13,186 matches
-
Copenhaga și în prezent consilier cultural la Atena! Închei capitolul " Lungul drum al zilei către noapte" cu câteva mărturisiri privind legaturile mele nu numai profesionale ci și "de suflet" față de diplomație și de Ministerul de Externe. În noua locație din Aleea Modrogan ministerul dispunea de câteva spații de protocol, denumite "ca la sindicat": un salon de la primul etaj, unde primea ministrul, se chema "salonul francez", probabil că administratorului i se păruse că cele câteva măsuțe și fotolii fuseseră aduse de la Curtea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a început la ora 20,00 și ultimii invitați au plecat pe la miezul nopții, totul fiind de "5 stele": gustările, băuturile, serviciul, saloanele, grădina interioară cu havuzul și micul bazin-cascadă în funcție. (Grădina interioară era o bijuterie, cu multe flori, alei și o magnolia uriașă cu flori albe, care tocmai înflorise și ne-a bucurat cu parfumul ei suav.) Am primit felicitări de la oficialități, de la corpul consular, de la românii-brazilieni, pentru primirea de înaltă ținută. După plecarea ultimilor invitați (aceștia sunt de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ca să "respire" la Rio... Ambasada noastră, o clădire mare, cu un "parc" de 3 hectare, era amplasată la marginea capitalei, într-o zonă rezidențiala, cu multe reședințe diplomatice. În "parc" se aflau o terasă acoperită pentru acțiuni protocolare, o popicărie, alei cu lămâi și portocali, mangotieri, bananieri, fiecare membru al "colectivului" având spațiu suficient pentru "culturi" ecologice de orice fel. Locul era liniștit și vegetația proaspătă și abundentă te trimetea cu gândul la Eden. Că treburile nu stăteau prea bine cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu o suprafață de 140 de hectare, care adăpostește 250000 de arbori și arbuști aparținând la 5000 de specii. A fost creată în 1808 la ordinul prințului regent Juan VI al Portugaliei și ești întâmpinat de la intrare de o impozantă alee de 134 de "palmieri imperiali", plantați la 1842, a căror înălțime atinge 40 de metri. O plimbare prin Grădina Botanică te transpune în Paradis, iar vizitarea sectorului orhideelor este o încântare nespusă prin varietatea formelor și culorilor acestor regine ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pragul, mă gândeam la clădirile pe unde funcționase Ministerul român al Afacerilor Externe, anoste, fără personalitate, prost întreținute, cu mobilier uzat, ultimul sediu, după expulzarea sa din Palatul Victoria de către Petre Roman, fiind fosta clădire a Confederației Generale Sindicale din aleea Modrogan, edificiu "inodor, incolor și insipid"! Am continuat cu Parlamentul și ministerele mai importante, apoi cu organismele internaționale cu sediul la Mondevideo. Între o vizită și alta, am participat la pregătirea Zilei Naționale și a recepției oferite cu acest prilej
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
20000 exemplare, care pot ajunge și la 350 de kilograme). Întâlneam și "lupi" și "lei" în portul pescăresc, îngrămădindu-se să prindă peștii aruncați de turiști. Serile la Punta del Este sunt o încântare, cu muzici răzbătând de peste tot, cu aleile de uriași palmieri imperiali ce te invită la plimbare, cu parfumul sutelor de leandri înfloriți sau cu spectacolul fascinat al grădinilor cu tufe de hortensii înalte cât casa și cu flori de dimensiunile unui sombrero mexican. Un dejun cu fructe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Dennis Silk. Îi citisem poeziile și piesele pentru teatrul de p)puși. M) emoționaser), creându-mi o stare pl)cut), stimulându-mi dorința de a admira priveliștile. Am intrat În Orașul Vechi prin Poartă Damascului și am coborât agale pe aleile boltite. Murd)ria bazarului mi se p)rea delicioas). Sunt Încântat s) v)d m)g)ruși care ies cu spatele din dormitoare sau din dormitoare-ateliere-buc)ț)rii sau brut)rii sau Inc)peri unde se Împletesc coșuri. Pe ălei
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ilustrate f)r) prea mare valoare, În timp ce proprietarul grec ne face o expunere despre marea tradiție elen) a libert)ții, vorbind despre Miltiade și Pericle că și când aceștia ar fi tr)it aici, dup) colț. Schimmel și Silk caut) aleea țes)torilor. G)sesc un grajd mare din piatr), odinioar) parte a unei cl)diri princiare. Ornamentele sculptate, toate Înnegrite, dateaz) din secolul al XIV-lea, dup) cum ne spun doi tineri arabi prietenoși ce repar) aici niște mașin)rii
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
