10,371 matches
-
din partea primarului orașului Basel, Jakob Meyer. "Portretul soților Meyer" (1516) marchează debutul carierei sale în pictură. Anii 1517-1519 îi petrece în Lucerna, unde decorează fațadele unor clădiri și execută picturile "Adam și Eva", "Portretul lui Benedict von Hertenstein", precum și un altar pentru biserica augustinilor din localitate, care nu s-a păstrat. Unii cercetători, de exemplu Ganz (1937) și Schmidt (1948), presupun în această perioadă o călătorie a artistului în Italia. Această ipoteză e însă îndeobște contestată. Holbein revine la Basel în
Hans Holbein cel Tânăr () [Corola-website/Science/301010_a_302339]
-
mai renumit este ""Erasmus la masa de scris"". Această prietenie va contribui în mare măsură la formarea viziunii umaniste, influențată de ideile reformatoare, a artistului în crearea scenelor religioase. Tot în această perioadă se pot data ""Isus în mormânt""(1521), altarul comandat de consilierul Hans Oberried și celebra ""Madonna din Solothurn"" (1522). Marile diferențe de calitate în grafica atelierului lui Holbein se pot explica printr-un număr deja semnificativ de colaboratori și ucenici. În anul 1524, moare tatăl lui Holbein și
Hans Holbein cel Tânăr () [Corola-website/Science/301010_a_302339]
-
lui Burebista. A reformat pontificatul zamolxian. A stabilit locuința preoților lui Zamolxe pe muntele Cogeon (Kogaionon). A împărțit pe geți în ordinul Piloforilor sau Pileaților și ordinul Capeluttilor sau Comaților. A cultivat în rândul geților astronomia și agricultura. A construit altare noi și edificii sacre. E posibil să fi urmat canoanele arhitectonice din Egipt (unde trăise), precum și din Orient. O informație din Iordanes (Getica:XI,67) indică venirea lui Deceneu la putere, inițial, ca vicerege, Burebista acordându-i o putere aproape
Deceneu () [Corola-website/Science/301063_a_302392]
-
Dunăre. A fost construită pe deal, cum spun sătenii, in formă dreptunghiulară fără zid împrejmuitor, iar pe latura de nord și vest s-au aflat casele egumenești. Are un plan mononavat, fiind compusă, la început, din pridvor, pronaos, naos și altar, iar mai târziu s-au adăugat tinda cu doua coloane simple și două ferestre laterale. Pronaosul bisericii este foarte mic și nu este despărțit de naos prin zid, ca la alte biserici. La fel ca și pridvorul, pronaosul este boltit
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
străpunse de câte o fereastră. Este prevăzut cu turlă octogonală străpunsă de patru ferestre. Turla este tăvănită și se sprijină pe patru pandantivi cu suprafață plată, iar acestea pe patru arce. Absidele laterale sunt acoperite cu câte o semicalotă sferică. Altarul semicircular la interior și poligonal la exterior, boltit, cu ușă la sud și două ferestre, una axială și una spre nord. Este despărțit de naos prin catapeteasmă din lemn, având patru registre de icoane. Pictura Executată în tehnica ulei, compartimentarea
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
rândul ctitorilor locașului mai sunt incluși: Nicolae Rujan, învățător din Brebu, Moise N. Ene, Ion Ghiță Manea, Ion Cristoiu, Spiridon Arzoiu zis Zărnescu și Grigore Grigorescu. Sfântul locaș a fost construit sub formă de navă, fiind compartimentat conform canoanelor obișnuite: Altar, Naos, Pronaos. Datorită lipsei de fonduri împodobirea cu pictură a locașului se va face în mai multe etape. Într-o prima etapă, ce va începe imediat după terminarea lucrărilor de zidărie, s-au pictat Altarul și Naosul, operă a pictorului
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
