7,295 matches
-
Râul Ialomița, care are un bazin simetric. Ea este alimentată din zapezi și ploi, izvorând la mare înălțime de sub Vârful Omu. Curgând în lungul axului sinclinalului, ea este alimentată și din subteran, pentru că apele infiltrate pe flancuri se scurg spre albia Ialomiței conform inclinării stratelor. Numeroși afluenți cu obârșia pe/sub podul Bucegilor converg spre bazinetele amintite, contribuind la mărimea debitului râului colector. Menționam printre ei Doamnele, Horoaba, Tătaru, Mircea, Bolboci, Zănoaga pe dreapta; Valea Sugarilor, Cocora, Blană, Oboarele, Scropoasa și
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
rogoz; patul de 20 m. În aval de satul Maramonovca râul traversează un șir de iazuri cu o lungime de 1,0 2,8 km. și o lățime maximă la baraje de 60-300 m, adâncimea -1,5-5,0 m. Fundul albiei este neted, mâlos, pe alocuri pietros. Malurile sunt abrupte, cu înălțimea de la 0,5 până la 4,5 m, constituite din argile nisipoase și acoperite cu iarbă, mai rar arbuști și arbori. Observații asupra regimului hidrologic al râului se efectuează din
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
CSA. Suprafața cuvetei lor este netedă, mîloasă, malurile abrupte cu înălțimea de până la 1,3 m. în perioada apelor mari de primăvară și a viiturilor pluviale se acoperă cu un strat de apă cu grosimea de 0,5-2,8 m. Albia râului este șerpuitoare, predominant fără bifurcări, la maluri cu vegetație de stuf și rogoz, la izvor uscată. Lățimea râului este de 6-18 m, adâncimea de 0,4-1,3 m, viteza cursului de apă 0,2-1,1 m/s. Lângă s.
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
Nivelul maxim de apă constituie 214 cm peste NCA (anii 1977, 1980). Debitul maxim de apă - 57,4 mVs s-a fixat în anul 1969, minim de 1,37 mVs în anul 1991. În perioada apelor mari de primăvară, prin albia râului trec cea 18% din scurgerea anuală cu stratul sumarse repetă de câteva ori pe an, predominant în perioada de vară-toamnă. Debitul maxim observat pe toată perioada de măsurători instrumentale a constituit 59,6 mVs (anul 1985). De regulă, durata
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
anul 1985). Etiajul poate fi împărțit în cel de vară-toamnă și cel de iarnă. Din cauza moinelor frecvente iarna și a ploilor abundente vara, el este foarte instabil și, de regulă, durează nu mai mult de o singură lună. În perioada albiei deschise, debitul de apă minim cu durata de 30 de zile constituie în medie 0,72 mVs, ma¬xim — 1,77 mVs (în anul 1980), minim - 0,081 mVs (anul 1980). Debitul minim diurn constituie 0,4 mVs, maxim -1
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
de extracție a aurului, și dorința britanicilor de a include Transvaalul și Statul Liber Orange într-o federație aflată sub control britanic. Dat fiind că cei sosiți cel mai recent (mai ales cei de origine britanică) deveniseră deja majoritari între albii din Johannesburg, și că noi uitlanderi continuau să sosească, burii au recunoscut că acordarea de drepturi de vot depline uitlanderilor avea să ducă la pierderea controlului etnicilor buri asupra Republicii Sud-Africane. Negocierile au eșuat și, în septembrie 1899, Joseph Chamberlain
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
începe anotimpul ploios. Nori întunecați se adună la orizontul răsăritean pentru a da apoi năvală și a-și vărsa încărcătura de apă. O ploaie abundentă se revarsă peste Lacul Oponono din nord, umplându-l și trimițând surplusul de apă în albiile râurilor Ekuma și Oshigambo, de la marginea depresiunii Ethosa. Solul fierbinte asudă sub milioane de tone de apă ce transormă depresiunea într-un lac vast și liniștit ale cărui unde efemere se întind până departe în zare. Natura celebrează momentul cu
Depresiunea Etosha () [Corola-website/Science/321951_a_323280]
-
a izbucnit Rebeliunea din India, iar englezii erau alungați de peste tot de soldații indieni care se răzvrătiseră împotriva comandanților lor și a ocupanților albi ai Indiei. Rebeliunea a ajuns și pe moșia lui Abel White, casa acestuia fiind incendiată, iar albii găsiți acolo uciși. Small a fugit și s-a refugiat în orașul Agra, unde s-a înrolat ca voluntar în trupele engleze. Trebuia să păzească o intrare în cetate, împreună cu doi soldați din trupele sikh (Mahomet Singh și Abdullah Khan
Semnul celor patru () [Corola-website/Science/321378_a_322707]
-
crește și afectează orizonturile inferioare ale solului. Regimurile hidrice ale solurilor din lunca Prutului în ultimele decenii sunt influențate de barajul Costești-Stânca. În asociațiile cu esențe de plop, situate pe niveluri mai joase, sunt răspândite soluri aluviale carbonatice. În apropierea albiei râului cresc de salcie, în care predomină solurile aluviale stratificate gleizate, influențate de apele freatice ale căror nivel este determinat de râu. Vegetația din rezervație s-a format sub influența regimului apelor Prutului, a sistemelor de gârle prin care apele