numele Domul Stâncii sau Moscheea lui Omar. Dar abatorul a fost menținut, o permanent) surs) de infecție pentru evreii din Ierusalim”1. C)l)tori că Pierre Loti erau oripilați de evreii din Ierusalim, agitându-se ca niște lilieci pe aleile lor boltite. Trebuie s) fie p)c)toși și r)i că s) merite o asemenea viat) grea, credea Loti. Aici era dovadă c), Într-adev)r, ei comiseser) o crim) grav) Împotriva Mântuitorului Care venise În mijlocul lor. Nu mai vezi
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
lungă, trimitea bilete secrete Rosalindei și Celiei, cu planul de evadare și hârtiile cu indicațiile de drum. Spectatorii trebuiau să privească acțiunea părții Întâi În picioare sau așezați pe băncile din fața clădirii și să-i urmeze pe tinerii rebeli pe aleile parcului central, apoi să pătrundă cu ei În desișul pădurii și să-l descopere pe Jacques Melancolicul. Odată debusolați și pierduți printre arbuști, aveau surpriza să fie invitați să stea pe iarbă sau să urce În copaci ca să observe cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
era tata. În timp ce ei Înaintau cu pas regulat, eu pășeam țanțoș Între ei, apoi alergam și iarăși pășeam țanțoș, din strop de soare În strop de soare, pe mijlocul unei cărări, pe care astăzi o identific cu ușurință cu o alee dintre tinerii stejari ornamentali din parcul moșiei noastre Vira, din fosta provincie St. Petersburg, din Rusia. Într-adevăr, de pe culmea timpului Îndepărtat, izolată și aproape nelocuită, pe care mă aflu acum, văd diminutivul eului meu sărbătorind, În acea zi de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un grup de țărani dorește să vorbească afară cu barin. Tata Își dădea repede la o parte șervetul de pe genunchi și o ruga pe mama să-l scuze. Una din ferestrele dinspre apus ale sufrageriei dădea spre o porțiune a aleii de lângă intrarea principală. Se vedeau vârfurile tufelor de caprifoi din fața verandei. Din direcția aceea ajungea la urechile noastre zumzetul glasurilor de țărani, invizibili pentru noi, dându-i politicoși binețe tatei, și el invizibil pentru noi. Parlamentările ulterioare, duse pe un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
numită tropinka Sfinksov („cărarea Sphingidelor“), din cauza fluturilor care vizitau În amurg liliecii spumoși, Înșirați de-a lungul bordurii din fața gardului viu, care se Întrerupea și ea la mijloc. Această cărare alcătuia bara unui mare T, a cărui linie verticală era aleea de stejari zvelți, de o seamă cu mama, care traversa (după cum am spus) noul parc, pe toată lungimea. Privind În lungul acestei alei, de la baza T-ului de lângă peronul casei, puteai să distingi foarte clar micul spațiu strălucitor la cinci
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Întrerupea și ea la mijloc. Această cărare alcătuia bara unui mare T, a cărui linie verticală era aleea de stejari zvelți, de o seamă cu mama, care traversa (după cum am spus) noul parc, pe toată lungimea. Privind În lungul acestei alei, de la baza T-ului de lângă peronul casei, puteai să distingi foarte clar micul spațiu strălucitor la cinci sute de metri depărtare - sau la cincizeci de ani depărtare față de momentul În care mă aflu acum. Instructorul nostru curent sau tata, când
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ne obliga să ne Înghesuim sub un adăpost dintr-un colț al terenului, În timp ce bătrânul Dmitri era trimis să aducă din casă umbrele și mantale de ploaie. După un sfert de ceas, reapărea sub un maldăr de haine pe lunga alee și, pe măsură ce Înainta, Își recăpăta petele de leopard, căci soarele strălucea din nou și imensa lui povară nu mai făcea trebuință. Mamei Îi plăceau toate jocurile de Îndemânare și de noroc. În mâinile ei pricepute, cele o mie de piese
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ploaia măruntă, cu un coș pe braț (pătat cu albastru pe dinăuntru de cineva care pusese afine În el), mama pornea Într-un lung tur de cules ciuperci. Spre ora cinei, putea fi văzută ieșind din adâncurile nebuloase ale unei alei din parc, mica ei siluetă, Într-o pelerină cu glugă, din stofă de lână maro-verzuie, pe care nenumărate picături de umezeală o prefăceau Într-un fel de ceață plutind În jurul ei. În timp ce se apropia pe sub copacii care picurau și mă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Una din temele muzicale ale copilăriei mele era lătratul isteric al lui Trainy, pe urmele iepurelui pe care nu-l prindea niciodată, În străfundurile parcului nostru din Vira, de unde se Întorcea În amurg (după ce mama Îl fluierase mult timp pe aleea stejarilor) cu stârvul uscat al unei cârtițe, În fălci, și cu scaieți În urechi. Prin 1915, a paralizat de picioare și până când i s-a administrat cloroform, se târa disperat pe suprafața lungă și lucioasă a pardoselii acoperite cu parchet