fiind compartimentat conform canoanelor obișnuite: Altar, Naos, Pronaos. Datorită lipsei de fonduri împodobirea cu pictură a locașului se va face în mai multe etape. Într-o prima etapă, ce va începe imediat după terminarea lucrărilor de zidărie, s-au pictat Altarul și Naosul, operă a pictorului Grigore Marinescu. Pictarea Pronaosului se va face într-o a două etapă, destul de târziu, între 1959-1962. Prin anii 1978-1980 Biserica din Brebu a fost declarată parohie, până atunci depinzând administrativ, că filială, de Biserica din
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
învelita cu șindrila. Construită după mari inundații, cănd satul era în mutare pe actuala locație, biserica sărăcăcioasa și că interior și că exterior a răspuns însă nevoilor satului. Pictură era reprezentată prin șase sfinți pictați în mărime naturală în "Sfanțul Altar", alți șase în "Pronaos", trei pe dreapta, trei pe stânga și a celor patru evangheliști în câte un cerc, în "Naos", câte doi pe fiecare parte. Biserică veche a suferit în timp din cauza intemperiilor și a cutremurelor, lucru care a
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
prevăzut în laterale cu două ferestre având deschiderea de 1,30x0,35m cu ancadramente de piatră. Trecerea dintre pronaos și naos este marcată de doi stâlpi cu cu arcade simple. Naosul are o lunguime de circa 2,5m până la catapeteasmă, altarul măsurând tot 2,5m. Pereții exteriori sunt simpli, zugrăviți în alb, singurul ornament care poate fi observat sunt două brâuri șablonate ce cuprind biserica, cu excepția pridvorului; primul este situat la 1m sub cornișă, iar al doilea la 1,5m sub
Mănăstirea Zamfira () [Corola-website/Science/301204_a_302533]
-
că a existat aci, cândva, acel așezământ, decât o mică biserică ruinată, în părăginire[...]". Probabil tocmai această stare deplorabilă a așezământului îl decit pe mitropolit să clădească o altă biserică mai mare la 400 de pași spre nord de vechiul altar. Noua biserică este terminată în 1858, după care încep lucrările de refacere a celei vechi și de construcție a unei clopotnițe noi. În 1860 sunt sistate lucrările fără a se mai reface turla, pridvorul și curtea, astfel încât biserica Zamfirei și
Mănăstirea Zamfira () [Corola-website/Science/301204_a_302533]
-
săli de clasă. La conducerea școlii, după plecarea familiei Ursachi Petru, au fost: prof. Zgardan Cecilia, prof. Andrieș Corneliu, inv. Movilescu Gheorghe, inv. Movilescu Gabriela, inv. Avram Ana Emanuela. Inv. Zamisnicu Elenă. În decursul timpului, rugători pentru comunitate, din fața Sfanțului Altar, au fost: Părintele Fillip ACHIȚEI, Părintele GHIMPU, Părintele Cornel ANCUȚA, Părintele Ioan PRALEA. În prezent, continuă această ascultare, Părintele Cristian TĂNASE. Biserică din satul Bălțeni cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită înainte de 1838 și sfințită în anul 1841
Bălteni, Iași () [Corola-website/Science/301259_a_302588]
-
P.S. Filaret Beldiman, cu binecuvântarea I.P.S. Mitropolit Veniamin Costache. Construcția este din cărămidă și piatră și este acoperită cu tablă. A fost împodobita cu cele necesare de Banul Ilie Anastasiu împreună cu soția sa Ecaterina. Construcția are forma de navă, cu altarul arcuit. Are o suprafata construită de 124 m.p. Atât în interior, cât și în exterior nu este împodobita cu pictură. În decursul anilor, biserica a avut mai multe reparații de întreținere. În anul 1957 i s-au adăugat șase contraforturi
Bălteni, Iași () [Corola-website/Science/301259_a_302588]
-
