13,186 matches
-
Claponii, rațele pe varză, plăcintele poale’n brâu și chiar borșul rece de fasole cu ceapă străjuiau fiecare capăt al mesei. Lumea se cam afumase și nu mai știa bine de ce venise. Nu erau de condamnat, totuși. Probabil că și Bunicul, dacă s-ar fi înființat la ospăț, precum Banquo la festinul terifiatului Macbeth, ar fi poruncit: toarnă, băi Ghiță, niște jin d’ăl roșu, da’ repede, că vine postu’! De o bucată de vreme telefonul se dădea de ceasul morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o droaie de copchii, cu toate neamurile Sabinei pe cap, plafonare în toată regula! Adelina era așa de dulce și nebunatică! În gara din Roman am coborât și m-am târât cu valizele până în cimitirul Pielea și Osu’, la mormântul bunicului. Era patru dimineața. Ploua mărunt, candelele clipoceau în întuneric, un moroi cu buze vinete se holba la lună de pe vârful unei cruci. Ce bine că nu eram la Paris, ce bine că bunicul nu era înmormântat la cimitirul Père-Lachaise! Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
până în cimitirul Pielea și Osu’, la mormântul bunicului. Era patru dimineața. Ploua mărunt, candelele clipoceau în întuneric, un moroi cu buze vinete se holba la lună de pe vârful unei cruci. Ce bine că nu eram la Paris, ce bine că bunicul nu era înmormântat la cimitirul Père-Lachaise! Acolo n-aș fi putut veni după un sfat la o asemenea oră - ăia și duminica țineau cimitirul închis. Sfatul răposatului era să fac cale întoarsă. C XXXVII Lăsase neatins dezastrul de dimineață. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
apar abia după miezul nopții - și-au făcut somnul de regenerare a celulelor hepatice și gata! la treabă. Înainte de culcare, Adelina se ungea cu cremă antivarice, deși nu văzusem să aibă probleme de genul ăsta. Preventiv însă. Mirosea exact ca bunică-mea, unsă toată și înfofolită-n foi de varză. Apoi sorbea din câteva sticluțe cu tincturi: de coada-calului, de rostopască, de ochiul-boului. Urmau cele zece minute de meditație, în care gândea pozitiv și accesa energiile cosmice, pătrunzând în biblioteca universală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Teofana. — Dar pe tine? — Toana. La sărbători o îmbrăca frumos, nelipsiți erau cerceii de la botez, și mergeau cu ea la plimbare, la nunți, la petreceri organizate de cunoscuți sau de rude cu diferite ocazii. O duceau de multe ori la bunică-sa dinspre mamă și la mătușa ei din satul vecin sau pe la bâlciuri. Când o luau la bâlciuri, aveau de furcă, pentru că Teofana dorea să aibă tot ceea ce vedea. Așa cum se întâmpla și când mergea la oraș; ba păpuși, ba
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a cedat locul unei vieți sedentare dându-le posibilitatea să se încadreze în toate domeniile de activitate. Sunt poate mai mulți, mănâncă mai bine, au locuri de muncă, dar le lipsește romantismul vieții pe care au dus-o părinții și bunicii lor și nu simt poate absența acestui romantism decât ascultând poveștile înaintașilor care fac să vibreze în ei, fără a-și da poate seama, fibra etniei din care fac parte. Tezaurul lor folcloric, muzical, coregrafic a fost asimilat, în unele
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
surată plecase să se adăpostească. În loc de rămas bun îi cântase un imn de pieire. Bicicliștii zornăiau în metal înspăimântați de haosul primordial în a cărui concert natura era primul solist. Pe o bancă în parc o nepoată privea admirativ un bunic. Lumea alerga spre case, pomii trosneau cumplit într-o veșnică penitență. Fluiera vântul în somn și ridicase brațele încremenite ale copacilor. În ochii nepoatei se încălzise acea natură veștedă și udă. Soarele răsărise la apus și noaptea se preschimbase în
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
zilnice și regretă că nu știe unde s-a ascuns vesela verde dumbravă, în care forfoteau viețuitoarele, bucurându-se de belșugul verii și pitulând taine printre ramuri și frunzișuri, clădind un sfielnic templu al paradisului pe pământ. Acum, ca un bunic, bătrânul codru rememorează amintirile din vremea când era la începuturi, doar mlădițe cu muguri ce-și deschideau ochii plini de întrebări spre păsările care păreau poveri și cu spaima de iepurii înfometați. Își amintește cum cu fiecare an se înălța
Toamna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
