai putea reîncepe viața cu o femeie nouă, și asta este ea, în ciuda tuturor amintirilor mișcătoare și a excursiilor pe bicicletă. Cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
către mine, privind-o fix pe Rosina, și și-a aruncat poșeta pe masă, de parcă ar fi fost o provocare la război. Eu am rămas așezat. Lizzie purta un impermeabil cafeniu-deschis și o eșarfă indiană, foarte lungă, galbenă, pe care acuma și-o desfășură din jurul gâtului, o împături cu grijă, și o așeză pe masă, lângă poșetă. Obrajii îi erau roșii ca para focului (la fel și ai mei). Părul îi era acoperit de perluțe de apă. Poate că ploua afară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
era goală, pentru că o văduvisem de măsuța care zăcea încă în râpa dintre stânci, acolo unde o lăsasem să cadă, în drumul meu spre turn. Nu se găsea decât un pătrat de covor uzat pe jos. Și mai era, ieșind acuma puternic în evidență și arătând destul de sinistră, consola de fier pentru lampă, zidită în perete, la mare înălțime. Covorul, când călcai pe el, emana efluvii de miros umed. — Mi-e atât de teamă de femeia asta, Charles, nu ai vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și că de data asta o să mi se tragă moartea... dar îmi răspundeam singură că nu are importanță cum o să se termine și cât de mult o să sufăr, atâta timp cât el mă dorește, și o să mă strângă în brațele lui... și acuma s-a sfârșit chiar înainte de a fi început, și nu mi-am închipuit nici o clipă că totul va rata și se va nărui chiar de la bun început... și acum nu mi-a mai rămas nimic... decât dragostea mea pentru tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că venim aici. Cred că s-a dus să-și caute părinții adevărați, întotdeauna zicea că are de gând să facă așa ceva. Vorbea întruna de ei și uneori îi plăcea să-și închipuie că poate sunt bogați. Oricum ar fi, acuma-i dispărut. Dispărut. — Nu lua lucrurile în tragic, Hartley, o să reapară. Știe unde locuiți, nu-i așa? Într-o bună zi o să se ivească. O să vină acasă când o să se trezească cu buzunarele goale. Toți fac la fel. Hartley scutură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
s-a evaporat totul, pentru că tu nu poți sesiza substanța realității. Se va dovedi și el un copil-fantomă - când ai să vrei să-l atingi o să se dizolve, o să se volatilizeze - ai să vezi. Foarte bine, ți-ai vărsat năduful, acuma pleacă! — Ba încă nici n-am început. Nu ți-am spus-o niciodată și nici n-am crezut că o să ajung să ți-o spun. Când m-ai părăsit, eram însărcinată. M-am descotorosit de prunc. Am trasat un cerc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
timpuri frumoase am trăit împreună, domnule Arrowby! Savoy, Connaught, Ritz, Carlton, spuneți vreun nume de mare hotel în care să nu fi fost! Vechiul Carlton nu mai există, desigur, dar tot Londra rămâne cel mai frumos oraș din lume, și acuma am mai văzut și eu ceva orașe. Paris, Roma, Madrid, am lucrat pe acolo. Acum câtva timp am făcut un film la Dublin. Ce de-a beții am mai tras! — Care-i pseudonimul tău de actor? — Mi-am păstrat numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă ridic de jos și trebuia să mă țin de perete... Și eram tânăr încă la vârsta aceea, că aveam douăzeci și ceva de ani, da’ așa slăbisem cu toții că eram numai schelete... Și ziceam: Dacă cineva s-ar uita acuma pe vizete de-afară, care n-a fost în situația asta ar zice: „ăștia sunt nebuni, ăștia nu-s oameni normali.” Cât ați stat la Aiud? Ne-au ținut acolo la Aiud vreo doi ani de zile și de-acolo
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
asta, că nu m-au lăsat comuniștii... Adică m-au lăsat să fac Facultatea de Drept, da’ nu m-au lăsat să intru în magistratură... Am făcut cerere să fac avocatură, și a’ zis că nu se poate... Am și-acuma hârtia cu răspunsul de la ei: „Având în vedere c-ați fost condamnat, deținut politic, nu puteți să asistați pe infractori în fața justiției.” Am putut fi jurisconsult, că aia m-au lăsat, și apăram interesele statului, de fapt ale societății comerciale
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
deschidere mai mare, un orizont mult mai larg... Și-ai noștri erau foarte buni, dar erau, săracii, mai limitați, mai ales cei care erau preoți de țară, care nu studiaseră prea mult. Așa, pe urmă am stat cu preasfințitul... uite-acuma mi-o ieșit din minte, care-a fost episcop la romano-catolici, la catedrala Sf. Iosif din București... Părintele... și-acuma mi-o fost în minte, când am început să vă spun... da’ poate-mi revine... P-ăsta l-au arestat
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ales cei care erau preoți de țară, care nu studiaseră prea mult. Așa, pe urmă am stat cu preasfințitul... uite-acuma mi-o ieșit din minte, care-a fost episcop la romano-catolici, la catedrala Sf. Iosif din București... Părintele... și-acuma mi-o fost în minte, când am început să vă spun... da’ poate-mi revine... P-ăsta l-au arestat pe stradă, lângă cimitirul Bellu, mi se pare, și o zis că venea nu știu de unde și l-au strâmtorit
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]