8,108 matches
-
Războiul revoluționar francez i-au sporit faima de strateg. În primăvara anului 1792 a fost numit deținător al Regimentului Infanterie nr. 31. Beaulieu a servit la izbucnirea Primului Război de Coaliție în aprilie 1792, ca comandant de divizie sub guvernatorul austriac al Olandei Austriece, Feldmareșalul Albert Prinț de Saxonia-Teschen. Deosebit de remarcat este faptul, că Beaulieu a avut determinarea de a fi primul general din Europa, care a implicat trupe revoluționare franceze într-o bătălie și le-a izgonit. Acest eveniment a
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
i-au sporit faima de strateg. În primăvara anului 1792 a fost numit deținător al Regimentului Infanterie nr. 31. Beaulieu a servit la izbucnirea Primului Război de Coaliție în aprilie 1792, ca comandant de divizie sub guvernatorul austriac al Olandei Austriece, Feldmareșalul Albert Prinț de Saxonia-Teschen. Deosebit de remarcat este faptul, că Beaulieu a avut determinarea de a fi primul general din Europa, care a implicat trupe revoluționare franceze într-o bătălie și le-a izgonit. Acest eveniment a avut loc la
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
dintre principalele coloane în prima luptă de la Fleurus la 16 iunie 1794, și a ajutat pentru a decide aceasta victorioasă. În bătălia principală, a așa-numita a doua bătălie de la Fleurus, la 26 iunie 1794, el a poruncit sub comandantul austriac feldmareșalul Frederic Josias prinț de Saxonia-Coburg-Saalfeld, coloana a cincea împotriva armatelor franceze unite sub Jourdan. Beaulieu a dus trupele sale spre Lambusart și a provocat în liniile inamice multă confuzie și dezordine, înainte de a fi obligat, printr-o comanda explicită
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
asediu al cetății Mantova, care pentru Austria a fost extrem de importantă, Beaulieu și-a retras trupele într-o poziție mai defensivă traversând râul Mincio. Dar, deja la 30 mai 1796, Napoleon a trecut râul la Borghetto și a distrus apărarea austriacă împrăștiată și demoralizată. De aceea Beaulieu a fost nevoit să se retragă spre nord în Tirolia, și să perlase cetatea Mantova sorții ei. După atât nenoroc Beaulieu s-a și mai îmbolnăvit grav nemaiputând dirija armata. De aceea a fost
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
Huc, a fost martorul unei ceremonii organizate la picioarele palatului Potala din Lhasa, în stil tibetan autentic. Tradiția statului teocratic, în cadrul căruia ritualurile religioase erau omniprezente, a continuat până în 1959. Unul dintre ultimii observatori ai acestui Tibet a fost scriitorul austriac Heinrich Harrer, în anii '50 ai secolului trecut. Potala în sine este unul dintre cele mai remarcabile edificii din lume. Are aproximativ 400 m lungime, aproape 117 m înălțime, iar suprafața sa este de 130.000 m2. Clădirea a fost
Lhasa () [Corola-website/Science/315299_a_316628]
-
o fostă prostituată, Madame du Barry. Copiii Mariei și nepoții ei au regretat sincer moartea mamei și a bunicii lor. Doi ani mai târziu, nepotul său, viitorul Ludovic al XVI-lea s-a căsătorit cu Maria Antoaneta, o tânără arhiducesă austriacă.
Maria Leszczyńska () [Corola-website/Science/315375_a_316704]
-
Boyer, a fost numit preceptorul său. De la o vârstă fragedă, Ludovic a fost interesat de miltărie. A suferit o dezamăgire când tatăl său nu i-a permis să i se alăture în 1744 în campania din timpul războiului de succesiune austriac. Când tatăl său era bolnav de moarte la Metz, Ludovic n-a ascultat ordinele și s-a dus la capătul patului său. Acestă acțiune imprudentă, care ar fi putut duce la moartea atât a regelui cât și a Delfinului, a
Ludovic, Delfin al Franței (1729–1765) () [Corola-website/Science/315376_a_316705]
-
În cadrul Războiului celei de-a Șasea Coaliții (1813 - 1814), o coaliție formată din Imperiul Austriac, Regatul Prusiei, Imperiul Rus, Suedia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei și un număr de state germane a învins în final Primul Imperiu Francez și l-a obligat pe Împăratul Napoleon I să abdice și să plece în exil pe
