10,957 matches
-
aceea, că -atît la nivel individual, cît și la nivelul comunităților istoricește constituite comunicarea, adică schimbul de informații, realizează schimburi de elemen-te de civilizație, în primul rînd de valori culturale, ce repre-zintă latura spirituală a civilizației. În acest proces, este antrenată desigur și "civilizația materială", realizările practice ale oamenilor, dar aceasta nu presupune întotdeauna o modificare propriu-zisă a partenerului primitor, fiindcă aceste realizări sînt perisabile, iar urma lor se șterge o dată cu consumarea lor, dacă acest partener nu a ajuns în situația
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
partenerului primitor, fiindcă aceste realizări sînt perisabile, iar urma lor se șterge o dată cu consumarea lor, dacă acest partener nu a ajuns în situația de a le întreține sau de a le multiplica. Altceva se întîmplă însă dacă în comu-nicare este antrenată civilizația spirituală sau cultura propriu-zisă, întrucît aceasta produce mutații în felul de a fi al partenerului primitor, ceea ce îl face să acceadă el însuși la alt nivel de existență și la altă treptă de civilizație. Prin urmare, în spațiul european
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dus la configurația culturală și lingvistică din Europa actuală, precum și aspectele care se disting acum prin faptul că întrețin o astfel de comunicare. Din altă perspectivă, comunicarea spirituală se distinge prin mijlocul cu care se realizează, prin limba care este antrenată în acest scop și care reprezintă manifestarea individuală și socială a facultății general umane a limbajului. Limba face ca această manifestare să fie particularizată în funcție de grupurile etnice, încît comunicarea, atunci cînd are loc între grupuri etnice diferite, devine o comunicare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
curentul istoric-popular ce limita influențele străine în favoarea ele-mentelor autohtone. Altceva s-ar putea observa la intelectualii români de formație germană: o cultură filozofică serioasă și un spirit științific care îi deosebea de cei de formație franceză, de obicei, aceștia fiind antrenați mai mult în domeniul literaturii decît în cel al științei. Contactul cu germanii impune spiritului romanic și mediteranean ordine, anumite rigori, chiar dacă stimulează și manifestarea individualității, căci această individualitate tinde să se extindă și să devină model social (Maiorescu dorea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de altă parte, cea mai mare parte a europenilor au o origine comună, care a asigurat o relativă unitate antropologică și unele elemente comune ale mentalităților, ceea ce a asigurat extinse afinități de comunicare interculturală și interlingvistică în care au fost antrenate și puținele etnii de origine preindoeuropeană sau neindoeuropeană. Dincolo de oportunitățile date de spațiu și de cele conjuncturale însă, lumea europeană se remarcă printr-o latură psihologică definitorie, determinată de conștiința apartenenței la aceeași moștenire spirituală, cu aceleași coordonate culturale de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la o mișcare de emancipare manifestată în mai multe variante, care s-a numit Reformă. Această mișcare a cuprins în mică parte lumea romanică occidentală, îndeosebi pe francezi, dar a avut o extindere apreciabilă în cazul lumii germanice și a antrenat și popoare de alte origini (pe fino-ugrici, pe unii dintre slavii catolici etc.), producînd o nouă sciziune confesională, după Marea Schismă, și noi convulsii pe motive religioase, însă, sub aspect cultural, matricea dată de secolele anterioare de dominație catolică și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de influențare culturală și artistică, decît cele pe care le cunoscuseră în perioada Evului mediu. Această mișcare a românilor a început la mijlocul veacului al XVIII-lea în Ardeal (și este cunoscută sub numele de Școala ardeleană), dar principiile ei au antrenat treptat pe toți românii, indiferent de confesiune sau de pro-vincie, și au fost promovate mult timp și după ce nu a mai existat o pleiadă de învățați care s-o reprezinte. Avînd în parte o evoluție istorică diferită și o dezvoltate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prin îmbogățiri și schimbări de conținut la elementele lexicale existente. Împrumuturile lexicale din alte limbi pot genera și prefaceri în unele compartimente ale morfologiei, iar preocuparea orientată spre perfecționarea limbii poate produce și unele modificări în sintaxă, încît efectul înnoitor antrenează, în ultimă instanță, limba în întregime. Așa s-a întîmplat, de exemplu, cu limba latină literară, care a preluat din vechea greacă nu numai elemente lexicale, ci și unele tipuri morfologice (clase substantivale), iar engleza și germana păstrează încă desinențe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de reprezentativitate pentru o comunitate umană determinată. Pe lîngă arhitectură, orice limbă istorică are și o structură, o organizare de elemente ce alcătuiesc un agregat funcțional cu valențe multiple și