13,069 matches
-
era de datoria lor săși mărturisească credința pentru zeul care dispăruse. Și așa, în cetîn cet, de la Românul cu majusculă („Inima țării bătea în pieptul lui. Toate problemele din țara asta el și le asuma“; „Merită să fie trecut pe sub Arcul de Triumf“) sa ajuns la Poetul cu majusculă („Poetul va fi înmormântat lângă Eminescu, cu care a fost deseori asemuit“) și în cele din urmă la creionarea unei imagini cristice a lui Păunescu (sa vorbit despre faptul că „era solidar
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Apolo o fac pentru a mă Îndepărta și mai mult de orice scepticism. Căci nimic În sculptura greacă nu trădează Îndoiala. Din contră, totul caută s-o ascundă. Așa cum Îl vedem În statui, Apolo Înaintează ținînd În mîini lira și arcul, mîndru și melodios. VÎntul Îi flutură buclele blonde. La șold Îi atîrnă tolba cu săgeți, iar marea palpită În fața celui care, odinioară, la Delfi, a străpuns cu săgețile sale un șarpe monstruos ce pustia ținutul. Ucigătorul șarpelui rupe limitele cărnii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
la fel cum ar fi mîngîiat. Și a ascultat urletele lui Marsyas la fel cum Îi ascultase mai Înainte cîntecul. SÎngele silenului vărsat În iarbă nu l-a Împiedicat să se poarte ca și cum iubise acolo o nimfă. Și-a luat arcul și lira și a plecat fără să se mai uite Înapoi. Pentru zei nu există „Înapoi” și nici „Înainte”. Pentru ei totul e egal și se mișcă pe un cerc. De aceea l-a și pedepsit Apolo pe Marsyas Într-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ca și Oedip, face din vină o sursă de libertate... (...Am avut atunci o clipă de șovăiala. Pe urmă mi-am spus: Trebuie! Altfel niciodată nu voi ști adevărul... Pașii aceia ai nimănui Îmi striveau inima, mă răsuceau ca un arc Întins spre trecut... CÎtă vreme această amăgire mă urmărește, mi-am repetat ca să-mi dau cura), nu mă pot smulge din trecut. Privirea Înapoi mă va elibera. Mă voi Întoarce, voi vedea muntele gol, voi vedea că În urma mea nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a smuls carnea ca să scape de această cămașă ucigătoare. Flăcările pătrundeau prin răni pînă la oase. Văzîndu-și sfîrșitul aproape, Heracles și-a Înălțat atunci singur un rug. I-a Încredințat-o pe Iole fiului său și mie mi-a dăruit arcul și săgețile sale. Mi se rupea inima văzîndu-l cum se pregătea de moarte. Era În jurul lui o lumină roșie, orbitoare din pricina cămășii care ardea Încă; o otravă luminoasă și fierbinte Îi curgea În sînge, scoțîndu-l din minți. CÎnd a aprins
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
hotărau ca odată cu hramul Cuvioasei Paraschiva, din anul 1935, să se organizeze și „Luna Iașilor“, cu o mare expoziție economică. În cadrul acestei acțiuni, la Parcul Expoziției din Copou a realizat o „replică“ a Hanului Ancuței, a Bolții Reci și a Arcului Academiei Mihăilene. A contribuit la realizarea unor obiective edilitare, între care ștrandul orașului. A înființat Societatea Comunală a Apelor Potabile și s-a preocupat de problemele edilitare ale Iașului acelor vremuri. În luna mai 1936, din inițiativa primarului Osvald Racoviță
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
de flexibilitate, aducându-te în starea lui de bine. Situația în care se afla în momentul acela îl pusese pe gânduri, iar sentimentele acelea care ne hrănesc fără voia noastră din interior îl făceau să se simtă încordat ca un arc. Ochii îi scânteiau devenind niște mici faruri. Îi rămăseseră multe probleme familiale nerezolvate, iar îndatoririle lui de tată față de Victoria, îi dădeau senzația că va fi departe de a le onora. Regreta că se căsătorise așa de tânăr când împlinise
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
la fântână, plecarea fetelor la școală, a băiatului la poștă (una dintre rarele ocazii în care această gospodărie, împreună cu membrii ei, este integrată într-o viață comunitară mai amplă), mersul la cimitir, pe ogor, plimbarea în care se trage cu arcul. Sunt doar două-trei cadre mai generale, care ne lasă să înțelegem că lumea nu se reduce la această casă, această curte și împrejurimile lor imediate. Aluziv întâi de toate, aș zice , prin convorbirea telefonică cu mama și prin pachetul primit
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
distilate sunt transmise. Temporalitatea individuală se comprima și se dilată simultan, personajul trăind într-o intemporalitate parțială, punctata de metatemporalitate și de alunecare în pseudo-timpul social. Fiecare din cele patru simboluri mitice este încadrat ,, în câte un pătrar de cerc”. Arcul de cerc este o stilizare a ,, podului”, simbol al trecerii în moarte, cele patru pătrare alcătuind un cerc întreg, marca a determinării, integrării în circuitul universal. Simbolică naștere a lui Antipa se circumscrie unui ritual integrativ în sistemul existențial cosmic
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mitice, anticipative, tratate în derizoriu:,,Neclintit, acoperit până sub bărbie, bărbatul respira ușor și egal în felul în care la iarmaroc sub un capac de sticlă Marc Antoniu doarme curajos și nepăsător. Alături, regina Cleopatra. Sufletul lor nemuritor este un arc de ceasornic. Farsala, lume, lume, soarta unei regine și bătălia de la vaterloooo, sus, sus, levitație și moarte aparentă, inca astăzi și mâine doi lei intrarea (...)” Nicolae Manolescu îl consideră un ,,român substanțial modern, ironic și totodată plin de un realism
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
le văd înlocuite! Cînd mă gîndesc la ele, mă doare capul. Eu, se întoarce el spre secretară, am plecat, sărut mîinile! Drum bun! îi urează secretara. Deschid ușa și-l invit să iasă, dar el întinde brațul stîng ca un arc făcîndu-mi semn să ies, dîndu-mi de înțeles din gesturi că, într-un fel, sînt în birou la el. La scări ne despărțim, strîngîndu-ne mîna. Eu rămîn să aștept liftul, să urc la etajul doisprezece. De multe ori m-am gîndit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îndepărtează din sumbrarea în melancolie, deși cum sună și ies din clasă mă duc pașii mecanic spre ascensor, spre cancelarie... De o săptămână, mâine, nu am mai primit nimic de la tine. În afară de Maria, cu care azi am cetit Jeanne d’Arc, și căreia ar fi bine să-i scrii aici, acasă la noi, două rânduri, nimeni... „Sburătorul“ va începe duminecă 19 noembrie Azi, în sfârșit, după multe tribulațiuni, ți-am expediat revistele, al căror transport a costat 637 lei! Iar nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu ploaie rece și tăioasă ca niște ace lungi, reci. Abia am dejunat, și a venit o elevă; apoi, de la 5 ¼ la 7 ¼, Maria; pe divanul tău, cu haina de blană pusă peste picioare, Maria a ascultat eterna Jeanne d’Arc, tradusă. Asta se cheamă lecții de franceză! Apoi, plângăreața d-nă Georgescu, rămasă săraca nedetașată, până la 8. Mâine iar [la] minister pentru ea prin frig și ploaie și acasă la fel, minus ploaie. Mă gândesc la tine, Mouetta mea, îngrijește-te
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dau seama cum am putut să-mi închipui că despărțirea noastră se va petrece fără sfâșiere, fără smulgerea asta dureroasă, cum ai smulge un braț fără anestezie. Poate nu-mi dau seama și trăiesc [totuși] sub un anestezic: scrisorile astea. Arcul întins al așteptării, al primirii, al trimiterii lor. Câtă vreme vom mai avea parte de ele? Mama c. p. Duminică, 18 februarie [1950] [...] Draga mea, așa de mult îmi doresc să te mângâi cu adevărat! Când primesc vești de la tine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
noii religii <endnote id=" (329, I, pp. 284-285)"/>. De regulă, În Europa catolică, Diavolul este cel care leagă Sinagoga la ochi cu o năframă ori Îi acoperă ochii, pe la spate, cu mâinile sau o orbește cu o săgeată trasă cu arcul <endnote id="(63, pp. 119-122 ; 136, pp. 106 și 109)"/>. Unii cercetători imagologi au observat corect că, În arta bizantină, În cadrul reprezentărilor alegorice ale opoziției teologice dintre Biserică și Sinagogă, aceasta din urmă nu este Înfățișată cu elemente simbolice degradante
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 96)"/>. Pe timpul nopții, deasupra trupului lui Ioan s-au arătat lumini și trei Îngeri „cu chip de lumină”. Crezând că au venit credincioșii creștini să-l Îngroape, „unul dintre iudei” - un „pui al viperelor” - a vrut să tragă cu arcul, dar „un stâlp de foc s-au Întărit din cer deasupra trupului suntului”, astfel că evreul a rămas Înțepenit, cu arcul În mână, până dimineața. Finalul este clasic : văzând aceste minuni, evreii se dau botezului <endnote id="(95)"/>. Legenda s-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
au venit credincioșii creștini să-l Îngroape, „unul dintre iudei” - un „pui al viperelor” - a vrut să tragă cu arcul, dar „un stâlp de foc s-au Întărit din cer deasupra trupului suntului”, astfel că evreul a rămas Înțepenit, cu arcul În mână, până dimineața. Finalul este clasic : văzând aceste minuni, evreii se dau botezului <endnote id="(95)"/>. Legenda s-a bucurat de un mare succes În Moldova. În 1547, de exemplu, ea a fost detaliat reprezentată pe frescele bisericii Voroneț
