9,447 matches
-
zi la alta, variații care reflectă probabil modificări în starea fiziologică a organismului. Experimental s-a stabilit și topografia linguală a senzațiilor de gust: vârful limbii este mai sensibil pentru dulce, marginile limbii pentru acru, partea dinspre baza limbii pentru amar și partea anterioară a limbii pentru sărat. Prin metoda reflexelor condiționate a fost studiată dependența receptorilor gustativi de starea funcțională a scoarței cerebrale. Utilizând experimental metoda reflexelor condiționate vasculare s-a demonstrat că la prima aplicare a oricărei substanțe gustative
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
să analizeze, fu: de ce să nu-i lase s-o facă? Îl întrebă pe Gosseyn Doi: "Ce-ar trebui să fac, dacă o să merg pe nava lor?" "Ei bine, - gândul îndepărtat al lui Gosseyn Doi era însoțit de un zâmbet amar - unul dintre lucrurile care ar fi, cel puțin, amânate, ar fi renovarea Institutului de Semantică Generală de pe Pământ." Exista cel puțin un răspuns la asta. Gosseyn îl rosti în gând: "Când Dan Lyttle iese din tură, de la hotel, la miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Dacă aveți nevoie de ceva, am să țin legătura cu domnul Gosseyn. După ce termină de vorbit, se răsuci și-l zări pe Gosseyn. Veni spre el și-i zise: - Poți lua legătura cu mine oricând. Și propun ca - tonul deveni amar - până îi scoatem, pe indivizii aceia din galaxia aceasta, ar fi mai bine să ținem legătura și să stăm pe fază. Gosseyn spuse: - Domnule, domnul Crang și cu mine vă vom conduce până la ușă. Afară în hol, făcu singurul comentariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
eliberăm? Este genul de individ care vrea să fie chit pe chit, și eu cred că nu facem decât să amâne puțin până ce va putea lovi în cineva Trebuie să găsim o cale să-l temperăm puțin." Simți un zâmbet amar al celuilalt Gosseyn. "Spune-i lui Eldred să fie cu băgare de seamă când Enro va fi pus în libertate. Sunt sigur că Enro încă mai plănuiește să se căsătorească, după cum este tradiția regală Gorgzid, cu sora lui pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
opună unei interacțiuni care tindea să-l smulgă de pe scaun spre celălalt corp. Gosseyn Doi părea să se opună la fel; și chiar făcu câțiva pași mărunți spre Trei înainte ca, brusc, să reușească să se opună. Un zâmbet mic, amar, relaxă trăsăturile puternice, frumoase, ale feței sale. Arăta ca un om perfect stăpân pe sine când spuse: - Se pare că totul o să fie în ordine și că vom putea să colaborăm în contact direct, sau altfel. Rostind aceste cuvinte, gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
prin dulapul din bucătărie, în căutarea borcanelor mici și parfumate, legate cu țipla aia tăioasă pe care orice copil al comunismului și-a dorit, măcar o dată, s-o spargă. Acolo, dedesubt, clipoceau formele și culorile după care tânjeam: negru-vișiniul cireșelor amare; mieriul strugurilor albi; rozul unduit dintre petalele de trandafiri; maroul înghesuit și siropos al nucilor verzi; portocaliul cojilor de lămâie și gref. Închis în recipienții ermetici ai amintirilor, amețit de-aromele dulcețurilor și-ale jeleurilor topite după rețete străvechi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
n-aș fi suportat s-o las pe Maria singură în intersecție, făcând drept mulțumire gestul ăla de indian predându-se „fețelor palide“. N-o duceam niciodată pe Maria la cofetărie. Mi se părea un obicei inutil, pierdut în siropul amar al comunismului. Oamenii se așezau perechi-perechi la mese, cu mâinile stinghere printre farfurioare. N-aveai loc să miști un deget. Mesele erau construite diabolic, cu un singur picior și-o tăblie rotundă și inaccesibilă, ca-n „Lacto-Bar“. Un gest, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai auzisem replica asta. Cuvintele sunau proaspăt, aveau urme în coca memoriei. M-am apărat: „Nu, nu-l știu. Dacă-l știam, te mai întrebam pe tine?“ „Să admitem. Doi: cine-i pipița din poveste?“ „Una care-i face viața amară. O viperă.“ „Asta spui tu. Ai doar varianta lui și gata, te-a și convins. Pe ea ai ascultat-o, poate are și ea ceva de zis? De unde știi că tipul nu pune de la el sau că n-a inventat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dezmembrat. Din fericire, mașina fiind robustă, ea a fost împinsă și masată în malul drept al șoselei [...] Cu fața însângerată, căzut între bord și scaun, Președintele Maurer gemea de durere. Era totuși conștient. Printre gemete, am descifrat și o remarcă amară: «M-a omorât nenorocitul!» [...] Președintele a ajuns pe mâini bune. De fapt el a fost cel care a dispus: «Să mă duceți la doctorul Liviu Grosescu, la Sf. Gheorghe.» Kiraly, la izbitură, și-a mușcat limba. Întrucât nu putea vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
