7,565 matches
-
deceniul al nouălea al secolului al XIX-lea ca urmare evidentă a dezvoltării capitaliste, dar și a cuceririi independenței"319. Nu trebuie uitată nici concurența produselor venite din străinătate, ritmul importurilor crescând substanțial după 1860: "Pe de o parte, guvernanții conservatori se arătau interesați cu prioritate de problemele agriculturii, iar pe de altă parte, necesitatea politică a încheierii convențiilor comerciale prilej de afirmare a unei poziții independente a dus la o și mai accentuată deschidere a granițelor față de produsele străine, ceea ce
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
asimileze pentru români ideile timpului "în care ne-am născut" și dacă un partid s-a numit liberal, iar altul conservator, diferența dintre ele nu era decât de "temperament" și nu de "principii""326. Răspunzând ziarului Românul, care acuză Partidul Conservator de toate relele din țară, căci acesta o guvernase secole de-a rândul, M. Eminescu precizează și el că de un partid conservator și de unul roșu nu se poate vorbi în România decât după 1859. Până la această dată se
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ele nu era decât de "temperament" și nu de "principii""326. Răspunzând ziarului Românul, care acuză Partidul Conservator de toate relele din țară, căci acesta o guvernase secole de-a rândul, M. Eminescu precizează și el că de un partid conservator și de unul roșu nu se poate vorbi în România decât după 1859. Până la această dată se manifestă idei conservatoare, idei progresiste, idei revoluționare și oameni care le reprezintă mai mult sau mai puțin. Până în 1908, în vechiul Regat există
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
relele din țară, căci acesta o guvernase secole de-a rândul, M. Eminescu precizează și el că de un partid conservator și de unul roșu nu se poate vorbi în România decât după 1859. Până la această dată se manifestă idei conservatoare, idei progresiste, idei revoluționare și oameni care le reprezintă mai mult sau mai puțin. Până în 1908, în vechiul Regat există doar două partide de guvernământ. Unul dintre ele este Partidul Național Liberal, creat la 24 mai 1875, condus de Ion
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
până în 1882-1883 împreună cu C.A. Rosetti și singur până în 1891), Dimitrie C. Brătianu (1891-1892), Dimitrie A. Sturdza (1892-1908) și Ion I.C. Brătianu (din 1909). Gruparea liberală guvernează țara între 1876-1888, 1895-1899, 1901-1904, 1907-1910 și 1914-1918. Celălalt partid de guvernământ, Partidul Conservator, ia ființă la 3 februarie 1880, din grupări conservatoare existente anterior și care dăduseră guvernul Lascăr Catargiu între 1871-1876. Fiind cu predilecție un partid al marilor proprietari de pământ, dar și al intelectualilor (în rândurile sale desfășurându-și activitatea și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la 3 februarie 1880, din grupări conservatoare existente anterior și care dăduseră guvernul Lascăr Catargiu între 1871-1876. Fiind cu predilecție un partid al marilor proprietari de pământ, dar și al intelectualilor (în rândurile sale desfășurându-și activitatea și junimiștii), Partidul Conservator îi are în frunte pe: Emanuil Costache-Epureanu (1880), Lascăr Catargiu (1880-1899), George Gr. Cantacuzino (1899-1907), Petre P. Carp (1907-1913), Titu Maiorescu (1913-1914), Alexandru Marghiloman (1914-1925), Nicolae Filipescu (1915- 1916). Conservatorii se află la guvernare între 1888-1895, 1899-1901, 1904-1907, 1911-1914, 1918
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
că nu afinitatea sau adeziunea la ideologia vreunei grupări politice l-a condus pe Eminescu spre jurnalistică, fapt confirmat de altfel și de polemica pe care gazetarul o poartă în paginile de ziar cu junimiștii și chiar cu liderii partidului conservator, care susțineau financiar editarea Timpului. Nu-l putem acuza pe Eminescu de părtinire, critica lui nefiind îngrădită de afinități politice și nici de rațiuni financiare. Afirmația este întărită de Ioan Slavici, unul dintre puținii oameni care l-au cunoscut îndeaproape
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
țării în contextul politicii europene, jurnalistul privește cu ironie luptele liberalilor și conservatorilor pentru putere. Eminescu acuză guvernul liberal pentru pierderile teritoriale stipulate prin Congresul de la Berlin, consecință a relațiilor defectuoase cu Imperiul Țarist. Criticile gazetarului nu eludează nici politica conservatoare, atunci când aceasta este tributară intereselor de grup și nu urmărește interesele naționale. Viciile clasei politice românești devin ținta predilectă a verbului virulent al jurnalistului: "Oamenii politici nu trebuie să aibă virtuți, ci numai aparența lor. E foarte primejdios de-a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