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lui Dumnezeu, să se ducă la ea. Parcă simt pe piele și În nări asprimea plăcută a primăverii nordice care i-a Întâmpinat pe Pușkin și cei doi secunzi ai lui când au coborât din caleașcă și au pătruns pe aleea de tei din spatele brazdelor Încă negre, virgine, ale moșiei. Îi văd limpede pe cei trei tineri (aveau la un loc câți ani am eu acum) urmându-și gazda și două persoane necunoscute, În parc. În perioada aceea, mici violete boțite
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
alăturat (curând după ce văzusem pălăria lui de pai și bustul Înveșmântat În catifea neagră al chipeșului lui vizitiu, Într-un profil asirian, cu brațele Întinse, acoperite cu mâneci stacojii, trecând rapid de-a lungul gardului viu ce separa parcul de aleea pentru trăsuri) sunetele tânguitoare ale versurilor Un vol de tourterelles strie le ciel tendre, Les chrysanthè mes se parent pour la Toussaint ajungeau până la mine și până la plasa pentru fluturi, pe poteca șerpuită și umbrită, la capătul căreia se zărea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
alcătui imaginea inexplicabil nostalgică a „căminului“ (pe care nu-l văzusem din septembrie 1903), trasam cu degetul arătător pe pernă drumul de trăsuri care urca spre casa noastră din Vira, treptele de piatră În dreapta, speteaza sculptată a unei bănci În stânga, aleea de stejari tineri din spatele tufelor de caprifoi și o potcoavă recent lepădată, un obiect de colecție (mult mai mare și mai strălucitoare decât cele ruginite pe care le găseam pe țărmul mării), sclipind În praful roșiatic al aleii. Amintirea acelei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bănci În stânga, aleea de stejari tineri din spatele tufelor de caprifoi și o potcoavă recent lepădată, un obiect de colecție (mult mai mare și mai strălucitoare decât cele ruginite pe care le găseam pe țărmul mării), sclipind În praful roșiatic al aleii. Amintirea acelei amintiri este cu șaizeci de ani mai veche decât cea de-a doua, dar mult mai puțin obișnuită. Odată, prin 1908 sau 1909, unchiul Ruka era absorbit de niște cărți franțuzești pentru copii peste care dăduse În casa
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de pâslă pășind foarte repede cu vârfurile ușor Îndoite și, când o talpă, când cealaltă aluneca pe o porțiune aspră de gheață. (Mâna și picioarele aparțineau lui Dmitri, grădinarul nostru cel mai bătrân și cel mai scund, iar poteca era aleea de stejari tineri care pare să fi fost artera principală a primei mele copilării.) I-am expus fratelui meu un plan răutăcios și l-am convins să-l accepte. Îndată ce ne-am Întors de la plimbare, am lăsat-o pe Mademoiselle
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lichenii. „Catocala adultera!“, strigam eu victorios În direcția ferestrelor luminate ale casei, În timp ce alergam spre ele, pentru a-i arăta tatei capturile. 6 Parcul „englezesc“, care despărțea casa noastră de câmpurile cu fân, era un parc Întins și sofisticat, cu alei labirintice, bănci ca În romanele lui Turgheniev și stejari importați, printre brazi și mesteceni endemici. Lupta care s-a dat Începând de pe vremea tatei, pentru a Împiedica parcul să se sălbăticească, n-a reușit niciodată să fie Încununată total de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a Împiedica parcul să se sălbăticească, n-a reușit niciodată să fie Încununată total de succes. Nici un grădinar nu putea ține piept movilelor de pământ negru ondulat pe care le Înălțau mereu labele roz al cârtițelor pe nisipul Îngrijit de pe aleea principală. Buruienile, ciupercile și rădăcinile de copaci ieșite la suprafață traversau și retraversau potecile scăldate În soare. Urșii fuseseră lichidați În anii optzeci, dar din când În când mai vizita domeniul câte un elan. Un micuț frasin și un și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
menirea și să intre În consonanță, ceva la fel de trainic, privind retrospectiv, ca acea masă lungă pe care se servea la zilele de naștere și de onomastică, din timpul verii, o ciocolată de după-amiază În aer liber, așezată la capătul unei alei mărginite de mesteceni, tei și arțari, pe acel loc neted presărat cu nisip, din grădina propriu-zisă care separa parcul de casă. Parcă văd fața de masă și chipurile oamenilor așezați acolo, contaminându-se de animația jocului de lumini și umbre
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]