9,604 matches
-
au adoptat constituții după modelul britanic. Canada, Australia, Nouă Zeelandă și teritorii din Africa de Sud au fost definite că dominioane-regiuni guvernamentale în interiorul Imperiului Britanic, autonome administrativ la Conferința colonială din 1887. Odată cu intrarea în Primul Război Mondial, de partea patriei-mamă, statutul coloniilor și al dominianelor s-a schimbat, acestea fiind recunoscute în 1917 ca națiuni autonome ale federației imperiale. La Federația Britanică s-au adăugat și alte teritorii, când unele dintre fostele colonii germane și otomane au devenit protectorate sau teritorii sub
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
intrarea în Primul Război Mondial, de partea patriei-mamă, statutul coloniilor și al dominianelor s-a schimbat, acestea fiind recunoscute în 1917 ca națiuni autonome ale federației imperiale. La Federația Britanică s-au adăugat și alte teritorii, când unele dintre fostele colonii germane și otomane au devenit protectorate sau teritorii sub mandat britanic. În 1901, după moartea reginei Victoria, pe tronul Marii Britanii a ajuns Eduard al VII-lea. Nu a domnit decât până în 1910, însă istoricii i-au atribuit perioadei sale de
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
Liberal în cadrul sistemului bipartizan. La începutul secolului XX s-a remarcat Joseph Chamberlaine a cărei grupare unionistă a fuzionat cu partidul conservator și declanșând astfel o campanie împotriva liberului schimb. A propus un spațiu economic comun al Marii Britanii și al coloniilor, protejat de protecționism vamal. Va abandona proiectul după ce s-a îmbolnăvit grav. Campania sa a fost denigrată de liberali pentru a atrage mai multe voturi, considerând că protecționismul ar fi afectat importul de cereale și ar fi scumpit pâinea. În
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
putere de manevră în umbra noilor superputeri-SUA și URSS. Datoriile provocate de război a apropiat Marea Britanie de SUA. Ca membru fondator al ONU și aliat, Marii Britanii i s-a acordat o poziție permanentă în Consiliul de Securitate ONU. În 1945, coloniile britanice încă mai cuprindeau a patra parte din suprafață planetei. În 1947, India, perla imperiului britanic, și-a obținut independența. Toate coloniile britanice și-au întrerup legăturile cu fosta țară mamă în următoarele decenii și au rămas unite prin Commonwhealt-ul
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
ONU și aliat, Marii Britanii i s-a acordat o poziție permanentă în Consiliul de Securitate ONU. În 1945, coloniile britanice încă mai cuprindeau a patra parte din suprafață planetei. În 1947, India, perla imperiului britanic, și-a obținut independența. Toate coloniile britanice și-au întrerup legăturile cu fosta țară mamă în următoarele decenii și au rămas unite prin Commonwhealt-ul britanic al națiunilor, condus și azi de monarhul britanic lipsit de autoritate politică. Gradul de limitare a influenței internaționale a Marii Britanii s-
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
caracteristică a politicii externe britanice. Nu numai că Thatcherismul a fost inspirat după modelul american de Reaganomics, dar informațiile transmise de americani prin satelit i-au ajutat pe britanici să câștige în 1982 războiul cu Argentina pentru Insulele Falkland, o colonie britanică. În 1984, premierul Thatcher a reușit să obțină o reducere considerabilă a contribuțiilor de membru ale Marii Britanii către comunitate. Relațiile dintre Marea Britanie și Comunitatea Europeană au rămas confictuale. Inflația s-a diminuat, iar rata investițiilor a crescut. Multe companii
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
ale sale. Tot în acel an a interpretat fragmente din opera "Război și pace" colectivului de la Teatrul Bolșoi. Totuși, guvernul sovietic avea anumite păreri despre operă ce au condus la numeroase revizuiri. În 1944 Prokofiev s-a mutat într-o colonie a compozitorilor de la periferia Moscovei pentru a compune Simfonia nr. 5 (Op. 100), care se va dovedi a fi cea mai cunoscută simfonie a sa atât în Rusia cât și în străinătate. La puțin timp după aceea Prokofiev a suferit
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
de pace cu aceștia, nu ar fi putut să se bucure de liniște. Britanicii aveau o armată terestră puțin numeroasă și reprezenta o amenințare mică împotriva Franței, dar Royal Navy era o amenințare continuă asupra transporturilor maritime franceze și a coloniilor din Caraibe. În plus, britanicii aveau suficienți bani ca să convingă marile puteri continentale să-și unească eforturile împotriva Franței și, în ciuda numeroaselor înfrângeri, armata austriacă a rămas un pericol permanent pentru Franța napoleoniană. Napoleon nu putea invada direct Marea Britanie. Amiralul
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
