10,570 matches
-
clarifica tensiunile sfîșietoare ale imediatului nu înseamnă aici, cum nu înseamnă nici pentru doctrina din Bhagavad-Gșt‡ sau pentru budismul mahayana, a formula o teorie de împăcare a contrariilor, nici a le promite o soluție consolatoare la sfîrșitul timpurilor. A elucida contradicțiile dure ale lumii înseamnă a le privi în lumina care irumpe prin poarta contrariilor ultime, a le trăi ca pe proiecția în imediat a acestei porți. Gîndirea paradoxală poate lua în grija ei ambiguitățile, contradicțiile, crizele, rupturile tragice ale realului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
la sfîrșitul timpurilor. A elucida contradicțiile dure ale lumii înseamnă a le privi în lumina care irumpe prin poarta contrariilor ultime, a le trăi ca pe proiecția în imediat a acestei porți. Gîndirea paradoxală poate lua în grija ei ambiguitățile, contradicțiile, crizele, rupturile tragice ale realului contingent, poate da seamă de scandalul lor. Dar, astfel, ea descoperă în peisajul lumii și în destinul omului pulsația antinomiilor apofatice, ultimul portret posibil al transcendenței. Europa : exploatarea judicioasă a contrariilor în tensiune Cu stilul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
voluntară. în privința stilurilor de viață, ca și a opiniilor, accepți să lași loc unei alterități care te stînjenește, care te contrariază. Pentru noi, toleranța constituie exercițiul cel mai curent, cel mai larg împărtășit, al autorestrîngerii consimțite. Analizînd cîmpul tematic și contradicțiile tîrziu moderne ale acestui concept, Andrei Pleșu insista pe două aspecte referitoare la sensul filozofic și spiritual al toleranței. Ea reprezintă atitudinea existențială cea mai adecvată dinaintea contingenței ; e așezarea realistă față de o lume recunoscută ca imperfectă, față de o umanitate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
se poate mai bine ideea de lingușire, iar pe de altă parte fixează caracterul celui căruia îi este destinată adresarea: „Să trăiți la mulți ani, dobitocia voastră” (Lupul moralist). Falsul raționament poate fi simplu identificat de către elevi și înțeles în contradicția sa: „Și caii lui Ahil, care proorocea,/ Negreșit că au fost, de vreme ce-l trăgea” (Toporul și pădurea). Elevul descoperă că în fabulă faptele și atitudinile omenești sunt înlocuite cu fapte și atitudini ale animalelor (sau obiectelor neînsuflețite). Descoperă că pentru
Caleidoscop by Elena Amuhaia () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93509]
-
Referitor la primul mod de cunoaștere trebuie făcută observația că, dacă admitem că legea naturală este înscrisă în natura umană, trebuie să acceptăm în același timp că ea nu poate fi decât o idee înnăscută. Acest lucru se află în contradicție cu viziunea lui Locke despre cunoaștere, pe care o aflăm în Eseu asupra intelectului omenesc, unde argumentează împotriva ideilor înnăscute. Chiar dacă "ar putea exista adevăruri asupra cărora întregul gen uman să fie de acord, [...] acest consimțământ universal nu demonstrează nicidecum
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
putea fi înnăscută. Omul, spune Locke, "este supus legii naturale care este aceea a lui Dumnezeu și a rațiunii"33. În secolul al XIX-lea, autori precum Stephen Fitzjames 34 ori Charles Vaughan 35 l-au criticat pe Locke pentru contradicția manifestă dintre Eseu asupra intelectului omenesc, unde afirmă imposibilitatea existenței ideilor înnăscute, și Al doilea tratat, unde legea naturală ar fi (conform autorilor citați) tocmai o asemenea idee: ea nu vine din experiență, ci este rezultatul unei intuiții simple și
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
spune în esență decât ceea ce a fost deja spus prin Cuvântul divin. Astfel, cele Două tratate reprezintă două modalități diferite de a critica patriarhalismul. Locke vrea să dovedească în acest fel că teoria sa a dreptului natural nu este în contradicție cu Scriptura. Subtilitatea metodei lui Locke constă în a obține prin exegeza biblică din Primul tratat cele trei concepte fundamentale ale teoriei politice din Al doilea tratat, și anume suveranitatea, autoritatea și proprietatea. Despre primele două am vorbit mai sus
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
natural protestant. Aceste norme sunt expuse de Locke în exegeza biblică din scrierea care a primit numele de Primul tratat. Cum teoria hobbesiană a stării naturale conține o serie de elemente materialiste indiferente față de religie, ea se va afla în contradicție cu doctrina din Al doilea tratat și, prin urmare, ea se găsește respinsă ca o ipoteză falsă. Modalitatea în care Locke definește starea naturală este legată în primul rând de o dificultate pe care o ridică doctrina din Leviathan. Hobbes
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