diversificate. Aceste elemente sînt însă complexe sistematice de unități care, antrenate în lanțul comunicativ, asigură transmiterea informațiilor, fiecare dintre complexe cuprinzînd în sfera lui tipuri diferite de astfel de unități. Astfel, sistemul fonologic cuprinde fonemele, sistemul morfologic, părțile de vorbire și categoriile gramaticale, cel sintactic, unitățile, funcțiile și relațiile sintactice, sistemul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care atribuie limbilor respective o anumită alcătuire, anumite trăsături și anumite tipuri de componente, precum elementele din care se organizează structura gramaticală și elementele principale ale fondului lexical. Desigur, fiecare limbă are o structură gramaticală proprie, dar elementele care sînt antrenate în această structură, își au originea în limba-bază (sau limba-mamă). De asemenea, fiecare limbă are propria componență lexicală, diferită de a altor limbi, dar elementele cele mai importante ale vocabularului pornesc tot de la limba-bază. Aceste elemente importante (sau ale primei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un mijloc eficient de comunicare pe un spațiu geografic foarte extins. Latina creștină a devenit limbă de cult și, în această ipostază, vechiul idiom a fost continuat sub aspectul lui literar, dar deseori, pentru a se putea asigura înțelegerea a antrenat și elemente ale limbii latine vorbite (ambulare, manducare etc.). Ca atare, latina creștină a integrat o serie de elemente lexicale, puțin numeroase, deosebite de cele obișnuite în latina clasică. De cele mai multe ori însă, au fost atribuite semnificații noi unor cuvinte
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și, în multe limbi, a infinitivului), ci printr-o detașare a acestor forme din structura paradigmatică specifică. Acest fenomen nu se înscrie nici în cadrele obișnuite de creație lexicală precum derivarea, fiindcă manifestarea lui nu este sistematică, de puține ori antrenînd mai mult de un caz sau realizîndu-se după un model. Un astfel de model se poate presupune în situația substantivelor auz și văz, de exemplu, care provin din formele vechi și populare de indicativ prezent ale verbelor auzi și vedea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
medie construcția ne...personne cu semnificația "nici unul", pentru ca, în epoca modernă, personne să primească, alături de semnificația "persoană" și valoarea de pronume nehotărît cu înțelesul "nimeni", adică un conținut opus. Uneori, lexicalizarea și gramaticalizarea s-au împletit, în sensul că elementele antrenate în unul din aceste procese au participat și la celălalt. Astfel, extinderea flexiunii analitice în limbile romanice și în cele germanice a dus la transformarea unor cuvinte în instrumente gramaticale, unele dintre ele menținîndu-și și statutul de cuvinte "pline", cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu flexiune supletivă, ci s-au completat paradigmele pentru două verbe independente, a voi și a vrea. În același timp, probabil după model grecesc (latina orientală fiind, fără îndoială, asaltată de logica gramaticală grecească), aceste verbe vrea-voi au fost antrenate în realizarea timpului viitor și a modului condițional, pentru viitor fiind preluată ca auxiliar paradigma cu originea în prezent (voi), iar pentru condițional cea cu originea în imperfect (vrea). Aceasta reflectă și un paralelism cu situațiile din celelalte limbi romanice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pomi, care în latină erau de genul feminin, declinarea a doua: fagus, fraxinus, prunus etc., fenomen facilitat de existența desinenței -us, specifică acestei declinări, care cuprindea îndeosebi substantive masculine. Mai rare au fost trecerile de la masculin la feminin și nu antrenează, de obicei, toate limbile romanice: lat. panis, panis (m.) > it. il pane, fr. le pain, sp. el pan, pg. o păo, dar rom. pînea. Toate limbile romanice au preluat din latină un număr de substantive heteronime, care redau diferența de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
clasică, exista un singur auxiliar, esse, cu care se construiau nuanțele de perfect ale diatezei pasive (indicativ perfect amatus sum, mai mult ca perfect amatus eram, viitor anterior amatus ero), în latina populară tîrzie se foloseau numeroase perifraze verbale care antrenau, cu statut de auxiliar, diferite verbe. În acest context, o mare răspîndire au avut-o cele care se construiau cu verbul habere, a cărui semnificație "a poseda" s-a atenuat treptat în construcțiile respective, pînă la dispariția ei totală. Printr-
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
el însuși", iar, în neerlandeză, me(zelf)/mij(zelf) "eu însumi", zich(zelf) "el însuși" etc. Pronumele reflexiv din engleză prezintă un tip aparte, mai întîi deoarece nu este omonim cu altele, fiind întotdeauna compus cu -self, iar, apoi, deoarece antrenează relații cu alte forme pronominale decît în celelalte limbi și, în sfîrșit, fiindcă, la plural, persoana întîi și a treia, primește desinența -s. În engleză, -self se atașează, la persoanele întîi și a doua, adjectivului pronominal posesiv (myself, yourself, ourselves