pe mare. Datorită interesului arătat de guvernanți, Royal Navy s-a transformat într-o forță de temut, la fel de redutabilă în luptă ca formidabila infanterie franceză. În timpul celei de-a Cincea Coaliții, marina britanică a obținut victorii succesive în luptele din coloniile franceze și o victorie majoră în bătălia de la Copenhaga de pe 2 septembrie 1807. În ceea ce privește luptele terestre, a Cincea Coaliție a avut puține succese. Una dinte ele, Expediția Walcheren din 1809, a implicat un dublu efort al armatei terestre și marinei
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
skin syndrome", numit și sindrom Lyell). Se deosebește de alte specii ale genului prin faptul că este coagulazo-pozitiv. Este un coc Gram-pozitiv, aerob, necapsulat, care apare la microscop sub forma unor aglomări asemenătoare unui ciorchine, iar cultivat pe agar-agar produce colonii mari, rotunde, galben-aurii. Patogenitatea sa ridicată este data de o serie de factori: coagulaza, hemolizina, leucocidina, enterotoxine etc. Deoarece stafilococii sunt extrem de heterogeni din punct de vedere al antigenelor de suprafață, clasificarea lor cea mai utilizată este în fagotipuri, după
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
grefe, etc.). Supraviețuiesc îndelungat pe suprafețe uscate. Transmiterea se poate face direct interuman sau prin intermediul unor obiecte (prosoape, lenjerie). Dintre stafilococii coagulazo-pozitivi, o singură specie este patogenă pentru om: Staphylococcus aureus sau Stafilococul auriu, numit astfel după culoarea galben-aurie a coloniilor bacteriene obținute pe medii de cultură. Denumirea lui Staphylococcus aureus vine de la pigmentul evident când se cultivă pe medii de cultură, care, la această specie, este cel mai frecvent galben-auriu, dar poate fi și alb, în timp ce la Staphylococcus epidermitis este
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
pe malul asiatic al Bosforului, numită "Anadolu Hisarı", a construit încă o cetate nu departe de zidurile Constantinopolului, pe malul european, care a crescut influența turcă asupra strâmtorii. Un aspect foarte important al fortăreței a fost faptul că împiedica ajutorul coloniilor genoveze de pe coasta Mării Negre să ajungă la oraș. Această fortăreață se numea "Rumeli Hisarı"; "Rumelia (Rumeli)" și "Anatolia (Anadolu)" fiind numele porțiunilor europene și asiatice ale Imperiului Otoman, respectiv. Noua fortăreață este cunoscută și sub denumirea "Boğazkesen", ceea ce în limba
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
Cilicia, Crimeea și Polonia. Al doilea exod, după invazia tătărească din 1239, a avut ca direcții Polonia și Moldova. Al treilea exod, în 1299, motivat de oprimările suferite sub tătari, s-a îndreptat spre Crimeea, unde s-a format o colonie comercială ulterior în legătură cu Moldova. Al patrulea exod s-a datorat cutremurului din 1319, care a distrus orașul Ani, precum și foametei provocate de acesta. Ultimul exod a fost determinat de invazia nimicitoare a mongolilor în Armenia apuseană, în 1342. Dintre emigranții
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
din Cetatea Albă. Conform consemnării făcute de Grigore Goilav, textul inscripției menționează: "Această cruce este gravată la 416" (data aparține cronologiei armene introduse la 11 iulie 551, deci corespunde anului 967). În Transilvania este semnalată prezența aproape simultană a unei colonii armenești. Cronicarii maghiari Simon de Kezai și Thuroczi scriu că, în timpul ducelui Géza (972-997) și al regelui Ștefan I (997-1038), s-au stabilit în regat, pe lîngă boemi, poloni, greci, spanioli și alții, un număr de armeni care au fost
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
1453, ocuparea Crimeii în 1475, precum și alte evenimente din secolele al XVI-lea-al XVII-lea au adus alte valuri de imigranți armeni în Muntenia. În secolul al XVI-lea, când Târgoviștea era capitala principatului, aici se formase o importantă colonie armenească, iar în secolul al XVII-lea vin și se stabilesc la București și la Pitești armeni din Bulgaria, care se așezaseră acolo după căderea Constantinopolului și nu-și mai păstrau limba. Clericul Cristophor Lukacsi, în "Historia Armenorum Transilvaniae" (Viena
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Cracovia și la Lemberg, iar de acolo au trecut în Camenița și în Moldova. Întrucât în 1365, Eparhia armeană din Lemberg primea sub jurisdicția sa pe armenii din Moldova, se poate deduce că în centrele comerciale importante existau de-acum colonii armenești. Cel mai vechi monument arhitectonic clădit de armeni pe aceste meleaguri și păstrat până astăzi este biserica Sfânta Maria din Botoșani, târnosită în 1350, așa cum afirmă Nicolae Șuțu în "Notion statistiques sur la Moldavie" (Iași, 1849): ""Din secolul al
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