văzând în față-le biruința constantă a mediocrității și a șiretlicului"339. Independența de gândire a jurnalistului este sensibilă în afirmațiile vizând lipsa unor granițe ferme între conservatorism și liberalism, la nivelul concepțiilor politice. Redactor la principala publicație a partidului conservator, Eminescu nu ezită să spună despre sine că este liberal: "Noi declarăm, și aceasta din toată puterea conviețiunii noastre, că suntem liberali în toată întinderea cuvântului și în tot adevărul său"340. Afirmații de acest gen apar deseori în corpul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân sau Matei Basarab. Inserând tabloul epocii contemporane în rama idilică a trecutului istoric, jurnalistul operează o analiză contrastivă a condițiilor social-istorice ale țării, într-un permanent traseu trecut-prezent-viitor. "Aflându-se deplin în tradiția gândirii conservatoare, Eminescu face să renască în scrierile sale trecutul ca un paradis, un trecut în fața căruia prezentul intră într-o epocă a umilinței naționale, a fatalității și a dezumanizării"350 apreciază Joachim-Peter Storfa, cu privire la evaziunea imaginară a gazetarului în spațiul compensatoriu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
jurnalistului față de referențialul politic. Astfel, pe lângă inventarul lexical monosemic, ilustrat de termeni precum: administrație, advocatură, alegeri, ambasadă, cadastru, carantină, cesiune, confederație, congres, consiliu, consorțiu, constituție, consulat, decret, protocol, retrocedare, rezoluție, electori, tranzacție, suzeranitate, sufragiu, subvenție ș.a. cuvinte ca liberalism, burghezie, conservator, reacționar, amovibil, fiziocrați, germanofil, monarhist, reformă, remaniere, utilitarism, tiranie ș.a. dobândesc sensuri variate, în funcție de contextele lingvistice în care apar și de intențiile discursive ale jurnalistului. 5.2.1. Semie, polisemie și ambiguitate Analiza semantică a publicisticii eminesciene are în vedere
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și conferă valențe semantice noi discursului jurnalistic. Astfel, remarcăm în paginile Timpului prezența constantă a editorialelor semnate de Eminescu alături de "Revista presei străine", fapt care favorizează lectura contrastivă a atitudinilor și ideilor politice prezentate în publicațiile străine și în gazeta conservatoare. În acest sens, o semiotică vizuală a paginii de ziar poate oferi informații noi privind semnificatul limbajului politic eminescian. 5.2.2. Semantică intensională/ semantică extensională Puse în circulație de Rudolf Carnap 396, conceptele de intensiune și extensiune ale unei
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acele fățarnice și rele, viclene fără inteligență, toate acele câte ascund o duplicitate în espresie, ceva hibrid, nu încap în cadrul noțiunii "român""418. c) Liberal/ conservator. Eminescu consacră un număr însemnat de articole vieții politice interne, în mod deosebit politicii conservatoare și liberale. Indiferent de culoarea politică, guvernele devin obiectul criticii virulente a gazetarului, atunci când actele lor aduc atingere integrității și dezvoltării naționale. În acest sens, jurnalistul reproșează guvernului liberal ușurința cu care tratează raporturile cu celelalte state și pierderile teritoriale
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Luptele politice interne au în viziunea lui Eminescu caracterul unor dispute personale pentru putere, iar tagma "patrioților reversibili" are reprezentanți în ambele grupări politice ale vremii. Chiar dacă este redactor la publicația conservatoare Timpul, jurnalistul nu ezită să amendeze faptele politicienilor conservatori, atunci când acestea afectează politica țării, și nici să se declare liberal prin apărarea Constituției și a libertăților cetățenești. Eminescu condamnă despotismul și demagogia care caracterizează clasa politică a vremii, fără a identifica diferențe majore între politicile promovate de conservatori și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de principii; și fiindcă nevoile pot fi comune, dar e mai greu ca principii abstracte să se reflecte în același chip în o sumă de capete omenești, de aceea nici negăm, nici ne pare rău daca unele persoane din partidul conservator simt necesitatea de-a se deosebi într-un chip sau într-altul de noi"419. Roșii și Albii deopotrivă trezesc criticile jurnalistului care le prevede dispariția într-o viitoare organizare a societății românești: "s-apropie timpul în care, în genere
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a se deosebi într-un chip sau într-altul de noi"419. Roșii și Albii deopotrivă trezesc criticile jurnalistului care le prevede dispariția într-o viitoare organizare a societății românești: "s-apropie timpul în care, în genere, deosebirea între idei conservatoare și liberale, între idealuri abstracte de organizație va căta să înceteze"420. d) Suzeranitate/ vasalitate. Desfășurându-și activitatea publicistică într-o perioadă în care lupta pentru libertate a popoarelor din răsăritul Europei se intensifică, Eminescu consideră independența un act politic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
articolele animat de dorința de a oferi cât mai multe informații, odată cu intrarea în redacția Timpului, se face simțită conștiința valorii performative a scrisului jurnalistic, a impactului pe care îl are acesta asupra cititorului. Multe din articolele publicate în gazeta conservatoare relevă o relație explicită cu cititorul, vizibilă în adresarea directă, în formulări colocviale care instaurează un soi de complicitate între jurnalist și public, în demersul evaluativ și critic al clasei politice. În paginile Timpului, Eminescu dă frâu liber retorismului și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
