7,167 matches
-
scene ale piesei dacă nu aș fi fost nevoit să le revizuiesc că editor al pieselor lui Shakespeare". Astfel, Jonson nu vedea nici o piedică în încercarea lui de îmbunătățire a operei lui Shakespeare. Prin urmare, Jonson "regularizează haosul, șlefuiește pietrele aspre". Jonson consideră că "tatificarea" era necesară întrucît textul lui Shakespeare era prea "neregulat", prea dureros; "finalul era contrar ideilor naturale despre justiție". "Regele Lear este un tîlhar, spînzurat, tăiat bucățele și reînviat spre a fi pe mai departe chinuit". 1778
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
ce-mi va primi făgada va lua Și jumătatea dragostei și grijii; Desigur, n-o să mă mărit că ele, Iubind pe tata doar. LEAR: Ți-e inima-n ce spui? CORDELIA: Da, bun stăpîn. LEAR: Atît de tînăra și-atît de aspră? CORDELIA: De tînăra, milord, și-adevărată. LEAR: Fie,-adevărul fie-ți zestre,-atunci: Căci eu pe sfîntă rază soarelui, Pe tainele Hecatei și-ale nopții, By all the operation of the orbs From whom we do exist and cease to
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
hovel thee with swine and rogues forlorn, În short and musty straw? Alack, alack! 'Tis wonder that thy life and wits at once Had not concluded all. He wakes; speak to hîm. DOCTOR: Madam, do you; 'tis fittest. În simțuri asprul dezacord restabiliți Al unui tată devenit copil. DOCTORUL: Cu voia maiestății voastre, să trezim Pe rege? -A dormit mult. CORDELIA: Condu-te După știință ta și-urmează-ntocmai Voinței tale. -I îmbrăcat? CURTEANUL: Da, doamna, cînd dormea el greu, I-am pus
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
pe tot cuprinsul firii, Măreața dictatură-a fericirii...! Da, cifrele ne spun că, negreșit, Tot ce visăm va fi îndeplinit! Mă rog, nedemnii domnișori, chiaburii, Cu limba facă-și cruce-n cerul gurii Noi n-am ales tânjeala somnoroasă Ci aspra veghe-a luptelor de clasă. Noi n-am votat... și-atât. Noi am jurat Dușmanul să-l lovim neîmpăcat, Să ne-avântăm, coloană ne-ntreruptă, Sub steagul comuniștilor, la luptă! Tovarăși, așadar să facem suma: Am fost puternici ieri, darmite-acuma
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Lupta de clasă apare - în nuvela Desfășurarea - în tot dramatismul și complexitatea aspectelor sale, într-un moment de răscruce din viața sătenilor din Udupu, când se înființează Gospodăria Agricolă Colectivă (...). Lupta împotriva vechilor și noilor chiaburi este cu atât mai aspră, mai grea cu cât stihia mic-burgheză a corupt unii comuniști cu posturi de răspundere în aparatul de partid (Ion Niculae prim secretar al raionului) sau de stat (Prunoiu, președinte al sfatului popular comunal), făcându-i să subaprecieze pericolul elementelor capitaliste
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
autentic”. Într-un amplu comentariu din Iașul nou68 aflăm despre preocupările „eroului liric” din volumul lui Al. Andrițoiu: „În două cicluri de poeme - poetul Al. Andrițoiu cântă Țara Moților. Cântecul e înstrunat pe două coarde: una de jale și tristețe aspră, nădăjduitoare; cealaltă, de viață proaspătă, înnoitoare, înflorită și în lumea moțească. Cu alte cuvinte, Al. Andrițoiu încearcă să scrie biografia lirică a Țării Moților, văzută prin semnificația ei istorică. (...) De altfel poetul, moț de origine, nu păstrează în cântecul său
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
punea în cale, îmi scapă. Am câteodată impresia că autorii de atunci au subapreciat măreția vremurilor pe care le-au trăit, au ocolit importanța victoriilor repurtate de clasa muncitoare, de partid, au înfățișat viața în culori cu mult mai puțin aspre decât acelea pe care le avea ea în realitate. (...) Totodată va constata că în poezie îndreptarea scriitorilor spre temele care reflectă frământările și lupta poporului s-a produs chiar mai înainte decât în nuvelă. Va trece și aici prin unele
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cărți de poeme și două de proză.. (...) Iubirea nu-i de azi de ieri Iubirea nu-i de azi, de ieri Simțire minunată, Dar ca-n aceste zile mari Ea n-a fost niciodată. Când roșul steag desfășurat La lupte aspre cheamă, O știm, alăturea de noi: Un luptător de seamă. Cine-a spus că toamna-i tristă Cadă frunza veștejită, Bată ploi și vânt, Cine-a spus că toamna-i tristă Nu-i om de cuvânt. Cât ar fi de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
au ucis un sfert din populația cambodgiană: am putea spune, un exemplu de genocid auto-provocat. Atît de mare era frica lui Pol Pot de clasele educate, încît acestea au fost aproape exterminate: a purta ochelari sau a nu avea mîinile aspre însemna o moarte garantată. În mod sigur, istoria regimurilor populare nu este lipsită de pete grave. Asemenea tuturor guvernămintelor, cele populare au acționat uneori nedrept sau cu cruzime asupra persoanelor din afara granițelor lor sau a persoanelor care trăiau în alte
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
sărută. — Mi-a părut bine să te văd, Jess! Iese din bucătărie și, În clipa În care aud ușa de la intrare Închizîndu-se, desfac un pachet mic de Pringles. — Deci. Îți place de el... — E extraordinar. Jess se joacă cu pielea aspră a unui deget. E deștept, e interesant, are păreri de bun simț... și arată bine. Asta e de la sine Înțeles. Absolut! zic după o pauză. Sinceră să fiu, nu m-am dat niciodată În vînt după Tom. În ciuda convingerii ferme
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
dă una zdravănă și schițez o grimasă. Totul... doare pe lumea asta. Pe mine. Pe Luke. Așa e viața, plină de durere și de suferință. — Nu vrei așa ceva, zic. Pe fața lui Luke nu se clintește nici un mușchi. Are chipul aspru, ca de cremene. Dacă l-ar vedea cineva, ar crede că nu e de acord cu mine, că nu m-a auzit sau nu-i pasă. Însă eu știu ce e În mintea și În sufletul lui. Ține mult la
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
propria mână, este o țară cu linii, fără nume vizibil, dar cu amprente literare! Aici se va face o comunicare secretă prin cuvinte și imagini cu ceea ce este ascuns în soarta fiecăruia. Palma poate fi privită, pipăită, mângâiată, se simte aspră, moale fierbinte sau rece, umedă ori uscată. Imaginea mâinii, ca simbol artistic, în plan fizic sau în realitatea imediată, poate fi statică (de tip portret, în pictură, sculptură, grafică, fotografie, publicitate, benzi desenate), însă poate fi reprezentată și prin imagini
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
pană care pentru noi este ascuțită și de aceea prea periculoasă"346. În ședința comitetului director al revistei din 27 martie 1911, s-a hotărât ca arhiepiscopul Netzhammer și părintele Lucius Fetz să se ocupe cu cenzurarea cuvintelor considerate "prea aspre", indiferent ce autor le folosea. Tot atunci au fost aprobate două documente foarte importante și anume: articolul program, redactat de M. Theodorian Carada și statutele revistei, redactate de Carada, Fetz și Ioan Bălan 347. O altă hotărâre ce s-a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
plachete - Mâine (1928), Printre oameni în mers (1933) și Minerii (1937) - probează că, salutând cu Whitman Firul de iarbă, trimițându-și „gândul departe”, întrezărind „Reșițe noi cu coșuri pân-la cer”, locomotive „cum n-au mai fost pe pământ / pentru graba aspră a puterniciei românești”, poetul nu era străin de tendințele prospective ale avangardei europene. Profet cu „vrere dârză”, îl însuflețesc proiecte enorme, vizând „Lăcașe sfinte ale mușchilor și ale creierului: / Romele,/ Parisurile, / New Yorkurile / izbânzilor românești de mâine!” Verbul lui se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
iubește cu aceeași ardoare textele dramatice la care nu lucrează mai mult de trei variante și pe cele poetice. Lucrul cu limbajul e foarte aproape de sufletul lui, în sensul poetic al tehnicii. Iubește cuvintele cu patimă, mai ales pe cele aspre și șocante. Iubește de asemenea cuvintele care ascund, care abat atenția de la faptul concret către sentiment fără ca autorul să rostească măcar vorba "suflet". Faptul că piesele lui sunt aprige și folosesc vorbe neiertătoare, agresive, ucigătoare adesea e explicat de o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai mică dorință de a-și masca identitatea. Având în vedere că poeții Desperado de obicei mai ales în ultima vreme se ascund după istorii inventate, își apără cu grijă intimitatea, trebuie să vedem în Fleur Adcock un paradox: e aspră în relația cu ea însăși (și cu lectorul), dar generoasă în dezvăluiri. O putem cunoaște bine din text. Lectorul o descoperă cu admirație dincolo de arta cuvântului pe femeia ce dublează poeta. Nu că versurile ei nu ar fi misterioase. Adcock
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ritmul vorbirii îmbinat cu accente dramatice gâfâite. Verbul este suspansul sentimentului și descoperim într-un sfârșit că sentimentul e mai puțin îndreptățit decât poemul la atenția lectorului. Am putea-o descrie pe Fleur Adcock drept o poetă cu o sensibilitate aspră și cuvinte la fel de necruțătoare. Iubirea este și nu este reală. Incident închipuie un "tu" și un "eu" întinși în nisipul cald. Ea adoarme și "visează că se prăbușește". În vis, poeta cu ironie Desperado trăiește "toate miturile peșterii", "toate / miturile
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un lirism delicat, versurile lui Fainlight afirmă fără echivoc; poeta nu se sfiește lucru rar pentru poezie, azi să vorbească în nume propriu. Poemele ei amestecă proză, poezie și dramă. Fainlight sfidează compasiunea. Ea este o fire complicată, tandră și aspră, de care ne atașăm tocmai fiindcă scrie extrem de incomod. Poetei îi place mult demitizarea (A Fairy Story Basm), aplicată atât imaginației, cât și realului. Adevărul are întotdeauna două fețe; cum spune poeta, finalurile fericite au "urmări nebănuite". Făt Frumos, care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu intensitatea, poeta e mai degrabă lunară decât solară dar e o durere stăpânită, o durere echilibrantă, care dă lectorului forța să meargă mai departe. Ruth Fainlight e o poetă a mâniei de foarte multe ori. Pare să se considere aspră și dură, dar e de fapt tandră în mânia ei. Mânia îi e necesară ca să rămână verticală, să lupte. E o luptătoare, pentru viață, pentru poezie, pentru ființa ei. Usually Dry-Eyed (De obicei fără lacrimi) începe prin a invoca tandrețea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
îndepărtată de a noastră proprie, cu atât îi înțelegem mai greu nuanțele, delimitările. Privind din Londra către Iran, cred că mai toți occidentalii văd o masă de oameni cu pielea smeadă, puzderie de femei îmbrăcate în chador, vorbind o limbă aspră și stridentă. Eu însă văd atâtea tonuri, colb și peruzea, culmi până-n înalt, și aud lăuta. Pentru englezi nostalgia e ceva superficial și sentimental, opus realului. Pentru un poet cum e Mahmoud Darwish, nostalgia e viața însăși. Criticul ideal, în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
văzut jucat decât în adaptările lui Ducis (1733-1816), care taie din text toate pasajele scabroase după părerea lui, care îndulcește și cenzurează fără rușine, pentru a satisface gustul francez, umplând cu drăgălășenii dulcege în alexandrini o piesă a cărei frumusețe aspră este făcută din violență. Nu scrie el oare, în 1792, în Avertismentul adaptării sale după Othello: "Cât despre culoarea lui Othello, am crezut că mă pot lipsi de a-i atribui o față neagră, îndepărtându-mă asupra acestui punct de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de adevăr, primul roman despre popor care nu minte și care are mirosul poporului. Și nu trebuie să tragem concluzia că întreg poporul este rău; căci personajele mele nu sunt rele, sunt numai ignorante și depravate de mediul de muncă aspru și de mizerie în care trăiesc." 6.1. Refuzul neverosimilului Condamnarea pe care Zola o face să apese asupra dramei romantice este fără drept de apel. "Cele mai frumoase modele ale genului nu sunt, cum s-a spus, decât opere
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
le provocase în presa maghiară volumul Cuvânt despre Transilvania. Cine a citit marea nuvelă Cordovanii, pe care Ion Lăncrănjan a publicat-o anul trecut [1954] în „Tânărul scriitor”, cunoaște originalitatea robustă a acestui prozator. Cordovanii sunt un neam de oameni aspri, tenaci, neînduplecați, așa cum literatura ardeleană i-a înfățișat nu o dată de la Slavici și Agârbiceanu până la Liviu Rebreanu și Pavel Dan. PERPESSICIUS Există în literatura română o rea înțelegere a prozatorilor transilvăneni, care se perpetuează. [...] În literatura acestora e mai interesantă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
unitară, expresie a regenerării simbiotice, singura care asigură viața. În Mareaxe "Marea" Zeițăxe "Marea Zeiță" coexistă mai multe funcții și ipostaze: cea care dă viața, moartea și regenerarea; zeița-mamă; zeița gravidă a vegetației; stăpâna animalelor, stăpâna ploii și a apei; aspra stăpână albă. Cât despre epifanii, este suficient să amintim pasărea acvatică și șarpele, crisalida și broasca, albina și fluturele, câinele și ursul, puiul de cerb și scroafa. Fiecărui aspect Îi corespunde un anumit ansamblu de simboluri grafice (meandrele, spirala, zigzagul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ofere un dar. În acest ritual, destinatara cea mai importantă este Ceres. Pe de altă parte, nici o femeie nu are vreun rol În acest ritual, nici măcar stăpâna sau soția celui care a arendat pământul. Când se Încheie ritualul Începe munca aspră. Totuși trebuie reținute și alte scopuri ale ritualului, generale și inconștiente. Ele privesc organizarea acțiunii, o reflecție elementară prezentă În ea și unirea dintre diferitele nivele ale vieții sociale. Prin intermediul acestui ritual li se Întipărește În mintea celor care iau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]