12,966 matches
-
unde vrea, Își creează ici și colo legături care-i Îmbogățesc spiritul, devine o figură pozitivă Într-o lume deschisă tuturor, În care se neagă existența frontierelor etnice, politice sau religioase. În acest sens, „cosmopolitul” devine unul dintre partizanii doctrinei antice a cosmopolitanismului, doctrină a stoicilor, conform căreia oamenii sunt locuitori ai unui polis care cuprinde Întregul univers, respectiv cosmosul. Această doctrină este opusă diferențierii tradiționale Între greci și „barbari”, reluată de Aristotel, dar combătută de Alexandru, care Încuraja Însoțirile dintre
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Acestui cosmopolitism văzut În cheie atât de negativă i se opune un cu totul alt cosmopolitism, care corespunde concepției despre o lume deschisă tuturor și despre un Pământ ai cărui coproprietari sunt toți locuitorii săi. Astăzi se reia tradiția cosmopolitanismului antic, doar că Într-o variantă laicizată. O dată cu afirmarea acestei coproprietăți fără restricții (care este Încă departe de a fi Împărtășită de toate popoarele Pământului), s-a dezvoltat o imagine-acțiune universalistă, cuprinzând atât o componentă juridico-morală, cât și o dimensiune culturală
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
celor care au pierdut din vedere faptul că preocuparea față de coeziunea socială nu poate fi imaginată fără examinarea legăturilor concrete dintre individ și stat. Înaintea noastră stă sarcina de a reinventa o comunitate care nu mai poate fi nici Cetatea Anticilor, nici națiunea Romanticilor. A. P. & AUDARD Catherine (1996), „Justice. Les théories de la justice et la philosophie morale”, in CANTO-SPERBER Monique (coordonator), Dictionnaire d’éthique et de philosophie morale, Paris, PUF, pp. 781-789. BERLIN Isaiah (1990), Eloge de la liberté, trad. fr., Paris
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
s-a atribuit de la bun Început un statut ierarhic. Prin urmare, este bine să ne ferim de anacronismul care ne-ar determina să derivăm În mod mecanic drepturile omului din ideea de drept natural. Există o diferență majoră Între forma antică a acestuia și forma sa modernă, constituită grație operelor filosofilor din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, printre care Grotius, Hobbes, Locke, Pufendorf și Rousseau. Acest punct esențial merită câteva clarificări. Nici măcar sensul expresiei drept natural nu este
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
conformități cu Natura, indiferent dacă este vorba despre o ordine naturală alcătuită după un plan divin sau despre o referință la natura umană. Și tocmai această distincție Între natura lucrurilor și natura omului pune bazele Înțelegerii diferenței dintre dreptul natural antic și dreptul natural modern. În cel dintâi, umanitatea nu a fost considerată niciodată ca atare, ci Întotdeauna ca parte a naturii. Astfel, dreptatea nu se bazează pe egalitate, ci pe proporționalitate, „adică pe stabilirea unei ordini ierarhice care să imite
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu a fost considerată niciodată ca atare, ci Întotdeauna ca parte a naturii. Astfel, dreptatea nu se bazează pe egalitate, ci pe proporționalitate, „adică pe stabilirea unei ordini ierarhice care să imite ordinea cosmică” (Ferry și Renaut, 1996, pp. 56-57). Anticii, asemenea lui Aristotel, acceptă inegalitatea dintre stăpâni și sclavi ca fiind Înscrisă În natura lucrurilor. Distincția dintre cele două naturi impune separarea a două tipuri de justiție. Natura lucrurilor trimite la „o justiție naturală În vocația sa de a deveni
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
naturale cu vocație pur etică, fără a anticipa Încă efecte de drept” (Trigeaud, 1996, p. 138). Or, În perioada modernă, tocmai aceste „efecte” se vor exprima prin drepturile omului. Apariția ideii de drepturi subiective este o revoluție față de dreptul natural antic, care „apărea, dimpotrivă, ca o limită impusă de natura lucrurilor (prin ordinea lumii) puterii individului (legea Împotriva hybris-ului omului)” (Ferry și Renaut, 1996, pp. 59-60). Doctrina modernă a dreptului natural nu poate fi așadar Înțeleasă fără raportarea la om
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
viciu de gândire care constă În a defini justețea prin ceea ce este, și nu prin ceea ce trebuie să fie și, În consecință, de refuzul separării Între real și ideal și, mai departe, Între fapte și valori. Procedând astfel, dreptul natural antic se dovedește pertinent pentru combaterea relativismului moral, deoarece, bazându-se pe obiectivitatea legilor naturii, nu poate accepta ca valorile să Își aibă rădăcinile În subiectivitate. Umanismul juridic, analizat În calitate de „produs al epocii moderne” (Villey, 1983, p. 8), este acuzat că
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