pact sau prin propriul consimțământ sclavul nimănui"53. Perfecta condiție de sclavie nu e nimic altceva decât o prelungire a stării de război, căci, pe de o parte, stăpânul dispune de o putere absolută asupra vieții sclavului, ceea ce este în contradicție cu orice caracteristică a vieții sociale, iar pe de altă parte sclavul are suficientă forță încât, dacă consideră insuportabile condițiile existenței sale, să se poată opune stăpânului, fie și cu prețul vieții. Acest gen de relație care nu se bazează
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
ridică obținerea consimțământului tuturor cu privire la orice decizie luată de cârmuire, mai ales dacă avem în vedere că indivizii nu pot participa întotdeauna la toate adunările publice și că, chiar dacă ar putea, ar exista întotdeauna între opiniile lor o serie de contradicții inevitabile. În lipsa acceptării acestei reguli a majorității, societățile civile ar fi destinate dizolvării imediat ce ar lua ființă. "Oricine intră din starea naturală într-o colectivitate renunță în favoarea majorității colectivității la întreaga putere"66. Acest lucru este "necesar scopurilor pentru care
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
trebuie să mențină și să garanteze proprietatea. Proprietatea este punctul central al teoriei lui Locke, ea supraviețuiește stării naturale de război, dreptului pozitiv și războiului civil. Locke acordă o (prea) mare importanță proprietății și libertății, pentru a putea gândi fără contradicție fundamentele lor. De aceea, Leo Strauss spunea că filosofia politică modernă nu este posibilă fără doctrină. Această clarificare ne va permite să înțelegem într-o lumină nouă raportul dintre teoria lui Locke și cea a lui Hobbes, și să încercăm
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
puterii limitate constituie în fond o apărare a proprietății. Și, la fel ca în cazul lui Hobbes, Macpherson arată că, dacă teoria lui Locke este purificată de originea ei socială și de conținutul ei istoric, ea este afectată de o contradicție fundamentală. Toți interpreții lui Locke sunt de acord cu faptul că "statul așa cum îl concepe Locke nu este, în fond, decât o societate pe acțiuni (joint-stock company) ai căror acționari (shareholders) sunt proprietarii (men of property)"111. Dar Macpherson consideră
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
firesc să se întrebe și cu privire la "cine sunt membrii societății civile după Locke?". Dacă este vorba numai despre proprietari, în sensul de posesori, dificultatea este aceasta: cum poate contractul social să fie fundamentul unei obligații politice pentru toți? Iar această contradicție nu este singura: Locke mai afirmă și că oamenii sunt cu toții raționali, când de fapt rezultă până la urmă că nu toți sunt pe deplin raționali. De asemenea, starea naturală ba este, ba nu este una de sociabilitate și de pace
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
sunt cu toții raționali, când de fapt rezultă până la urmă că nu toți sunt pe deplin raționali. De asemenea, starea naturală ba este, ba nu este una de sociabilitate și de pace. Teza lui Macpherosn este de o claritate fără egal: "Contradicțiile și ambiguitățile teoriei lui Locke pot fi explicate prin faptul că el a văzut natura omului și a societății prin prisma anumitor idei preconcepute cu privire la omul și societatea din secolul al XVII-lea, pe care le-a generalizat fără [să
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
desemnează, așadar, totalitatea supușilor din cadrul unei comunități politice; este important să subliniem că Locke (la fel ca Hobbes și ceilalți autori contractualiști) nu admite existența poporului înainte de constituirea suveranității. Forța poporului devine evidentă mai ales atunci când interesele sale intră în contradicție cu interesele celor care guvernează 16. Atunci când vorbește despre binele comunității, la care Hobbes făcuse și el referire în mai multe rânduri, Locke are în vedere că binele poporului reprezintă binele general în măsura în care poporul însuși stabilește în ce constă acest
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
sale fără limită și transformă voința sa în lege supremă, când "ordinele și acțiunile sale nu sunt destinate conservării proprietăților oamenilor săi, ci satisfacerii propriei ambiții, răzbunării, lăcomiei sau oricărei alte pasiuni josnice"74. Puterea absolută arbitrară se află în contradicție cu esența puterii politice, având în vedere faptul că scopul acesteia este binele public și conservarea vieților, proprietăților și libertăților indivizilor. Încă în Eseuri asupra legii naturale, Locke demontează argumentul lui Hobbes și arată că suveranitatea absolută, nu numai că
