11,066 matches
-
rupă, corolele se loveau între ele, atingându-mi din când în când obrazul, frunzele late foșneau și mirosea ca atunci când se cosește iarba, numai că mult mai tare. Ajungând la etajul patru, m-am oprit în fața ușii și m-am aplecat, așezând cu grijă florile pe preș, am deschis ușa tiptil și, pășind peste ele, am rămas nemișcat, cu urechile ciulite, în întunericul din antreu. Mama nu se trezise încă, le-am dus deci direct în bucătărie, le-am așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-mă, tu, băiete, tot mai crezi că noi suntem colegii lui taică-tu, și atunci eu n-am mai zis nimic, dar am simțit cum mi se răcește trupul ca la ora de sport, după alergare, când trebuie să te apleci în față ca să poți respira, și atunci cel cărunt mi-a zâmbit și mi-a spus că tot trebuia să aflu, odată și odată, că ei nu sunt colegii lui taică-meu, ci sunt de la Securitate, iar tata este arestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
memorială, pe placă scria că aici și-a alinat setea Iancu Jianu, faimosul haiduc, ocrotitorul săracilor, pe când fugea de poteră, și mai scria că e apă minerală, nu se recomandă femeilor gravide și celor care alăptează, când Szabi s-a aplecat să bea, i-am și zis s-o ia mai încet, n-a văzut ce scrie, gravidele n-au voie să bea, dar Szabi n-a râs deloc, deși altădată o făcuse, acum a zis să nu mă prostesc, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a vrut să mai dea o dată cu genunchiu-n ea, dar în loc de minge a nimerit fața lui Janika, și atunci am auzit cum trosnește ceva, în timp ce Janika se izbea de cuier, alunecând apoi, încet, pe jos, și atunci nea Gică s-a aplecat, a ridicat mingea, iar când s-a uitat la mine, am văzut că era stacojiu la față iar fața-i era umedă și lucioasă, și atunci nea Gică s-a răstit la mine, fie, o să aperi tu, glasul îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nou la Prodan, enregulă, a zis, tu ce stai ca prostu’, ia și împarte sapele, a dat cu piciorul în pachet, sunt destule, ajung pentru toată lumea, așa că dați-i bătaie, n-avem timp de pierdut, a spus. Prodan s-a aplecat, a desfăcut pachetul, sapele aveau coadă metalică scurtă, erau foarte multe, cel puțin patruzeci, și erau vopsite în întregime cu lac negru, a ridicat una, s-a uitat la muncitorul pe nume Feri, ce vreți să faceți, l-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în spate, și atunci au început să sape și ceilalți, și eu, coada era proastă, îmi făcea bătături în palmă, și pământul era tare, trebuia s-o înfigem cu piciorul în pământ, și coada era prea scurtă, trebuia să ne aplecăm, mă durea spatele, deci nu ne mergea treaba, nici mie, nici celorlalți, între timp mă tot gândeam la Canal, la cât de greu trebuie să fie să deviezi un întreg fluviu și la ce face tata acolo, de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aveam gura și bărbia exact ca ale lui. Stăteam deci și mă uitam la fotografie, când deodată unul dintre muncitori s-a oprit lângă mine, l-am recunoscut după șireturile de la bocanci că era ăla pe nume Feri, s-a aplecat și mi-a smuls din mână fotografia, la ce te uiți, m-a întrebat, apoi a studiat poza, ținând-o aproape de ochi ca unul care nu vede bine, cine-i ăsta? taică-tu? m-a întrebat, eu nu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spre esofag, iar când mi-a ajuns în gât, atunci am reușit cu greu să-ngân, nu cumva îl cunoașteți? vocea îmi tremura puternic, e și el acolo, la Canal, iar dumneavoastră de-acolo veniți, nu-i așa? Atunci muncitorul, aplecându-se spre mine, și-a dus arătătorul la gură, pssst!, mi-a șuierat, șoptindu-mi apoi că ăsta-i secret de stat, mi-a făcut cu ochiul, apoi a tăcut îndelung, uitându-se la fotografie și sucind-o pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