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
Lützen, care însă nu poate fi exploatată, din lipsă de cavalerie. Lipsa cailor, consecință a dezastrului din Rusia, va marca profund soarta acestei campanii. Urmare a victoriei de la Lützen, regele Saxoniei se poate întoarce în capitala sa, Dresda, în timp ce Imperiul Austriac dă semne că s-ar putea alătura Coaliției. Napoleon învinge din nou armata Coaliției la Bautzen și Würschen și începe urmărirea armatei învinse, respinse în Silezia. În timpul acestei urmăriri, pe 22 mai, Marele Mareșal Duroc, prieten apropiat al Împăratului, este
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
pe Mareșalul Poniatowski, înecat în timpul disperatei retrageri. Bavaria trece în tabăra Coaliției și, în retragere spre Franța, Napoleon învinge armata bavareză la Hanau, înainte de a trece Rinul pe la Mainz. În acest timp, viceregele Italiei, Eugène de Beauharnais, învingea o armată austriacă în nordul Italiei, la Bassano, dar toți aliații germani ai Franței trec în tabăra Coaliției. Pe 10 noiembrie, Wellington, trecut cu armata sa anglo-iberică în sud-vestul Franței, îl atacă pe Mareșalul Soult la Nivelle, obligându-l să se retragă spre
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
, pseudonimul lui Aron Blumenfeld, (n. 1853, Jezierzany, Galiția, Imperiul Austriac, acum Ozeryany, Ucraina - d. 7 ianuarie 1908, Iași) a fost un poet, scriitor și dramaturg român de etnie evreiască care a scris piesa de teatru "Manasse", dramă în patru acte despre dragostea imposibilă dintre doi tineri, un român - Matei Frunză
Ronetti Roman () [Corola-website/Science/315396_a_316725]
-
Ciudin, Flondor și Albotă. Ciudineștii vor dăinui în rândurile celei mai modeste boierimi de țară...; familia Flondor, rămasă și ea departe de centrul puterii de la Iași, va duce o existență mai de vază în Bucovina, va obține titluri de noblețe austriece și se va distinge în fruntea mișcării naționale române. Cât despre ramura care păstrase numele de Albotă, ea va dăinui, obscură și sărăcită , în Moldova de Jos, unde urma i se pierde la sfârșitul secolului al XIX-lea." Cronicile Moldovei
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
doi fii, Vasile și Ion, nu au avut urmași. Surorile lor au fost: Elisabeta, Alexandra Stârcea, Maria Wasilko și Anița Potlog. Fiii lui Ioan, adică Gheorghe, Constantin, Dimitrie și Vasile, au primit de la împăratul Francisc al II-lea titlul nobiliar austriac de „cavaler de Flondor” ("Ritter von") prin diploma din aprilie 1796. Diploma atestă că familia Flondor descinde din "antiqua et nobilissima familia Albote". Ion Drăgușanulafirmă că: "Partea de sus a satului Milie, cea care aparținuse lui Ion Flondor, este moștenită
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
au cerut și au obținut indigenatul (cetățenia) și înmatricularea în registrul de evidență al nobilimii (Bukowiner Majestätsbuch). Cei mai mulți boieri devin "cavaleri" ("Ritter von"), cîțiva baroni ("Herrenstand") și doar o familie, Wassilko de Serecki, conte ("Hochadel") . Familia Flondor a obținut nobilitatea austriacă prin diploma de recunoaștere a nobilității din 7 aprilie 1796, emisă de către comisia abilitată de la Lemberg, în care se spune: "...antiqua et nobilissima familia Albote procedere (Flondori) et etiam cum principibus Moldaviæ affinitatem habuisse...". Această recunoaștere a nobilității a fost
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
a trebuit să facă o cerere. Flondorenii au făcut-o, dar numai Nicu a căpătat dreptul a se numi baron. Iancu ori nu a subscris o cerere sau cea a lui a fost respinsă din cauza atitudinii sale necooperative față de guvernul austriac. Numele boieresc al familiei este pus în legătură cu coloniștii de origine germană din secolul XII . Flondorenii au ctitorit biserica "Sfântu Gheorghe" din Storojineț (în 1888) și biserica "Adormirea Maicii Domnului" (în 1786) din Hlinița.