decisiv în constituirea și promovarea limbajului politic. Abordarea unei tematici particulare, cultivarea unui vocabular specific și eludarea retoricii de amvon, specifică epocilor anterioare, sunt câteva din tendințele pe care le manifestă discursul publicistic al vremii. Înregistrând diverse coloraturi ideologice (liberale, conservatoare, independente), presa de factură politică cunoaște în această perioadă o dezvoltare considerabilă, favorizată, în mare măsură, de prestigiul și autoritatea unora dintre redactori. Capitolul de față propune o analiză contrastivă a limbajului politic cultivat de presa celei de-a doua
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
reprezintă editorialele celor patru publicații, din prima săptămână a lunii aprilie. În vederea obținerii unui echilibru din punct de vedere ideologic, am avut în vedere, pentru abordarea contrastivă, două publicații de orientare liberală (Românul și Pressa) și două gazete de orientare conservatoare (Timpul și România liberă). Înainte de a prezenta rezultatele analizei și interpretarea acestora, considerăm oportună descrierea succintă a profilului editorial al fiecăruia dintre celor patru jurnale supuse atenției. a) Timpul Publicație de factură politică și literară, ziarul Timpul apare la București
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
are patru apariții săptămânale, între 17 mai 1876 și 17 martie 1884, 13 noiembrie 1889 și 14 decembrie 1900, acesta devine cotidian. O nouă serie va fi editată între 2 martie 1923 și 7 iulie 1924482. Înființat în perioada guvernării conservatoare, Timpul devine, după instaurarea liberalilor la putere, principalul ziar de opoziție. La începutul lui 1877, conducerea ziarului revine lui Titu Maiorescu, iar Ioan Slavici este desemnat redactor șef, fiind responsabil cu partea politică a gazetei. După ce, la sfârșitul lunii aprilie
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de Ioan Slavici și Gr. H. Grandea. Rămas singur, după plecarea lui Grandea din redacția Timpului, Slavici solicită aducerea în redacție a lui Mihai Eminescu, care, la vremea respectivă, era redactor la Curierul de Iași. Poetul intră în redacția publicației conservatoare în octombrie 1877, pentru ca în ianuarie 1878 să i se alăture și I.L. Caragiale. "Orientarea pe care Eminescu o va adopta, de protest hotărât împotriva compromisurilor în relațiile cu cele două mari puteri vecine, Turcia și Rusia, precum și de critică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
I.L. Caragiale. "Orientarea pe care Eminescu o va adopta, de protest hotărât împotriva compromisurilor în relațiile cu cele două mari puteri vecine, Turcia și Rusia, precum și de critică severă a stării de lucruri din țară, provoacă nemulțumiri în rândurile conducătorilor conservatori"483. Pentru a stăvili avântul polemic al celor trei gazetari, conservatorii numesc redactor-șef pe I.A. Cantacuzino, în februarie 1878. Libertatea de gândire și de exprimare a lui Eminescu îi va aduce mari neplăceri: jurnalistul intră în conflict cu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
polemic al celor trei gazetari, conservatorii numesc redactor-șef pe I.A. Cantacuzino, în februarie 1878. Libertatea de gândire și de exprimare a lui Eminescu îi va aduce mari neplăceri: jurnalistul intră în conflict cu Al. Lahovari, un influent lider conservator, ajungând să formuleze critici dure la adresa junimiștilor. Începând cu ianuarie 1882, Gr.C. Păucescu preia conducerea ziarului, iar în data de 16 februarie 1883, Eminescu demisionează din funcția de redactor-șef. Vorbind despre activitatea desfășurată de Eminescu la Timpul, Nicolae Iorga
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în cultura lui insuficientă și în concluziile lui grăbite de un om care-și chibzuia fiecare gând și care măsura forma potrivită cu dânsul. Rectificări istorice, îndreptări logice, vehemente ieșiri constituiau arsenalul de care se servea neobișnuitul reprezentant al ideii conservatoare, care pentru dânsul însemna cu totul altceva decât pentru acei care i se socoteau patroni"484. Recurgând la "mijloace care nu erau desigur la îndemâna oricui, nici ca imitare, nici chiar ca înțelegere"485, Eminescu cultivă la Timpul un discurs politic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
însemna cu totul altceva decât pentru acei care i se socoteau patroni"484. Recurgând la "mijloace care nu erau desigur la îndemâna oricui, nici ca imitare, nici chiar ca înțelegere"485, Eminescu cultivă la Timpul un discurs politic original, transformând gazeta conservatoare într-una dintre cele mai apreciate publicații din epocă. Intransigența judecăților politice și acribia ce caracterizează întreg scrisul eminescian îl impun drept unul dintre jurnaliștii de marcă ai vremii, cu rol decisiv în dezvoltarea și modernizarea publicisticii românești. b) Românul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]