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Locke privește aplicarea ei la problema dreptății ecologice. Discursul activiștilor pentru dreptate ecologică este adeseori antiliberal, dar trebuie să distingem aici între liberalismul contractualist clasic și neoliberalismul actual care ocultează aspectul dreptului natural. Considerațiile ecologiștilor "nu sunt întru totul în contradicție cu teoriile liberale ale dreptății, dacă ținem cont de faptul că ele își găsesc justificarea în contractualismul lui John Locke. Conform concepției acestuia, una dintre limitele legitime ce pot fi impuse proprietății este condiția însușirii din proprietatea comună a unei
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de locuri în Parlament. Deja Mircea Snegur trecuse de partea agrarienilor, reorientare materializată prin discursul susținut la deschiderea congresului „Casa noastră - Republica Moldova” în 1994. Discursul în sine cuprinde ideile principale ale curentului, dar, în același timp, și o serie dintre contradicțiile fundamentale și de nereparat ale acestuia: Mircea Snegur vorbea despre tradiția multiseculară a statalității moldovenești, despre caracterul latin al poporului moldovenesc, dar diferit de români. „Dragoș a descălecat țara cu moldovenii” pe care i-a adus din Transilvania, iar „râul
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
de la Moldova era moldoveanul” (așadar, Dragoș a adus pe moldoveni, care purtau acest nume de când erau încă în Transilvania, dar, în același timp, și-au luat numele de la râul Moldova, după ce s-au așezat la est de Carpați, așadar o contradicție pe care nu putem, și probabil nici Mircea Snegur nu ar fi putut să o explice, în ciuda apelurilor sale patetice). Fostul președinte accepta că „avem aceeași limbă cu frații noștri din România”, dar răstălmăcește, în același timp, afirmațiile lui Iorga
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
luate se numărau prevenirea și depistarea încercărilor de a promova în materiale scrise idei ostile poporului și statului, rechemarea de urgență a studenților și doctoranzilor cetățeni moldoveni din România, revizuirea tuturor legilor, deciziilor, decretelor adoptate din 1990 care veneau în contradicție cu noua constituție, mai ales cele privitoare la limba de stat și la națiunea moldovenească, Dacă în cărțile ce susțin moldovenismul, studii istorice de amploare, dedicate publicului de pe arii întinse, eventual din alte țări, traduse cu sprijinul autorităților, se abordează
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
și vorbeau limba moldovenească; exista Valahia (Muntenia) unde trăiau valahii (muntenii) și vorbeau limba valahă (muntenească). De aceea moldovenii de pe ambele maluri ale Prutului au continuat să vorbească și să-și numească limba lor - moldovenească”. Materialul prezintă, așadar, și o contradicție logică: dacă o națiune apare odată cu statul, iar apariția statului determină geneza unei națiuni, atunci oare dispariția statului și înlocuirea sa cu alte construcții statale nu determină, implicit, și dispariția națiunii respective (și, după accepția autorului, și a etniei și
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
în cazul de față limba moldovenească impusă populației, mai numeroase, vorbitoare de limbă muntenească sau valahă). Și mai incredibilă ar fi o astfel de asimilare lingvistică totală, petrecută în doar câteva decenii. Afirmația cercetătorului Vasile Vieru prezintă însă și o contradicție flagrantă cu propriul discurs. Dacă înțelegem bine fragmentul mai sus citat, Vasile Vieru afirmă că, în cadrul noului stat întemeiat în 1862 și care a purtat numele artificial de România, a fost impusă ca limbă de stat ... limba moldovenească. Așadar, în
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Comunist. Mai exact, afirmă el, moldovenii și românii vorbesc într-o limbă „reciproc înțeleasă”, dar, consideră el, poate cu îndreptățire, „limba (...) nicidecum nu e unicul criteriu în determinarea unei națiuni”, și dă exemplul națiunilor din America Latină. Apare din nou o contradicție flagrantă în construcțiile logice șubrede ale fundamentaliștilor moldoveniști: niciodată locuitorii din America Latină nu au susținut că ar vorbi limba columbiană, argentiniană, ecuadoriană sau boliviană, ci toți acceptă că vorbesc o limbă unică, spaniolă. Să afirmi că limba pe care o
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
și nu România, sau, așa cum se exprimă publicația Partidului Comuniștilor, „noi avem un singur curs strategic - integrarea în Europa prin apropierea de toate statele europene; în această privință, partenerul nostru strategic este Rusia. În acest postulat nu există nici o contradicție internă, pentru că Rusia este un stat european, al cărui important scop strategic este integrarea în Europa”. Nu trebuie trecută cu vederea nici atitudinea agresivă la adresa statului român a fundamentaliștilor moldoveniști. