7,432 matches
-
prezentat concepția noastră cu privire la relația între populism și democrație, care constituie cadrul conceptual și teoretic al acestui volum. Întâi, am propus o serie de definiții pentru populism, democrație și democrație liberală. În al doilea rând, plecând de la aceste definiții am argumentat că, cel puțin teoretic, populismul are o relație pozitivă cu democrația, însă o relație ambivalentă cu democrația liberală. Cu alte cuvinte, populismul poate să fie, în același timp, un remediu și o amenințare. În al treilea rând, am sugerat o
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
asemenea poziție, sunt nedrepte și inacceptabile (VB 2004b). O serie de critici ai VB au mai arătat că partidul apără în continuare ideea etnocrației (Spruyt, 2000). Chiar și după schimbarea numelui, în 2004, în Vlaams Belang, VB-ul continuă să argumenteze că: "Doar un stat flamand ar putea să reprezinte baza unui consens privind normele și valorile sociale, astfel încât conflictele să poată fi rezolvate democratic și rezonabil (VB, 2004b). În declarația de principii schițată în același an, partidul afirma că: "erorile
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
75), ascendența formațiunilor populiste indică: "defecțiuni fundamentale sau de altă natură în sistemul politic". Absența sau prezența partidelor populiste pot fi luate drept un "barometru care indică starea de sănătate a mecanismului politic bazat pe reprezentare" (ibid.). Alți cercetători au argumentat că emergența partidelor populiste este o consecință a "incapacității partidelor tradiționale de impulsiona diferite forme de identificare (politică) în jurul unor alternative posible" (Mouffe, 2005a: 55) și, prin urmare, trebuie interpretată ca o manifestare a așa-numitei crize a reprezentării. Partidele
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din Belgia. Pentru a reduce impactul acestora, el a propus să fie creată "o cultură a dezbaterii libere", în care reformele să nu mai fie discutate exclusiv în cabinete, ci și în mass-media sau în Parlament. Mai mult, Verhofstadt a argumentat în favoarea unui mult mai transparent proces decizional, astfel încât cetățenii să poată influența mai mult politicile publice. În manifestul "Democrația Cetățenilor", autorul susține că inițiativele cetățenești și referendumurile reprezintă un mijloc important pentru a umple golul dintre politicieni și votanți. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
HiH a vrut să submineze pretenția populistă a VB de a fi purtătorul de cuvânt al majorității tăcute"9. Organizația a dorit să demonstreze că sprijinul pentru ideile VB este unul limitat și că poporul flamand nu există. De Cleen argumentează că muzicienii care au organizat Concertul 0110, în octombrie 2006, au avut un obiectiv similar. O mare varietate de artiști populari au fost invitați să urce pe scenă. De Cleen (2009: 587) consideră că: prin participarea lor la un concert
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mai bine în Belgia. În programele sale, VB-ul își mărturisește adeziunea față de cele mai importante principii ale democrației liberale. Cu toate acestea, formațiunea susține o serie de propuneri care ar transforma Belgia într-o democrație populistă. De altfel, criticii argumentează că VB are o lectură selectivă a multor drepturi constituționale cum ar fi libertatea de expresie și libertatea religioasă, drepturi pe care partidul este dispus să le respecte atât timp cât poporul le susține 10. Atitudinea VB față de democrația liberală nu este
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ai Partidului Reformei, este ușor să se afirme că acesta din urmă a avut un impact uriaș asupra politicii canadiene și a vieții publice, comparat cu dimensiunile sale limitate și succesul său electoral, relevant doar la nivel regional. Acest capitol argumentează că succesul și moștenirea Partidului Reformei se datorează mai degrabă filonului populist decât celui conservator. Și asta în ciuda faptului că Partidul Reformei a transmis succesorului său, Partidul Conservator, o moștenire mai apropiată de conservatorism decât de populism. În plus, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
opus acordului de la Charlottetown din 1992 și care a putut, ulterior, să pretindă că a fost singura formațiune care s-ar fi opus consensului elitei în materie de reformă constituțională. Reformiștii s-au opus acestui acord în cadrul unui referendum național, argumentând că el a fost conceput în spatele ușilor închise de către elite politice lipsite de transparență și că acesta ar fi dus la sporirea prerogativelor acordate populațiilor autohtone, naționaliștilor din Québec și anumitor "grupuri de interese", cum ar fi feministele. În întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