analiza lui L. Blaga, "osatura programului și a revendicărilor expuse în Supplex rămâne împărțirea feudală a societății în clase privilegiate, ce se bucurau de drepturi și imunități, și în masa de jos, a iobăgimii și a jelerimii, asupra căreia apăsau amare sarcini. Admiterea acestei împărțiri sociale, în spirit feudal, este o vădită concesie făcută împrejurărilor" (Blaga, 1995, p. 95). Aceasta trebuie pusă însă pe seama întorsăturii pe care evenimentele au apucat-o în epoca postiosefină a restituțiilor, în care petiționarii (clerul, nobilimea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
la el rumânii nu s-au norocit ca din sânul lor să se nască alt om mai mare decât dânsul: cincisprezece veacuri au lucrat ca să facă mărirea lui. Vremile cele grele aduse pe toți rumânii într-o stare de suferiri amare; toți aștepta un mântuitor. Arătarea lui Mihaiu în mijlocul lor a fost ca un fulgir strălucitor care dete duhului rumânesc celui amorțit o lovitură electrică; rumânii se deșteptară; cunoscură trimiterea lui din ceriu, și alergară la glasul lui cel propăvăduitor de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ei, felul în care este lucrata și echilibrată"93. Felul în care este lucrat și echilibrat poemul implică activitatea judecății de gust a artistului în timpul procesului de creație. Luând aici termenul gust nu în semnificația diferențiala, legată de senzație (dulce, amar, sărat etc.), cu care apare acesta în Antropologia, ci de facultate de evaluare a frumosului, de capacitate de a discerne între ceea ce generează plăcere și ceea ce generează neplăcere. Răspândit în Europa veacului al XVIII-lea mai întâi printre artiștii și
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
să se ridice într-un cot, dădea din cap spre ei, le mulțumea. Copiii continuau să-i aducă daruri, dar ea nu mai mânca aproape deloc. Datorită lor, vă încredințez, a murit aproape fericită. Datorită lor, și-a uitat soarta amară, primindu-și iertarea de la ei, fiindcă până la sfârșit s-a considerat o mare păcătoasă. Copiii, ca niște păsărele, dădeau din aripi la geamurile ei și îi strigau în fiecare dimineață: „Nous t’aimons, Marie!“**. A murit foarte curând. Eu unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
părând într-adevăr calmă. Ganea era surprins, dar tăcea precaut și își privea mama, așteptând-o să se exprime mai clar. Scenele de familie îi făcuseră și-așa mulți nervi. Nina Alexandrovna remarcă această precauție și adăugă cu un zâmbet amar: — Încă mai ai îndoieli și nu mă crezi; nu fi îngrijorat, măcar în ce mă privește, nu vei mai avea parte nici de lacrimi, nici de rugăminți, ca mai înainte. Singura mea dorință este să fii fericit, și tu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îndârjit, cu mâinile proptite în șolduri, țanțoș, o petrece de pe fața pământului cu cele mai neaoșe ocări, cu înjurăturile cele mai deșănțate, pentru un amărât de castron! Fără îndoială, sunt vinovat și îmi pare rău și acum, chiar dacă, după atâta amar de timp și după atâtea schimbări petrecute în caracterul meu, mi se pare că această faptă urâtă a săvârșit-o altcineva. Așa că, repet, mi se pare ciudat, mai ales că, chiar dacă sunt vinovat, nu sunt chiar la modul absolut: oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pus mâna pe cuțit și, când prietenul lui s-a întors cu spatele, s-a apropiat pe furiș de el, și-a cumpănit lovitura, și-a înălțat ochii spre cer, și-a făcut cruce, spunând în sinea lui o rugăciune amară: „Doamne, iartă-mă întru Hristos!