de vest, în pronaus. Pronausul 4,65m x 4,65m și naosul 5,60m x 5,60m, formează o singură navă cu plafonul boltit în semicilindru pe intreg spațiul bisericii. Plafonul este căptușit cu scândura și vopsit în culoare albastră. Altarul este spațios 4,75m x 5,75m cu plafonul drept. În partea de vest a pronaosului se află cafasul, susținut de o grinda transversala, așezată pe două coloane de lemn. Biserică nu are pictură murala. Catapeteasma bisericii are cadrul din
Coada Stâncii, Iași () [Corola-website/Science/301267_a_302596]
-
din Coxyde aparțin unuia din ordinele cele mai bogate din regiune. Începând din 1467, ordinul este condus de abatele Jan Crabbe, umanist protector al artelor, interesat și de cultura italiană. Jan Crabbe îi comandă tânărului pictor un mare tablou de altar. Curând, în 1474, și conducătorul spitalului "Sfântul Ioan" din Bruges, Jan Floreins, comandă lui Memling două tripticuri uriașe, în vederea decorării absidei noii aripi a clădirii, unul închinat Fecioarei Maria, celălalt spre cinstirea protectorilor spitalului, Sfântul Ioan Botezătorul și Sfântul Ioan
Hans Memling () [Corola-website/Science/300097_a_301426]
-
Religion) că însăși Medusa era o zeița, ascunzandu-si chipul în spatele unei măști profilactice de Gorgona: un chip îngrozitor menit să înlăture orice profan care dorea să aibă acces la Misterele ei. Perseu o decapitează: asta însemnând că elenii copleșesc altarele sfinte ale zeiței, le privează pe preotese de măștile lor de Gorgone și le capturează caii sacri - reprezentare timpurie a unui cap de Gorgona și corpul unui armăsar a fost găsită în Boetia. Belerefon, dublura lui Perseu, ucide Himera Liciana
Medusa () [Corola-website/Science/300151_a_301480]
-
în Sibiul. Satul a fost din nou incendiat. În 1690 se ține în biserica fortificată o adunare a Dietei Transilvaniei, ocazie cu care nobilul Emerich Tököly a fost ales principe al Transilvaniei. În 1719, în biserică se construiește un nou altar, în stil baroc. În perioada 1721-1736, ca urmare a epidemiilor, populația satului scade drastic. Din 176 gospodării recenzate în 1508, mai rămân 63 de gospodării populate. Alte 32 sunt în paragină. Se reconstruiește o parte a zidului de incintă și
Cristian, Sibiu () [Corola-website/Science/300159_a_301488]
-
al credinței noastre, Confortul și mândria celor care cred și se luptă. Forța și teroarea nu vor izbuti, Dar adevărul și dragostea vor domni. MARȘ PONTIFICAL Bucură-te, o Romă, sălaș etern al amintirilor; Mii de palmieri și mii de altare îți cântă preamărire. Oraș al apostolilor, mama și ghid al celor aleși, Lumină națiunilor și speranța lumii! Bucură-te, o, Romă! Lumină ta nu va pali niciodată; splendoarea frumuseței tale împrăștie ură și rușinea. Oraș al Apostolilor, mama și ghid
Inno e Marcia Pontificale () [Corola-website/Science/300199_a_301528]
-
a fost pustiită. Reședința inițială cuprindea prima incintă, un edificiu patrulater de sub capela actuală (probabil un donjon inițial din care s-au ridicat numai fundațiile, fiind repede abandonat). Adrian Andrei Rusu presupune că acesta ar fi fost însă numai un altar rectangular al capelei. Donjonul actual a fost ridicat în jurul anului 1272 și are o formă dreptunghiulară. A fost numit și Turnul Siegfried, iar grosimea zidurilor lui ajunge la un metru. La început avea numai 14 m înălțime, dar a fost
Câlnic, Alba () [Corola-website/Science/300233_a_301562]
-
a funcționat o școală. Biserica are forma unei nave dreptunghiulare construită din piatră și cărămidă. Pronaosul este acoperit de o boltă semicilindrică deasupra căreia se înalță un turn clopotniță. Naosul se termină în partea de sus cu o cupolă sferică. Altarul are forma semicilindrică la interior și poligonală la exterior. Cornișa bisericii și a clopotniței este alcătuită din trei șiruri de cărămidă dispusă pe colț. La exterior monumentul este înconjurat de un brâu median. Pictura murală a acestei biserici cu caracteristici