libertatea individului. Oamenii simpli, din popor, nu au beneficiat de pe urma programelor sociale sau de pe urma prezenței intruzive a statului, deorece munceau din greu, se supuneau legii, erau suprataxați și nu făceau parte din anumite grupuri de interese 3. Partidul Reformei a argumentat că, în ceea ce privește distribuția resurselor publice, partidele tradiționale și birocrația de stat au favorizat imigranții, pe cei din populațiile autohtone, francofonii din Québec și, mai cu seamă, grupurile de feministe (în căutare de privilegii) și homosexuali în dauna "oamenilor simpli și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și partidele nedemocrate ținute ostatice de grupurile de interese speciale care beneficiază de pe urma distorsiunilor pieței (Laycock, 2001, 2005b). Cu excepția naționalismului de inspirație francofonă, de dinainte de 1960, populismul canadian nu a reprezentat niciodată o amenințare serioasă la adresa minorităților. S-ar putea argumenta chiar că versiunea social-democrată a populismului anglofon, din perioada 1930 și începutul anilor '90, a susținut mai puternic regimul drepturilor liberale și a dovedit un mai mare etuziasm față de potențialul democratic al parlamentarismului decât oricare dintre celelalte două partide centriste
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
implicit sau explicit, angajează antagonismul fundamental între diversele elite și poporul virtuos, însă mereu tras pe sfoară. De asemenea, Partidul Reformei a vorbit adesea, cu insistență, despre absența răspunderii și transparenței (accountability) Parlamentului Canadian, dominat de partide "de modă veche". Argumentând că elitele de partid, împreună cu grupurile de interese care le sunt asociate, au ignorat în mod repetat voința poporului pe mai toate subiectele importante, de la pedeapsa capitală, la chestiunea avortului sau la modificarea constituțională care ar da drept de veto
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
organizațiile, precum băncile centrale sau diversele instituții de control), dar care sunt indispensabile "bunei guvernanțe"". Rămâne să ne întrebăm în ce măsură aceasta a fost o practică specifică Partidului Reformei. Într-un articol publicat mai demult, Darin Barney și cu mine am argumentat că: Partidul Reformei a ocupat exact acel spațiu cu tendințe plebiscitare, care a apărut ca urmare a dezamăgirii generalizate privind structurile reprezentative. Reformiștii au arătat cu degetul către grupurile de interese și către atitudinea negustorească a partidelor drept cauze principale
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
partidul a vrut să radieze "interesele speciale" din procesul de fabricare al politicilor publice, nu există niciun fel de dovadă că Reformiștii ar fi intenționat să submineze fundamentele legale ale libertăților și egalității formale aparținând propriilor membri. Anumiți comentatori au argumentat că măsura Partidului Conservator, luată în 2011, de a elimina finanțările acordate partidelor politice (acestea ridicându-se la doi dolari pentru fiecare vot obținut la alegerile federale) este de natură să submineze, fie și în mod indirect, egalitatea formală între
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
numea "strategia înfometării bestiei "6. Bestia în cauză este statul, cu activitățile sale de reglementare, de intervenție sau de redistribuire. A-l înfometa înseamnă a reduce veniturile care finanțează aceste activități, tâind cât mai repede taxele (Hacker & Pierson, 2010). A argumenta în favoarea unor taxe încă și mai mici implică organizarea unei campanii permanente pentru a-l convinge pe cetățean că politicienii și partidele lor sunt corupte, că orice propunere privind intervenționismul guvernamental este fie ceva insignifiant, fie ceva care duce la
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în 1998, de dispariția politică a Republicanilor, sugerează că SPR-RSČ a fost doar unul dintre multiplii factori și nu factorul principal care a înclinat balanța politicii cehe. De asemenea, privind din punctul de vedere al mobilizării politice, nu se poate argumenta că Republicanii ar fi jucat un rol de punte politică, contribuind astfel la apariția unor noi legături între clase. La fel ca și în alte țări postcomuniste ale Europei Centrale și de Est, la începutul anilor '90, nici Republica Cehă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
oprimă poporul" și la necesitatea unei "veritabile curățări a vieții publice" (López Obrador, 2005b 2005c). Chiar cu ceva timp înainte de aflarea rezultatelor, despre care a afirmat că sunt fraudate, López Obrador și-a exprimat dubiile cu privire la starea democrației din Mexic, argumentând, de exemplu, că : "trebuie să facem în continuare presiuni pentru a determina toate acele schimbări care sunt necesare, trebuie desigur să existe democrație la nivelul municipal, dar este la fel de necesar ca ea să existe și la nivel federal sau statal
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sale s-au axat pe ajutorarea marginalizaților, pe ajutorarea celor excluși de politicile economice neoliberale și a celor care au suportat nedreptăți istorice, cum sunt, de exemplu, indigenii. López Obrador a vorbit adesea despre importanța abordării nevoilor celor mai săraci, argumentând că este imposibil ca Mexicul să continue să trăiască într-o "mare de inegalitate" (...) nu numai din rațiuni umanitare, care oricum ar fi suficiente (...), dar și pentru că nu vom reuși să menținem securitatea socială prin guvernabilitate dacă, în țara noastră