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
este o biserică ortodoxă monumentală construită în perioada 1902-1905 în satul Bosanci din comuna omonimă (aflată în județul Suceava). Planurile bisericii au fost realizate de arhitectul austriac Karl A. Romstorfer. Satul Bosanci este una dintre cele mai vechi așezări din județul Suceava, fiind situat la aproximativ 8 km sud-est de municipiul Suceava. Prima atestare documentară a satului Bosanci datează din 14 august 1432, când "„Ilie Voievod (fiul
Biserica Sfântul Gheorghe din Bosanci () [Corola-website/Science/317313_a_318642]
-
de construcție fiind suportate de prințul Mihail Sturdza (1886-1980), politician și ministru de externe (14 septembrie 1940 - 26 ianuarie 1941), care deținea moșii în localitate. Prințul Sturdza este considerat a fi principalul ctitor. Biserica a fost realizată după planurile arhitectului austriac Karl A. Romstorfer, lucrările fiind executate de meșteri români și austrieci sub coordonarea inginerilor Christof Kossinschi și F. Miller. Biserica a fost sfințită la data de 8/21 septembrie 1907 (de sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului) de către IPS Dr. Vladimir de
Biserica Sfântul Gheorghe din Bosanci () [Corola-website/Science/317313_a_318642]
-
ministru de externe (14 septembrie 1940 - 26 ianuarie 1941), care deținea moșii în localitate. Prințul Sturdza este considerat a fi principalul ctitor. Biserica a fost realizată după planurile arhitectului austriac Karl A. Romstorfer, lucrările fiind executate de meșteri români și austrieci sub coordonarea inginerilor Christof Kossinschi și F. Miller. Biserica a fost sfințită la data de 8/21 septembrie 1907 (de sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului) de către IPS Dr. Vladimir de Repta, arhiepiscopul Cernăuților și mitropolitul Bucovinei și Dalmației. Deasupra intrării în
Biserica Sfântul Gheorghe din Bosanci () [Corola-website/Science/317313_a_318642]
-
comanda generalului baron Gabriel von Splény-Mihaldy, două regimente de cavalerie și cinci steaguri de infanterie au pătruns în Bucovina, luând locul trupelor țariste care s-au retras. Ulterior, prin Convenția din 7 mai 1775, Turcia recunoaște această anexare de către Imperiul Austriac. Întrucât majoritatea soldaților erau de religie romano-catolică, odată cu aceștia au sosit și preoții militari care le asigurau asistența religioasă. Conform celor afirmate de Willi Kosiul în cartea "Die Bukowina und ihre Buchenlanddeutschen (Bucovina și locuitorii ei germani)", apărută în anul
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
anul 1908 pentru credincioșii greco-catolici ucraineni din orașul Siret. Primii greco-catolici ruteni s-au stabilit în sudul Bucovinei după anexarea părții de nord a Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1775). Ei proveneau din Galiția și au fost aduși aici de autoritățile austriece pentru a coloniză noile teritorii ale imperiului. În anul 1780 Curtea Districtuală austriacă recomandă înființarea de parohii greco-catolice în orașele și satele Bucovinei. Prima menționare a prezentei în Siret a greco-catolicilor ruteni (ucraineni) datează din anul 1780, când primul grup
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
au stabilit în sudul Bucovinei după anexarea părții de nord a Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1775). Ei proveneau din Galiția și au fost aduși aici de autoritățile austriece pentru a coloniză noile teritorii ale imperiului. În anul 1780 Curtea Districtuală austriacă recomandă înființarea de parohii greco-catolice în orașele și satele Bucovinei. Prima menționare a prezentei în Siret a greco-catolicilor ruteni (ucraineni) datează din anul 1780, când primul grup de emigranți ruteni s-a stabilit în hotarul orașului pe un loc numit
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
Cu acordul tacit al autorităților, ei și-au întemeiat o așezare lângă pârâul de sub Dealul Horăit pe care au numit-o „Staroe Selo”, o traducere liberă a toponimului Seliștea. Așezarea se află în apropiere de Biserică Uspenia. Pe hărțile militare austriece așezarea apărea sub numele de „Russnakendorf” („Satul rusnacilor”, în limba germană), iar popular i se spunea „Russnaken” sau „Ruși”. Încă de la începutul secolului al XIX-lea, există în orașul Siret o comunitate mică de greco-catolici ruteni. Ei foloseau Biserică ortodoxă
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
și Slovacia și care s-au stabilit aici. Marea majoritate a acestor coloniști era de religie romano-catolică. În Siret s-au stabilit mai multe familii din Imperiul Habsburgic, care vorbeau limba germană. În anul 1775, a fost înființat pentru militarii austrieci un diaconat (capelanat) militar subordonat Episcopiei Romano-Catolice din Wiener-Neustadt. Militarii austrieci au construit o capelă din lemn în apropierea școlii de căpetenie (pe locul unde este astăzi casă parohiala romano-catolică), aici fiind celebrate slujbe religioase de către preotul militar Antonius Nagy
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
acestor coloniști era de religie romano-catolică. În Siret s-au stabilit mai multe familii din Imperiul Habsburgic, care vorbeau limba germană. În anul 1775, a fost înființat pentru militarii austrieci un diaconat (capelanat) militar subordonat Episcopiei Romano-Catolice din Wiener-Neustadt. Militarii austrieci au construit o capelă din lemn în apropierea școlii de căpetenie (pe locul unde este astăzi casă parohiala romano-catolică), aici fiind celebrate slujbe religioase de către preotul militar Antonius Nagy. După retragerea armatei imperiale, în anul 1786, capelanatul militar a fost
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
are forma de navă și următoarele dimensiuni: lungime - 33 m, lățime - 12,5 m și înălțimea turnului - 35 m. Pereții interiori ai bisericii au fost zugrăviți și pictați în 1936. În biserică se află statuete sculptate în lemn de artistul austriac Ferdinand Stuflesser (1855-1926) din Tirolul de Sud, precum și două icoane pictate în ulei, pictate pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. La aceasta biserică au slujit următorii preoți-parohi:
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]