făceam altceva decât să ne căutăm tot ce ne trebuia pentru costumul de Anul Nou. Biata mamă nu mai știa cum să ne împace când ne certam frații între noi de la costumul național păstrat în casă. Mergeam din timp la bunicul pentru căciulă pe care o împodobeam cu flori de mireasă ,mărgele și funde colorate. Apoi ne rugam de bunica să ne dea traista ei. Deasupra costumului național purtam boandă din piele de oaie. În ajunul Anului Nou începeam de la 12
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
în arendă un colonel pensionar, Ștefănescu, om foarte de treabă, cu trei fete de măritat, pe care nu le poate urni cu nici un chip, deși sunt drăguțe și au câte ceva zestre. Tot restul a fost un singur trup până la moartea bunicului, când s-a împărțit între tata și un frate al său, Teofil, care apoi și-a vândut treptat toată partea lui. Odinioară, vasăzică nu tocmai așa de mult, tot pământul acesta se numea simplu moșia Amara ori moșia Iuga. Acuma
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la Amara. Satul, mai mare, era copleșit de aceeași sărăcie, cu aceleași căsuțe coperite cu paie, aceleași ogrăzi pline de bălării. Grigore însă atrase atenția lui Herdelea, cu o mândrie nedisimulată, asupra bisericii de piatră cu turnul poleit, ridicată de bunicul său, și asupra școlii noi, clădită de tatăl său, iar într-o ulicioară, pe stânga, îi arătă și conacul moșiei Vaideei, în care locuia arendașul Cosma Buruiană și care fusese casă de argați înainte de a se fărâmița domeniul. ― Stai, Ichime
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
satului. Bătrâna i-a răspuns cu puțină amărăciune: ― De, draga mamei, v-am răbdat destul... Pe urmă s-a împăcat și Florica și, de cum s-a desprimăvărat, a trimis pe băiețelul cel mai mărișor, pe Costică, să mai stea pe la bunică-sa, să-i ție de urât și să scape de un mâncător. Copilul a necăjit-o pe Ioana toată vara și toamna, până deunăzi, i-a întors pe dos căsuța, strângând după dânsul o liotă întreagă de alți nebunatici. L-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe fiecare! făcu Lupu Chirițoiu tărăgănat. Da oamenii o duc tare greu, conașule, credeți-ne și pe noi! Eu sunt bătrân și cine știe de-oi mai apuca Crăciunul, dar mergem din rău în mai rău. Eram flăcău pe vremea bunicului matale, coane Grigoriță, și știu ce a fost. Era uite-așa ca matale și la fel de bun și de milos, și nu suferea să vadă un om flămând ori necăjit, că îndată poruncea să-i dea de la curte ce-i lipsea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
deșeli, bată-te Dumnezeu! Mai târziu, Costică ieși în uliță, unde avea mai mult loc pentru a arăta lui Nicu alte năzdrăvănii. El, fiind mai mare, se socotea obligat să întreție admirația tovarășului de joacă prin toate obrăzniciile posibile față de bunică-sa. După un răstimp baba Ioana iar strigă din casă: ― Măi băiete, stai în ogradă și nu te mai juca în uliță, să te calce vreo căruță și să-mi mai găsesc beleaua din pricina ta! Numaidecât răsună de peste drum și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
respectat, al cărui cuvânt trebuie totdeauna ascultat cu sfințenie. ― Cum vine asta, măi care strigați? întrebă bătrânul Iuga cuprinzând cu o privire toată mulțimea. Pământul meu să vi-l dau vouă?... Adică drept răsplată pentru că eu, și tatăl meu, și bunicul meu v-am primit pe moșiile noastre pe voi, și pe părinții, și pe bunicii voștri și v-am dat de lucru ca să puteți trăi, și am împărțit cu voi cele bune și cele rele, acuma ați vrea să ne
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întrebă bătrânul Iuga cuprinzând cu o privire toată mulțimea. Pământul meu să vi-l dau vouă?... Adică drept răsplată pentru că eu, și tatăl meu, și bunicul meu v-am primit pe moșiile noastre pe voi, și pe părinții, și pe bunicii voștri și v-am dat de lucru ca să puteți trăi, și am împărțit cu voi cele bune și cele rele, acuma ați vrea să ne scoateți de tot de pe moșia ce ne-a mai rămas și din casele noastre, să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
unde, după ani de zile, a trăit o tregedie: soția, împreună cu copiii lorau ars de vii, după care fostul elev a revenit în țară, unde mulți din cei apropiați lui nu mai erau în viață. Un capitol cuprinzător este rezervat „bunicului”, în povestirea „Confesiunea bunicului” alias autorul (după părerea meaă, care „și-a deschis lacătul vieții și al sufletului”, povestindu-și viața, de la naștere (care a fost pe un câmp roditorla țară, în timpul prășituluiă și până la vârsta de 75 de ani