Pădurea Domnească () [Corola-website/Science/316417_a_317746]
-
hidroelectrică de la Stânca-Costești este o hidrocentrală pe râul Prut, construită în dreptul localităților Stânca (Ștefănești), Botoșani, România și Costești din Republica Moldova. Acordul prevedea în principal ca: Amplasamentul lucrărilor se află la 576 km de la vărsare, într-o zonă în care lățimea albiei majore de cca 3 - 4 km este strangulată și redusă la cca 400 m prin recifuri calcaroase care practic constituie un baraj natural. Geologia sectorului în care este situat lacul de acumulare este destul de uniformă, formată din depuneri de prafuri
Centrala hidroelectrică de la Stânca - Costești () [Corola-website/Science/322453_a_323782]
-
menționat și pe o tabliță asiriană din Ninive din vremea regelui Assarhaddon din secolul al VII-lea î.H. ca oraș de frontieră cu regiunea Samaria. Denumirea Afek vine, pe câte se pare, de la cuvântul ebraic „afik” („אפיק”) care înseamnă „albie”, „pârîu”, „vad”. În epoca elenistică localitatea se numea „Pegai”, adică „Izvoare”, denumire grecească care s-a conservat în numele satului arab palestinian din apropiere, Fadja. Localitatea Pegai este pomenită în Papirusurile lui Zenon din vremea lui Ptolemeu al II-lea Philadelphus
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
de fapt o extindere a zonei sudaneze, în care temperaturile ating vara 48°C. Suprafața regiunii Aravá este de circa 3,000 kmp, jumătate din ea găsindu-se în Israel. iar cealaltă jumătate în Iordania. Prin mijlocul regiunii Aravá trece albia râului Nahal Haaravá sau Wadi Araba, care colectează apele principalelor râuri și pâraie care vin din Munții Edomului din est și din Munții Neghev din vest. Valea Aravá se divide, la rândul ei, în trei zone: Principalul bazin hidrografic din
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
ploilor, de pârâiașe mici: Iaslovăț, Pârâul Vadului, Surducul. Vechile documente, care vorbesc de hotarele Volovățului, amintesc și de Pârâul Sec (Sekul), Scursura Pârâului, Pârâul Făgețel, Pârâul „Rediza", Pârâul Toplița. Unele din ele sunt active și astăzi, altele și-au părăsit albiile sau au dispărut. Adâncimea apei freatice variază de la un timp la altul, în funcție de adâncimea stratului impermeabil sau de relief între 0,50-8,00m, 16-20m. Apă fântânilor scade, dar nu seaca niciodată nici pe timp de arșiță. Rețeaua hidrografica o formează
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
arșiță. Rețeaua hidrografica o formează pârâurile Volovăț și Sucevița, alimentate mai ales din precipitații și de alte pârâiașe mai mici: Iaslovăț, Pârâul Vadului, Surducul, Pârâul Babei. Rețeaua hidrografica are un caracter teritorial de despletire și ramificare prin numeroase fragmente de albii active sau părăsite, ochiuri sau cercuri separate, cu lunci lațe de 300 - 400 m, datorită adâncirii albiei de 4 - 5 m, pericolul de inundații este evitat în mare parte, văile fiind subsecvente. Pârâul Sucevița izvorăște din Obcina Mare de la altitudinea
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
pârâiașe mai mici: Iaslovăț, Pârâul Vadului, Surducul, Pârâul Babei. Rețeaua hidrografica are un caracter teritorial de despletire și ramificare prin numeroase fragmente de albii active sau părăsite, ochiuri sau cercuri separate, cu lunci lațe de 300 - 400 m, datorită adâncirii albiei de 4 - 5 m, pericolul de inundații este evitat în mare parte, văile fiind subsecvente. Pârâul Sucevița izvorăște din Obcina Mare de la altitudinea de 800 - 900 m și drenează partea de N a teritoriului și N - E, celelalte -Iaslovăț, Gârla
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
de pădure (Carex pilosa), vinarița (Asperula odorata), măcrișul iepurelui (Oxalis acetosera). Printre pădurile de stejar și fag se întâlnesc pășuni, livezi, fânețe și locuri cultivate. Vegetația intrazonala ocupă spații reduse, areale insulare sau fâșii. Vegetația de lunca corespunde mai ales albiilor majore ale râului Sucevița. Această vegetație este alcătuită din arborete: zăvoaie de arini (Alnus icana), sălcia (Salix purpurea), cătina și dintre arbori plopul. Dintre speciile ierboase cresc plante hidrofile că: rogozul (Carex riparia și Carex hista) și specii de trifoi
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
499 de gospodării și o populație de 1.659 persoane. Satul Leghin este o așezare recentă, care s-a dezvoltat mai mult după anul 1958 când aici au fost strămutate un numar de 70 familii care locuiau de-a lungul albiei râului Bistrița, zona ocupată actual de lacul de acumulare Izvorul Muntelui. Până la strămutarea acestor familii, aici se găseau câteva locuințe care aparțineau de satul Stînca, împreună cu cătunul Poiana Focșei. Satul Stînca își trage denumirea de la mulțimea stâncilor existente în culmea