e vreme lungă, a spus, apoi m-a întrebat dacă știu ce-i aia vărsat de vânt, iar eu i-am zis că știu, e o boală, acum eradicată, și atunci muncitorul a spus, vezi să nu, și s-a aplecat și mai aproape de mine și a început să-mi șoptească ceva, abia am înțeles ce-mi spune, spunea că mai văzuse el oameni morți de vărsat, că pe-acolo, la Canal, mai izbucnește boala asta din când în când, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu mi-a dat drumul, am încercat să-mi trag capul, însă mă ținea prea strâns, i-am zis să ia seama, că am un cuțit la mine, și atunci, deodată, i-am simțit răsuflarea în ceafă când s-a aplecat spre mine, șoptindu-mi la ureche, da, Dzsátá, ai cuțit, păi tocmai ăsta-i baiu’, că nu-i cuțitul tău, că l-ai fraierit pe frate-miu să ți-l dea, și atunci auzindu-i vocea, mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
eram mic, nu-mi mai aminteam textul, numai melodia, deci pe asta au cântat-o, dar nu foarte exact, sunetele erau oarecum decalate, schimbat era și ritmul, tot cântecul era cumva încetinit, nu mai era săltăreț, nea Miki s-a aplecat la urechea lui Prodan, șoptindu-i ceva, și atunci, pentru o clipă, acordeonul părea că a tăcut, ținând o singură notă, lungă și vibrândă, nea Miki și-a sprijinit bărbia de umărul lui Prodan, și am văzut cum Prodan își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nea Miki a simțit pesemne ce-o să urmeze pentru că a încercat să se ferească, agitându-și mâinile, dar Prodan i-a înfipt lama briceagului direct în burtă, atunci amândoi au scos un răcnet, pentru o clipă nea Miki s-a aplecat peste acordeon, a făcut apoi un pas înapoi și, împiedicându-se de damigeană, era să cadă iar, Prodan și-a băgat mâna în gură, am văzut că degetele-i erau pline de sânge, iar briceagul ia-l de unde nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
către mine, am observat că briceagul se-nfipsese într-unul din pliurile burdufului, și atunci mi-am dat seama pe loc ce se-ntâmplase, lama briceagului se închisese peste degetele lui Prodan, rănindu-l, iar când nea Miki s-a aplecat în față, atunci s-a înfipt în acordeon, se pare că așa s-a întâmplat, între timp nea Miki și-a luat damigeana, s-a târât în patru labe până la potecă, unde s-a ridicat și, fără baston, a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atunci Prodan, dându-și jos acordeonul de pe umăr, a observat briceagul înfipt în el, a tras o înjurătură, a scos apoi briceagul și s-a ridicat în picioare, bastonul alb al lui nea Miki zăcea acolo, lângă bancă, s-a aplecat, l-a ridicat, apoi s-a așezat din nou lângă mine, uitându-se în urma lui nea Miki, nici păsărica n-o să-mi cânte, a spus, apoi a rupt în două bastonul, pe genunchi, aruncând cele două jumătăți în spatele băncii, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de caise, însă Iza mi-a spus doar să am grijă, c-am călcat într-o grămăjoară de gunoi, eu am rămas țintuit locului, pentru că nu puteam să decid dacă într-adevăr îi văzusem chiloții sau nu, Iza s-a aplecat, dând să adune cu mătura grămăjoara de gunoi în care călcasem și zicându-mi încă o dată să am grijă, și când s-a întins, cu mătura în mână, am simțit din nou acel miros de fată mare, și atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
multe, că nu-i mai încăpeau pe haină, și în afară de cele pe care le purta, mai avea acasă, în vitrina în care-și păstra și trofeele câștigate la trageri, cel puțin de două ori pe-atâtea, iar când bunicul se apleca să mă pupe, decorațiile se ciocneau între ele, zăngănind. Nu-mi plăcea când mă pupa, fiindcă avea fața unsuroasă de la cremele pe care și le prepara singur, iar când mă atingea, mă mânjea și pe mine, zile întregi după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ajunsesem pe strada lăturalnică unde locuiau bunicii mei. Am oprit în fața casei, am coborât, bunicul a încuiat mașina, apoi a dat mâna cu mine, dar nu mi-a mai spus cât de mult se bucură c-am venit, s-a aplecat doar și m-a pupat pe