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
zile, a trăit o tregedie: soția, împreună cu copiii lorau ars de vii, după care fostul elev a revenit în țară, unde mulți din cei apropiați lui nu mai erau în viață. Un capitol cuprinzător este rezervat „bunicului”, în povestirea „Confesiunea bunicului” alias autorul (după părerea meaă, care „și-a deschis lacătul vieții și al sufletului”, povestindu-și viața, de la naștere (care a fost pe un câmp roditorla țară, în timpul prășituluiă și până la vârsta de 75 de ani, actuală ( în anul 2014Ă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
inimioare magnetice pentru lipit pe frigider, postere cu candidați și tot ce am putut aduna. Le voi ține bine, că s-ar putea peste timp, nepoții mei să le vândă la licitație, să scoată și ei vreun profit din munca bunicului lor. Așa am devenit multipartidist și ca mine „n” pensionari, cred din toată țara pentru un ce câștig cu care să ne mărim pensioarele noastre măcar pentru puțin timp. AH, PROMOȚIILE! ... De ceva vreme sunt pensionar, nu de drept, ci
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
era foarte cunoscut încă din copilărie, din adolescență și din nenumăratele întoarceri în sat, când venea să-și viziteze mama și neamurile. Casa părintească, după moartea mamei sale, a fost vândută unei familii tinere. Casa fusese zidită înainte de 1900 de către bunicul dinspre tată, ridicată din nuiele cu vălătuci și acoperită cu stuf. Marile cutremure din 1940 și 1977 au lăsat-o tot în picioare de parcă ar fi fost zidită din granit. Familia care a cumpărat-o nu i-a schimbat nimic
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
care murise la doar 46 de ani, pe când el avea 19, pe sora Maricica și pe ceilalți patru frați, toți mai mici decât el, plecați în lumea largă, făcându-și fiecare un rost în viață. Și-a cunoscut doar bunicele. Bunicul dinspre mamă murind pe câmpul de luptă de la Mărășești, iar bunicul dinspre tată a murit în urma unei lovituri de cal dată în față. De mic a dovedit că are o inteligență nativă și de mic i-au plăcut poveștile spuse
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pe sora Maricica și pe ceilalți patru frați, toți mai mici decât el, plecați în lumea largă, făcându-și fiecare un rost în viață. Și-a cunoscut doar bunicele. Bunicul dinspre mamă murind pe câmpul de luptă de la Mărășești, iar bunicul dinspre tată a murit în urma unei lovituri de cal dată în față. De mic a dovedit că are o inteligență nativă și de mic i-au plăcut poveștile spuse de bunice sau de bătrânii satului. I-au plăcut glumele și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a dat dintr-o suflare vinul pe gât. La aceeași vârstă cu prietenul lui e în putere. El și-a înmuiat doar buzele în vinul din pahar. Apoi a continuat să povestească o altă năzdrăvănie. Pe când avea vreo nouă ani, bunică-sa dinspre tată, îi spune într-o dimineață de primăvară, să pună un ou la fiert. Expresia folosită pentru a înțelege să pună pentru fiecare câte un ou la fiert, câți erau în dimineața aceea acasă. Am luat un ou
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
copii ai acestuia. Toți știau că îl văd pentru ultima oară. Apoi a trecut pe la cimitirul nou al satului ca să aprindă o lumânare la căpătâiul bunicii dinspre mamă, după care s-a dus la cimitirul vechi unde odihnesc tatăl și bunicii dinspre tata. Și-a făcut cruce creștinește la mormintele celor dragi, după care i-a spus feciorului Doru să meargă în satul Crețeștii de Jos, acolo unde odihnește de veci mama și sora sa. Ca și în cimitirul satului prin
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cu fiică-sa ca în zilele când el era sănătos. Apoi ochii lui albaștri s-au închis pentru totdeauna: Din ochii lui parcă seci, două lacrimi au mai jucat o clipă sub pleoape, apoi s-au stins și ele. CONFESIUNEA BUNICULUI E prima duminică din luna mai și mă aflu în grădina casei de vacanță cu nepotul meu Mircea care se apropie de zece ani. Avem peste cincizeci de pomi: vișini, meri, peri, pruni, cireși de mai și văratici, piersici, zarzări
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]