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
de unde începe aliniamentul de izvoare care fragmentează versantul în mici interfluvii paralele ocupate în cea mai mare parte de pășuni. Spre baza versantului crește și panta iar în profilul longitudinal al pârâurilor apar numeroase săritori. Toate aceste mici râuri au albiile și versanții împădurite iar între pâlcurile de pădure apar livezile de măr sau prun, până nu demult și gutui. Suprafețele structurale mai înalte sunt ocupate numai de pășuni și fânețe întrerupte pe alocuri de mici lacuri. Spre valea Dâmboviței suprafețele
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
de la Cetățeni în jos, lunca Dâmboviței cu conuri aluviale iar la Lăicăi lunca are deja 600m lățime dar se restrânge din nou în aval pentru a intra în defileul de la Malu cu Flori, apropiindu-se de ieșirea din zona subcarpatică. Albia minoră a Dâmboviței este mărginită de maluri abrupte de 2-3m, are o pantă generală de 1,3m0/00 și o lățime variabilă de maximum 40m în care sunt formate mai ales în sud renii de nisip și pietriș. Valea Bratia
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
confluența cu Valea Iașului al treilea nivel de terase de 30-45m se continuă spre nord -vest pe valea amintită, cu extindere de peste 1km, fiind plană cu unele zone depresionare în bună parte ocupată de intravilan. Lunca situată la 1-2m față de albie, este puternic influențată de modificările antropice survenite aproape pe toată lungimea văii Argeșului prin crearea lacurilor și canalelor de dirijare și regularizare a cursului. Valea Argeșelului. Sectorul subcarpatic pe care îl traversează această vale se desfășoară între Nămăiești și Boteni
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
alunecări active și stabilizate, generate și întreținute de alternanțele de roci cu grade diferite de impermeabilitate: argile, marne, nisipuri, gresii gipsifere de vârstă rupelian-aquitaniană (oligocen). „La Gherghelae” este defileul creat prin extinderea pintenului Muchea lui Toader, coborât din Plătica până în albia râului ce este săpată în gresiile și conglomeratele oligocene. Acesta apare la nord de confluența cu pârâul Măcinic, unde, în cuta anticlinală conglomeratică s-a adâncit Râu Doamnei, după ce a distrus prin eroziune liniară cuvertura de marne oligocene. Depresiunea Corbi-Brădet
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
acestuia. Defileul Stănești este destul de scurt dar prezintă aspectele unui defileu autentic. Între pintenul deluros din partea estică ce se menține la peste 600m altitudine până deasupra luncii și pantele accentuate ale Dealului Toaca, lunca Râului Doamnei este redusă doar la albia minoră de circa200-300m lățime și coborâtă la 480m altitudine. Pe versanții abrupți și afectați de pornituri de teren, se văd conglomeratele, nisipurile și gresiile burdigaliene scoase la zi de eroziunea foarte puternică. Depresiunea Bahna Rusului. Tot pe Râu Doamnei la
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
din Muntele Șețu s-a format această depresiune de contact dezvoltată prin eroziune diferențială între rocile menționate mai sus și conglomeratele helvețiene, fără a fi evidențiată o cauză tectonică. Râurile care au format această depresiune și-au săpat la început albiile în cuvertura helvețiană, apoi au continuat să se adâncească și să se lărgească mai rapid, datorită ridicărilor levantin-cuaternare, pătrunzând în depozitele marnoase oligocene și apoi în cele conglomeratice eocene interceptate la Sboghițești. Eroziunea torențială și alunecările de teren sunt principalele
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
arealul, prin scoaterea din circuitul agricol a unor suprafețe însemnate și prin distrugerea căilor de comunicație. De aceea inventarierea lor și aplicarea unor măsuri de stopare este necesară și pentru protejarea gospodăriilor sau a altor construcții (baraje, șosele, amenajări de albii etc.) Zone recunoscute pentru alunecările de teren sunt: -în bazinul Argeșului, pe Valea Danului la Vernești, Valea Calului și la Cicănești și mai în nord în bazinul Tulburei și pe valea Arefului. În bazinetul de la Valea Iașului, pe podurile de
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
militară română duce lupte cu trupele germane pe malul unui râu. Generalul (Paul Lavric) îl întreabă pe locotenentul David (Peter Paulhoffer), care comanda un batalion de asalt cu un efectiv de 417 militari aflat în zona 211, dacă poate forța albia unui rău. Ofițerul îi răspunde că albia nu putea fi forțată cu efectivul de care dispunea din cauza poziției dezavantajoase: malul pe care se aflau trupele române era întins și orice mișcare putea fi observată de pe malul celălalt. El afirmă că
Sfînta Tereza și diavolii () [Corola-website/Science/327455_a_328784]