naturii, nu poate accepta ca valorile să Își aibă rădăcinile În subiectivitate. Umanismul juridic, analizat În calitate de „produs al epocii moderne” (Villey, 1983, p. 8), este acuzat că ar confunda dreptul cu morala. Totuși, chiar dacă recunoaștem o anumită pertinență a naturalismului anticilor, putem să punem sub semnul Întrebării coerența unei gândiri care conține În germene istoricismul pe care tot ea Îl denunță. Într-adevăr, dacă Încredințăm naturii grija de a determina norma, nu Înseamnă oare că renunțăm la drept ca transcendență? În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de un sens clar și distinct În sine, a fortiori față de ceilalți doi termeni ai devizei franceze. Într-adevăr, prin comparație, libertatea și egalitatea intră mai ușor Într-un domeniu cognitiv. Egalitatea, noțiunea cea mai veche, cunoscută deja de grecii antici (Aristotel, Etica nicomahică, cartea a V-a), dar și cea mai strictă, fiind de esență aritmetică, și libertatea, cea mai polemică, fiind de origine fizică și naturală (Rousseau, Contractul social, 1762), sunt deschise contestării, dezbaterii În contradictoriu, negocierii, din care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pentru străini și dacă nu le acordă decât ceea ce nu poate refuza nimănui”? (op. cit.). Un concept politic? Să fie atunci fraternitatea o relație rezervată exclusiv cetățenilor unei națiuni, fiilor unei patrii, fără să se poată extinde și la alții? Originea antică a cetățeniei ne face să ne gândim la o legătură socială limitată Întotdeauna la o comunitate politică determinată. Acest lucru era necesar pentru supraviețuirea cetăților. Proximitatea lor teritorială le făcea vulnerabile și vigilente. În același spirit, Bergson Întreabă: „Cine nu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
stabilită. Această noțiune, aplicată oamenilor, apare abia În perioada Renașterii și probabil că nu este străină de doctrina așa-numitei limpieza de sangre 1, care Își face apariția În Peninsula Iberică În cursul secolului al XV-lea. Nici marile imperii antice, și nici statele medievale, fie ele europene sau africane, creștine sau musulmane, nici China imperială, și nici imperiile amerindiene nu au cunoscut noțiunea de metis. Chiar dacă anumite căsătorii exogame erau dezaprobate sau interzise, copiii proveniți din astfel de Încrucișări nu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
romantismul, iar obsesia etnică, În sensul ideologic al termenului, nu a devastat națiunile decât În secolul XX. Dată fiind vechimea modelelor cetății și imperiului, apoi eterogenitatea culturală a monarhiilor și a dinastiilor lor, numai națiunea culturală pare să posede rădăcini antice pe deplin constituite. Nici măcar criteriul lingvistic nu era foarte puternic: el nu corespundea frontierelor lingvistice actuale. Înainte de apariția statelor-națiune, o koiné continentală (greaca, apoi latina) domnea peste mii de limbi locale. A fost nevoie de două faze succesive de erodare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
constituite. Nici măcar criteriul lingvistic nu era foarte puternic: el nu corespundea frontierelor lingvistice actuale. Înainte de apariția statelor-națiune, o koiné continentală (greaca, apoi latina) domnea peste mii de limbi locale. A fost nevoie de două faze succesive de erodare a formelor antice pentru a deschide calea statelor-națiune moderne: mai Întâi, feudalitatea, care a Închis viața oamenilor În mici entități geografice; apoi monarhiile centralizatoare, care instituiau o entitate de mărime intermediară Între cea a cetății și cea a imperiului. Cele mai vechi două
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
un spațiu politic făcând uz de rațiune (poporul suveran). Pe un plan mai polemic, el desemnează fracțiunea cea mai defavorizată a populației, predispusă la răzvrătiri (poporul de rând). Între cele două definiții se observă o tensiune evolutivă. ν În Grecia antică, este privilegiat primul registru: poporul atenian (demos) deliberează În mijlocul ecclesiei; el include doar cetățenii ă indivizii care se bucură de deplină libertate În cetate ă și ține la distanță sclavii și veneticii. Cea de-a doua accepțiune nu este total
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
adoptă un demers istoric și comparativ totodată. Trebuie doar să consultăm Economie și societate și mai ales diferitele volume ce compun Gesammelte Aufsätze zur Religionsoziologie 1. Sunt studiate În special confucianismul și taoismul, hinduismul și budismul, fără a uita iudaismul antic sau etica protestantă. Aceasta din urmă, În varianta sa calvinistă, poate clarifica, Împreună cu alți factori (Trevor-Roper, 1972), apariția treptată În Europa a unei „legalități proprii” și a unui „ascetism intramundan”, caracterizate printr-o „congruență” cu „spiritul capitalismului”, fie că este
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