din Botoșani, construită în 1350, și cea din Iași, care datează din 1395."" Faptul că în această biserică se păstraseră două Evangheliare copiate la Caffa în 1351 și 1354 poate fi încă o dovadă a vechimii lăcașului și, implicit, a coloniei din Botoșani. În orice caz, lăcașul reprezintă dovada existenței târgului Botoșani la 1350, deci cu un veac mai devreme decât atestările documentare cunoscute. La rândul său, biserica armenească Sfânta Maria din Iași, pe a cărei piatră de fondare, încastrată în
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
în monografia sa "Orașul Iași" (Iași, 1913), argumentează: Dacă lucrul acesta este așa, atunci e o dovadă mai mult că orașul Iași exista cu mult mai înainte de data citată (=1395), cu unul sau două veacuri cel puțin, căci pentru ca o colonie armeană, popor recunoscut din vechime ca comerciant și industriaș, să vie în această localitate îndepărtată de țara sa, și să se așeze într-un număr așa de mare, ca să poată să-și zidească o biserică costisitoare și impunătoare, trebuia ca
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
și să se așeze într-un număr așa de mare, ca să poată să-și zidească o biserică costisitoare și impunătoare, trebuia ca orașul acesta să fi existat de multă vreme și să-și fi avut o populație numeroasă și cuprinsă."" "Coloniile armenești din Moldova" - spune Iorga - au constituit prima burghezie a orașelor moldovenești." Rolul armenilor așezați în Moldova înainte de întemeierea principatului a fost, deci, acela de a fi creat nuclee stabile, care apoi au fost dezvoltate prin venirea din Crimeea a
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
a fi meritat cu totul dreptul unei asemenea distincțiuni". Printr-un hrisov datat 30 iulie 1401, Alexandru cel Bun a încuviințat înscăunarea unui episcop armean în Suceava, capitala principatului său, ceea ce dă dovada existenței unei mai vechi și bine orgaizate colonii de credincioși armeni. Documentul, semnalat încă în 1842 de un istoric al armenilor din Polonia, K. Zacharjasewicz, în arhiva Episcopiei armene din Lvov, a fost descoperit în 1932 de clericul Z. Obertynski, care l-a publicat un an mai târziu
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
comerțul avea să fie deținut aproape exclusiv de armeni. Domnitorul moldovean a mai invitat 3.000 de familii armenești în 1418, când acestea s-au stabilit în șapte orașe. Hasdeu argumentează cu îndreptățire venirea lor: „Este învederat că această nouă colonie nu și-ar fi îndreptat pașii spre România să n-o fi preces buna primire pe care o avuseseră deja coreligionarii lor cei stabiliți de mai nainte.“ Asupra celor șapte orașe care i-au găzduit pe armeni există mici neconcordanțe
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
ca o acțiune de binefacere, în 1879 în Cernăuți se înființase Școala catolică episcopală “Isahachian” pen-tru orfanii din Bucovina, Basarabia și Galiția. Cînd, în 1895-1896, sultanul Abdul Hamid a declanșat masacrarea armenilor din Imperiul Otoman, cavalerul Varteres von Pruncu, conducătorul coloniei din Cernăuți, locțiitor de primar și membru în Consiliul orășenesc, s-a adresat împăratului Austro-Ungariei, rugîndu-l să expedieze ajutoare pentru supraviețuitori. Alte personalități armene care au devenit funcționari înalți în administrația locală au fost Petrovici, cel dintîi primar din Cernăuți
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
pe cele consemnate pentru armenii din Moldova. Etapele principale ale stabilirii armenilor în Basarabia au fost cele din 1342, 1418 și 1616, aceștia așezîndu-se aici înaintea rutenilor și lipovenilor. Este interesant că, dacă după cucerirea Constantinopolului, unde a găsit o colonie armenească în cartierul genovez Galata, organizată încă din sec. XII, sultanul Mehmed Fatih a adus din alte părți ale Asiei Mici și din Caffa numeroase familii de armeni care să contribuie la dezvoltarea noii capitale, după el sultanul Baiazid a
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
alte părți ale Asiei Mici și din Caffa numeroase familii de armeni care să contribuie la dezvoltarea noii capitale, după el sultanul Baiazid a mai exilat în Constantinopol armeni din Chilia și Cetatea Albă, ocupate de el, astfel încît nucleul coloniei armenești din Constantinopol l-a constituit elementul armean provenit direct sau indirect din Crimeea. Inițial, armenii basarabeni au fost dependenți administrativ de eparhia din Lvov (Galiția), avîndu-și propriii clerici. Astfel, în 1699, misionarul Pidou îl găsește în Cetatea Albă pe
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
celor vechi, ceea ce li s-a acceptat. Când și-au sporit averile și s-au înmulțit ca număr, mare parte din armenii din Polonia au trecut în Basarabia, unde și-au clădit o biserică, în Hotin, și au format o colonie și în Bălți. Sub regii Ungariei András II, care la începutul sec. XIII a încheiat o alianță militară cu Armenia Ciliciană, și Béla IV, care în 1243 le-a confirmat privilegiile, armenii posedau în Transilvania mănăstiri și teritorii proprii, consemnate
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]