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care evreii Îl batjocoresc pe Isus : „Iar căpeteniile poporului Își făceau râs de Isus. Râdeau de el și ostașii” (Luca 23, 35-36). „Jidovul” care păzește corpul neînsuflețit al Sfântului Ioan cel Nou și care Înțepenește când vrea să tragă cu arcul În Îngerii veniți să-l Înalțe pe sfânt la cer Își are echivalentul În legendele populare românești referitoare la Învierea lui Isus : „jidovii” care păzesc corpul Mântuitorului Împietresc atunci când vor să arunce cu pietre În „Îngerul Domnului”, venit să-l
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
despre care se spunea că ar fi fost Înjunghiată de un evreu <endnote id="(76, p. 168)"/>. În fine, În Mineiul lunii aprilie este descrisă o legendă despre „un saracin vestit” (din cetatea Ramel, din Siria), care a tras cu arcul Într-o icoană reprezentându-l pe Sfântul Gheorghe. „Dar săgeata n-a zburat spre icoană - continuă textul -, ci În sus și, căzând din Înălțime, a lovit pe saracinul [= islamicul] acela În mână și i-a rănit- o. Deci, a ieșit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Sf. Lazăr, Sfârșit de iarnă, Socola, După ploaie, Iașii de altă dată. Fiind cel mai autorizat monograf în culori al Iașului,l-a zugrăvit în decursul ultimelor decenii: Universitatea, Vedere spre Tătărași, Galata, Șorogari, Bucium, Cartierul Nicoriță, In zona industrială, Arc de pod. Iremediabil afectiv, emoțiile artistului se strecoară printre „intențiile sale teoretice” încălzindu-le și infuzându-le cu aceeași autentică poezie, specifică întregii sale creații: Crizanteme cu ceașcă albă, Mere și struguri, Vas cu gladiole pe paletă, Ceramică de Bucovina
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
caporal cu o mustață aurie. Folosește un vechi șanț de comunicații. E adăpostit până la piept și se crede în deplină siguranță, dar aproape imediat cade lovit de un glonț în cască. Sar și eu într-un salt impetuos, ca un arc prea comprimat și în câteva secunde mă prăbușesc la pământ, în timp ce pistolul mitralieră din mâna dreaptă îmi zboară razant 2-3 metri în fața mea. Momentan am falsa impresie că m-am împiedicat într-un rug de mure. Mă uit să văd
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
atâția ani, ceea ce m-ar fi dus la vârsta de 84 de ani în jurul anului 2000. Tot atunci și după aceea am gândit și am analizat acel moment al rănirii mele. Făcusem un salt înainte cu viteza mărită a unui arc foarte comprimat. Glonțul ucigaș calculat să-mi străpungă corpul m-a atins în articulația cotului stâng în timp ce mâna făcea cursa înapoi, facilitând deplasarea cu viteză sporită. Acea fracțiune de secundă ce mi-a propulsat corpul mai repede înainte, mi-a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
al orientării în teren, în condiții dificile, ori acum... totul era floare la ureche! Observam marcanta priveliște de pe Esplanada din fața turnului Eiffel, observam și admiram de sus splendoarea construcțiilor monumentale, din apropiere, vedeam splendida panoramă generală către Domul Invalizilor și Arcul de Triumf, dar mai ales observam și admiram uriașul furnicar de turiști și vizitatori de pe toate continentele! Un adevărat Turn Babel, de care amintește Biblia, dar în cu totul alt sens. Fiecare grup turistic avea farmecul și specificul respectiv al
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
trei luni la dispoziție. La început mi se părea că timpul afectat va trece foarte greu, dar oamenii și locurile m-au încântat permanent și m-au ținut mereu ocupat să explorez noi spații din capitala Franței. Locuiam oarecum aproape de Arcul de Triumf. La început am mers cu dragul meu ghid, apoi am prins aripi pentru a cunoaște noi spații. Notițele și însemnările făcute în acel timp au rămas la Paris, neștiind că-mi vor trebui. Mă ghidez doar după amintiri
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nu stă în loc, începem să ne gândim la drumul de întoarcere spre Paris. N am urmat același traseu de la venire, ci am ocolit spre dreapta către est și am trecut peste marele pod arcuit de la gura Senei. De aici, de pe arcul podului, îmbrățișăm o priveliște de mulți kilometri împrejurul nostru! Pe dedesubt circulau vapoare și vaporașe, iar noi nu știam la ce să ne uităm în jurul nostru. Ne impresiona minunea arhitectonică a acestui grandios pod, dar și mirificele priveliști și forfota
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]