termenului din latina medievală sclavus, Însemnând literal „slav”, le-au Înlocuit pe cele ale latinescului servus, „sclav”, cuvânt din care a provenit „șerb”. Evoluția semantică s-a produs În același mod ca și cea instituțională care a condus de la sclavia antică la șerbia medievală. Cuvântul francez „sclav” și termenii corespondenți din alte limbi occidentale dau seama despre o practică datând din Evul Mediu timpuriu, perioadă În care multor slavi din Balcani le-a fost impusă această tristă soartă de către bizantini și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
precum și altele care se referă În mod mai specific la soarta femeilor, copiilor și adolescenților (Meyer, 1986, p. 152 și urm.). În mod tradițional, se poate face distincție Între două tipuri de sclavie. Primul tip, calificat adesea drept „blând” sau „antic”, se referă la sclavia domestică și se Întâlnește În principal În societățile patriarhale sau de tip clan. Cel de-al doilea tip este cel numit „de masă”: sclavul, a cărui situație este comparabilă cu a unui animal sau a unui
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
trebuit să o respingă și Împotriva căreia ar fi trebuit să lupte În mod clar. Încă din Antichitate, stăpânii creștini puteau să invoce un Sfânt Teodor care să-i ajute să regăsească sclavii fugiți. De asemenea, există o Întreagă tradiție antică, Încă de pe vremea Sfântului Pavel, care aspiră la o perspectivă metaforică asupra sclaviei ca instrument privilegiat de mântuire (Martin, 1990, p. 145 și urm.). În ciuda acestor rezerve, este neîndoielnic faptul că Învățătura marilor religii, deși nu a fost pusă totdeauna
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și influența, ceva mai târzie totuși, a lui Charles Renouvier și a scrierii sale, Science de la morale, care, În 1869, „trasează limitele individualismului, descoperă fundamentele logice ale solidarității ș...ț și pe cele ale oricărei vieți politice În instituțiile civismului antic, așadar În democrația directă, dincolo de vremurile Întunecate ale creștinismului medieval” (ibidem, p. 155). Caritatea laicizată? După cum vedem, problema originilor termenului este destul de opacă. Dificultatea crește și mai mult dacă ne aplecăm asupra Întinderii noțiunii. Invocând substituirea solidarității umane carității, Leroux
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Noțiunea de străin ar dispărea dacă, dincolo de sorginte și de legăturile de filiație, s-ar materializa cu adevărat corp expresia de „cetățean al lumii”. Este ca și cum stoicismul elenistic și creștinismul și-ar fi propus drept scop să redefinească cetățenia. Stoicismul antic al lui Chrysippos (Î280-208/204 Î.Hr.), continuat de stoicii romani (Cicero, Seneca), pune În relief noțiunea complexă de „conciliere” (oikeiosis). Este vorba despre o legătură care „mă Încredințează propriei mele persoane” și, simultan, mă unește cu toți ceilalți locuitori
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Kant), În secolul Luminilor. În anii care au precedat Revoluția franceză, Kant scrie Ideea unei istorii universale din punct de vedere cosmopolitic, În care pune bazele unei „Societăți a Națiunilor” (Kant, 1784). În felul acesta se Întoarce În modernitate noțiunea antică de „cetățean al lumii”. Nu este sigur că și-a spus deja ultimul cuvânt, dar nici că ar fi menită să rămână o utopie. Într-adevăr, contextul contemporan tinde spre o cetățenie extinsă, În special În Europa. Care este Însă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
neapărat o comunitate pașnică și fără răzmerițe, adică fără răscoale țărănești declanșate de foamete sau de impozitele exorbitante. Se poate Însă ca fenomenele care pentru noi țin de violență să fie, ca și uciderea la naștere a fetițelor În China antică, o simplă formă de reglare demografică. În cadrul revoluțiilor, se folosesc metode rapide și violente pentru instaurarea unei noi ordini (1793 În Franța, 1917 În Rusia). Se produce atunci, după ruptura afirmată, o escaladare a extremelor, până când elitele revoluționare și-au
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
la Geneva. Îi văd zilnic de la fereastră cum duc mașina la revizie, nu departe de aici. P.S. ,,Mântuirea“ vine prin Gigi? Mirel 22 noiembrie 2005 Nici că se putea o cartolină mai simpatică. Scriindu-ți aceste rânduri pe acest suport antic evităm futilitatea acestui obiect pervers, calculatorul, fără de care nu mai putem trăi, ce să ne mai ascundem după index... Mă îndemni să scriu despre ceea ce mă enervează. În primul rând mă supără faptul că nu pot scrie la fel de mic precum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
viziune utopică, să-i ajutăm și pe alții să se elibereze, în viziunea optimistă în care aceste biete rânduri vor vedea vreodată lumina tiparului. Mă simt nevoit să o iau etern de la început: o alarmă urlă dezabuzată, uitată pe o antică Dacia 1300, parcată în fața ferestrei mele, și nimeni nu se sinchisește, evident. Ce mai contează o muscă urlătoare în plus pe buba, pe puroiul numit „capitala“ europeană București, condus de un negustor de marmură și de o prefectă cu aură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]