“ -, i-a retezat beregata prietenului dintr-o mișcare, ca unui berbec, și i-a luat ceasul. Rogojin pufni în râs. Hohotea de parcă ar fi fost apucat de o criză. Chiar te simțeai ciudat văzând acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cruci? Bine, Parfion, mă bucur dacă-i așa; ne facem frați de cruce! Prințul își scoase crucea de cositor, Parfion pe a lui, de aur, și făcură schimb. Parfion tăcea. Prințul observă, cu grea uimire, că fosta neîncredere, fostul zâmbet amar și aproape batjocoritor încă nu se ștergeau de pe fața fratelui său de cruce, măcar din când în când manifestându-se foarte puternic. În cele din urmă, tăcut, Rogojin îl luă pe prinț de mână și stătu câtva timp, parcă neputându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Pavlovsk. VItc "VI" Casa de vară a lui Lebedev era mică, dar confortabilă și chiar frumoasă. O parte a ei, destinată închirierii, era împopoțonată în mod deosebit. Pe terasa destul de spațioasă, la intrarea dinspre stradă, erau plasați câțiva copăcei: portocali amari, lămâi și arbuști de iasomie, în putini mari din lemn, vopsite în verde, care, după cum socotea Lebedev, alcătuiau priveliștea cea mai seducătoare. Câțiva dintre acești copăcei îi căpătase împreună cu casa, dar sedus de efectul pe care-l aveau pe terasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu? li se adresă tuturor Lizaveta Prokofievna, tremurând de furie. — Toți mi-au spus, toți, până la unul, în toate aceste trei zile! Niciodată, niciodată n-o să mă mărit cu el! Strigând toate acestea, Aglaia izbucni într-un plâns cu lacrimi amare, își acoperi fața cu batista și se prăbuși pe scaun. — Păi nici nu te-a ce... — Nu te-am cerut de soție, Aglaia Ivanovna, rosti prințul fără voie. — Ce-e? strigă deodată Lizaveta Prokofievna, mirată, înfuriată și îngrozită. Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
într-un cuvânt... — Mai bine-ai citi fără nici un preambul, îl întrerupse Ganea. — A început cu ocolișuri! adăugă cineva. — Prea multe discuții, interveni Rogojin, care tăcuse tot timpul. Brusc, Ippolit îl privi și, când ochii li se întâlniră, Rogojin rânji amar și veninos, rostind rar niște cuvinte ciudate: — Nu așa se fac treburile astea, băiete, nu așa... Firește, nimeni nu înțelese ce a vrut să spună Rogojin, însă cuvintele sale le produseră tuturor o impresie ciudată; pe toți îi fulgeră același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că amândoi, domnul și doamna, sunt oameni cumsecade, dar împinși de sărăcie până în acea stare înjositoare, când, în cele din urmă, dezordinea învinge în om orice încercare de a lupta cu ea și chiar îi aduce pe oameni la nevoia amară de a găsi în însăși această dezordine, care se amplifică zi de zi, o senzație amară și parcă răzbunătoare, de satisfacție. Când am intrat, domnul acela, care de-abia intrase și el cu câteva minute înaintea mea și despacheta proviziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
când, în cele din urmă, dezordinea învinge în om orice încercare de a lupta cu ea și chiar îi aduce pe oameni la nevoia amară de a găsi în însăși această dezordine, care se amplifică zi de zi, o senzație amară și parcă răzbunătoare, de satisfacție. Când am intrat, domnul acela, care de-abia intrase și el cu câteva minute înaintea mea și despacheta proviziile, avea un schimb rapid și impulsiv de cuvinte cu soția; aceasta, deși nu terminase încă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
puteți compara cu nimeni și când sunteți mai presus de orice jignire, de orice resentiment personal? Numai dumneavoastră puteți iubi fără egoism, numai dumneavoastră puteți iubi nu pentru dumneavostră înșivă, ci pentru cel pe care îl iubiți. O, cât de amară mi-a fost constatarea că din cauza mea simțiți jenă și mânie! În asta e catastrofa dumneavoastră: dintr-odată vă considerați egală cu mine... Ieri, după ce v-am întâlnit, m-am întors acasă și mi-am imaginat un tablou. Zugravii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deja că generalul a făcut niște trăsnăi și la Lizaveta Prokofievna. Nu putem da aici mai mule amănunte, însă vom remarca pe scurt că esența întâlnirii constase în faptul că generalul o speriase pe Lizaveta Prokofievna și că, prin aluzii amare la adresa lui Ganea, o făcuse să se indigneze. Fusese dat pe ușă afară într-un mod rușinos. Iată de ce își petrecuse o asemenea noapte și o asemenea dimineață, după care se țicnise definitiv și ieșise în stradă aproape apucat de demență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de știință numit Ioan Crăciunescu. Atât mai rău pentru d-sa și atât mai bine pentru tinerimea silită a culege învățătura moralei, a binelui și frumosului din prelegerile problematice ale unui plagiator ce va rămânea celebru în ăst meșteșug. E amar pentru noi să constatăm vițiul, dar în fața funestei boale a învățaților de contrabandă nu ne putem opri d-a zugrăvi precum se cuvine pe cel ce-l practică, pe cel ce are îndrăzneala necalificabilă d-a-și inaugura conferențele sale
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]