Geoagiu de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300243_a_301572]
-
Kreuz ist Heil”, adică „În cruce este mântuirea”. În acest lăcaș sfânt există icoane vechi de 100, 200 și chiar de 300 de ani, este și o orgă tip Ludovic al XIV-lea, veche din 1783. În biserică se găsește altarul cu icoana „Hristos pe Cruce”. La început preoții au fost franciscani, până la sfințirea bisericii pe 14 septembrie 1783, de către episcopul Emmerich Christovich, la sărbătoarea Înălțarii Sfintei Cruci, când este și hramul bisericii.Cu începutul anilor 1920 au început să plece
Cruceni, Arad () [Corola-website/Science/300289_a_301618]
-
preoți vrednici, cărora obștea le păstrează o vie amintire și recunoștință. Din memoria ultimului veac și mai bine, se desprinde figura luminoasă a preotului localnic Eftimie Frăsilă, născut în anul 1846 și decedat în 1909, înmormantat cu cruce frumoasă în dreptul altarului bisericii vechi. Râvna cu care a îndrumat timp de 40 de ani poporenii în credința în Dumnezeu și a slujit în biserică a constituit un adevărat model ca și felul în care a promovat tradiția. Neavând urmași direcți, înainte de a
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
mai zbuciumată din ultima sută de ani, aceea a dictaaturii comuniste atee, când o parte dintre preoți au avut mult de suferit, unii dintre ei fiind privați de libertate pe motive politice. ... După decesul preotului Cornel Gog, care revenise în altar după detenție, a slujit, la două, uneori la trei saptămâni în biserica din Valea Largă preotul Ioan Todea, până în anul 1999, cand este trimis aici preot Marian Gheorghe Urcan, un preot tânăr și deosebit de energic, care repune în drepturile sale
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
a cneazului Vlad Crișcior - cu cel mai vechi monument de arhitectură din Zărand - biserica ortodoxă 1404 -ctitorie a cneazului Vlad Bâlea, precum și un muzeu etnografic și de istorie a mineritului. Biserica este de tip tradițional, formată din naos, pronaos și altar absidat, inițial hexagonal, iar din sec. al XIX-lea, semicirular. Turnul este masiv și înalt, așezat în fața pronaosului. Pictura din pronaos este datată pe la 1395 - 1404. Tot aici este prezentată cina cea de taină în compoziție circulară. Ribița - cu biserica
Zărand, Arad () [Corola-website/Science/300314_a_301643]
-
Inochentie Micu-Klein denumirea localității este ortografiată Astyleu. În biserica veche se păstrează o icoană pe lemn numită Deisis, având o inscripție în litere chirilice, însemnând anul 1747 iar localitatea Ascileu. În anul 1806, din inscripția ce se află în Sfântul Altar al bisericii vechi, pe peretele de răsărit, apare numele satului Așcileu. Tot în biserica veche, pe spatele chivotului de pe Sfânta Masă, apare anul 1843 și numele satului Kis Esküllő. După aceste date, localitatea apare sub diferite grafii: Felso Eskulo (Așchileu
Așchileu Mic, Cluj () [Corola-website/Science/300317_a_301646]
-
putea ști mai bine de unde erau unii monahi, ctitori și binefăcători - unii de la Neamț, alții de la Probota, Bisericani și Râșca - decât călugării care viețuiau la Bistrița! Cel mai probabil, acestă lucrare istoriografică, Pomelnicul Mănăstirii Bistrița, a fost scrisă ori la altarul bisericii, ori al egumenie sub îndrumarea egumenului, ori în chiliile unor călugări anonimi care, în condițiile vremii, erau cărturari.
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]