obraji, mânjindu-mă iarăși cu cremă, când s-a dus la poartă s-o deschidă, mi-am șters fața, atât cât am putut, cu mâneca de la cămașă, însă tot degeaba, pentru că simțeam pe mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o ținea țeapănă, ca-n filme, când femeile își întind mâna să le fie sărutată, nu știam ce să fac, m-am dus la ea, i-am apucat-o cu dreapta, cum am văzut în filme, iar când m-am aplecat asupra ei, mă gândeam că precis o să și-o retragă, dar nu și-a retras-o, așa că n-am avut încotro, trebuia să i-o sărut, și atunci bunica mi-a zâmbit din nou, făcându-mi semn spre fotoliul de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dus în bucătărie, bunicul mi-a spus să aștept puțin, a pus pistolul pe masă, a tras sertarul comodei, de unde a scos un ac de siguranță, s-a pus apoi în fața mea, mi-a luat decorația din mână, s-a aplecat și mi-a prins-o de vestă, în partea stângă, deasupra inimii, nu reușea să închidă acul de siguranță, m-a și înțepat puțin, însă nu m-a durut deloc, în timp ce se chinuia cu acul, am văzut că are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cel Mare, încât acesta n-a apucat să-și scoată și el briceagul, iar când și-a dus mâna la umăr, a scăpat mingea de piele pe care i-o trimisese văru-su din Iugoslavia, și atunci Romulus Frunză s-a aplecat, a ridicat-o și a decretat că de-acum le aparține lor, iar Prodan să zică mulțam că nu l-au împuns în burtă, rana de la umăr e un fleac, se vindecă într-o săptămână, pentru că frate-su nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aruncându-se cu elan pe burtă, în grâu, încât am crezut că-l nimerise vreun glonte rătăcit, apoi s-a întors repede spre mine, cu palmele făcute căuș, și mi-a șoptit să mă uit ce-a prins, m-am aplecat mai aproape, el și-a depărtat puțin palmele și, uitându-mă printre degetele lui înmănușate, am văzut că nu m-a tras în piept ca altădată, căci ținea în mână un șoricel, care, nemișcat, arăta ca un pămătuf cenușiu, codița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
repede, aproape de sol mi-a alunecat mâna cu care mă țineam de scară și am aterizat drept în fund, spre norocul meu nu m-am lovit prea tare, m-am uitat în sus și l-am văzut pe Remus Frunză aplecat peste parapetul postului de observație, de unde mi-a spus cu voce hârâită să alerg cât mă țin plămânii, fiindcă acum e vai de viața mea, că m-ar ajunge din urmă și dac-aș avea un avans de două sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
avem mingea, o am în mână, și să alergăm, dar Puiu încremenise la marginea lanului, holbându-se la postul de observație, ajungând lângă el m-am uitat și eu și l-am văzut pe Romulus, cu o goarnă în mână, aplecat peste marginea miradorului, și pe Remus Frunză coborând în goană scara, deși se ținea doar cu o mână, fiindcă în cealaltă avea o făclie aprinsă, și atunci am auzit goarna sunând, Romulus trâmbița un fel de imn pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de lacrimi, am văzut apoi că remorcile erau pline de copii, într-una se afla și Puiu, strigându-mă pe nume, când au ajuns în dreptul meu, l-am văzut și pe tatăl Prodanilor în remorcă, el, zărindu-mă, s-a aplecat în afară și, cu ambele mâini, m-a ridicat și m-a băgat în remorcă, apoi l-am auzit spunând că-mi dă el mie război, eu încă mai tușeam de-a binelea când mi-a ars două palme zdravene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
iertare, se vedea că acuși-acuși leșină, baioneta îi scăpase jos și se înfipsese în pământ, la picioarele lui, uitându-mă mai bine, am văzut că lama era plină de sânge, a văzut pesemne și tatăl lui Prodan, căci s-a aplecat, a smuls-o din pământ, a șters-o de una din mânecile cămășii, întrebând apoi pe unde dracu’ s-au ascuns procleții ăia de frați Frunză, iar Prodan a făcut semn spre pădure, zicând c-au fugit, și atunci tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]