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din Mexic (și de altfel și guvernele de stânga moderată din America Latină, cum ar fi Concertación în Chile) au extins sistemul de protecție socială bazat pe criterii selective pentru cei cu adevărat nevoiași. În al doilea rând, López Obrador a argumentat că poate strânge fondurile necesare pentru a susține aceste programme sociale atacând "privilegiile elitei" (expresia îi aparține), adică : obligându-i pe cei bogați să-și plătească taxele în loc să le eludeze, tăind salariile înalților funcționari din guvern și eliminând corupția și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
deja decisă de un alt executiv al municipalității, însă proprietarul terenului a recurs la instanța de judecată, care a decis sistarea lucrărilor. Chiar dacă până la urmă s-a conformat acestei decizii judecătorești, într-o primă fază López Obrador a continuat lucrările, argumentând că acest litigiu juridic reprezintă o încercare de extorcare (proprietarul terenului ar fi cerut o despăgubire exorbitantă). Această acțiune a atras după sine o plângere penală, acuzația fiind aceea că refuză să pună în execuție o hotărâre judecătorească. La fel
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și așa, președintele Fox a cerut ca Congresul să-i suspende imunitatea, ceea ce s-a și întâmplat în aprilie 2005. Chiar dacă ar fi fost achitat, existența unor acuzații penale l-ar fi descalificat în campania pentru prezidențiale. López Obrador a argumentat că acuzațiile sunt politice și și-a scos susținătorii în stradă, fapt care a determinat PAN să retragă plângerea. Însă, aserțiunea lui López Obrador potrivit căreia reglementările legale pot fi ignorate dacă sunt "nedrepte" a fost frapantă pentru mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
an reducerea impozitelor pentru persoanele cu venituri scăzute, care, conform acordului din cadrul coaliției, ar fi trebuit să intre în vigoare în 2003. Încurajați de fostul președinte Haider, majoritatea delegaților FPÖ participanți la congresul național al partidului s-au opus deciziei, argumentând că aceasta eroda imaginea partidului, care luptase întotdeauna în interesul "omulețului de pe stradă". Revolta a dus la demisia președintei partidului (care ocupa și funcția de vicecancelar), a ministrului de finanțe și a președintelui grupului parlamentar al FPÖ (Fallend, 2003: 889-91
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
să aibă acces la statul bogat în resurse de petrol (Gates 2010). Deși Chávez considera că statul ar trebui să încurajeze producătorii privați de talie mică și mijlocie, el a refuzat să privatizeze serviciile sociale și compania națională de petrol, argumentând faptul că sectoarele strategice ale economiei ar trebui să rămână în proprietatea statului. Deci discursul chavist timpuriu nu a promis să înlocuiască neoliberalismul cu o viitoare alternativă socialistă. În loc de asta, discursul s-a tot întors la logica "celei de a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de a participa la sistemul politic nu garantează faptul că cetățenii au capacitatea de a controla, contesta și influența comportamentul guvernului, deoarece resurse importante precum: cunoașterea politică sau anumite competențe, nu sunt distribuite în mod egal în societate. Așa cum a argumentat recent Przeworski (2010: xiii-xiv): "Astăzi cetățenia este universală, dar numeroși oameni nu dispun de condițiile necesare pentru a o exercita. Astfel, s-ar putea să vedem apărând un nou monstru: democrația fără cetățenie efectivă". 4 Acceptăm argumentul că orice știință
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
dialogul competitiv, negocierea, cererea de oferte. Aceste excepții prin care se atribuie contracte de achiziție publică revin în responsabilitatea exclusivă a autorității contractante, compartimentul intern specializat având, în această situație, obligația de a elabora o notă justificativă, în care să argumenteze corespunzător propunerea de a aplica o altă procedură pentru atribuirea unui contract și care se aprobă de conducătorul autorității contractante, conform atribuțiilor legale ce îi revin, cu avizul compartimentului juridic, și constituie un înscris esențial al dosarului achiziției publice. În
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
rău?”, etc. Dacă un terapeut recontextualizează în sensul lucrurilor care merg bine, pacientul simte probabil că nu este înțeles și terapeutul nu dezvoltă suficientă empatie (comprehensiune în legătură cu ceea ce trăiește pacientul). Pacientul riscă, în această situație, să caute să convingă terapeutul, argumentând în legătură cu starea sa de rău, cu privire la veridicitatea suferinței sale, și relația colaborativă nu s-ar instala. O bună recontextualizare - centrează atenția pacientului asupra trăirilor sale mai degrabă decât asupra relației cu terapeutul; - permite terapeutului să înțeleagă mai bine ceea ce trăiește
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]