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
România Mare71. Limbile care uzează frecvent de procedeul compunerii pentru a realiza elemente lexicale noi favorizează și organizări și relații speciale în cadrul vocabularului, căci, atît din punctul de vedere al elementului determinat cît și din cel al determinantului, cuvîntul compus antrenează relații cu alte cuvinte ale limbii, fie din punctul de vedere al formei, fie din cel al conținutului. Pe de o parte, compusele se pot asocia în funcție de cuvîntul-bază, de elementul determinat, care reprezintă atît elementul principal al conținutului, cît și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
au împrumutat substantivul de bază din familie, în vreme ce altele au preluat adjectivul sau verbul, alături de un substantiv de altă origine, care reprezintă nucleul referențial al cîmpului semantic. În mod similar, atunci cînd s-a împrumutat numai substantivul, cîmpul respectiv a antrenat mijloace de expresie de alte origini. Destul de numeroase sînt cazurile în care, pe baza unui împrumut din latină, limbile romanice și germanice au realizat derivate și compuse, întregind astfel familiile prin mijloace proprii. Această situație pornește de multe ori de la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
devenind uneori și un comentariu al originalului, iar nu numai o redare a lui. În legătură cu eficacitatea traducerii de texte științifice nu s-au manifestat îndoieli, deoarece se consideră că aici limba este folosită exclusiv cu funcția ei comunicativă și cognitivă, antrenînd aspecte în cea mai mare parte standardizate, precum structurile sintactice stabile și termeni cu semnificații unice, bine definite prin înscrierea lor în clasificări riguroase, deoare-ce nu provin din tradiția marcată de particularițăți locale, ci din cunoașterea dirijată metodic, semnificațiile termenilor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sau unei figuri de stil din original să-i corespundă un mijloc sau o figură echivalentă în traducere. De aceea, nu se cere transpunerea literală, cuvînt cu cuvînt, ci redarea complexelor de cuvinte, care, în măsura în care vizează acordul lor prin flexionare, antrenează nivelul morfologic, iar, în măsura în care vizează statutul elementelor componente, antrenează nivelul sintagmatic. Deși nivelul morfologic conține clase și categorii comparabile între limbi, corespondențele nu reprezintă totuși situația generală. Există limbi în care pot lipsi unele clase morfologice, cum se întîmplă cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
corespundă un mijloc sau o figură echivalentă în traducere. De aceea, nu se cere transpunerea literală, cuvînt cu cuvînt, ci redarea complexelor de cuvinte, care, în măsura în care vizează acordul lor prin flexionare, antrenează nivelul morfologic, iar, în măsura în care vizează statutul elementelor componente, antrenează nivelul sintagmatic. Deși nivelul morfologic conține clase și categorii comparabile între limbi, corespondențele nu reprezintă totuși situația generală. Există limbi în care pot lipsi unele clase morfologice, cum se întîmplă cu articolul în latină și atunci, în funcție de context, dacă limba
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o formă a articolului pentru masculin și feminin (genul comun) și a altă formă pentru neutru. Pe de altă parte, limba română și unele dintre limbile germanice de nord plasează articolul hotărît după substantiv (unindu-l cu acesta), fenomen care antrenează nivelul sintagmatic. Apoi, engleza nu are variație rezultată prin acord nici în cazul altor determinanți ai substantivului, precum adjectivul, dar în traducerea unui text original scris în engleză trebuie aplicate regulile de acord și de poziție a determinanților substantivali calificativi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dintre cele două verbe, dar portugheza recurge pentru această valoare numai la ser. Aceste situații specifice celor două limbi iberice impun echivalări prin unele determinări lexicale în alte limbi pentru a indica nuanțele de stabil sau de trecător, încît este antrenat nivelul sintagmatic 105. În alte situații, nu se pot transpune ca atare relațiile dintr-o limbă în altă limbă, încît formularea românească prietenul meu și prietena ta, unde există paralelismul a două structuri de elemente perechi, nu se poate reda
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
yours. Este evident că, atunci cînd se pornește de la engleză pentru a traduce în română sau în altă limbă romanică, deși paralelismul respectiv nu există în limba sursă, el trebuie construit în limba scop. Uneori, și raportarea la lumea extralingvistică antrenează diferit structura gramaticală din limbi diferite, fapt care trebuie luat în considerație în cazul traducerii. Fenomenul este observabil îndeosebi în legătură cu obiectele de posesie inalienabilă, precum părțile corpului sau hainele purtate de vorbitor. Astfel, în română, se spune îmi spăl mîinile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]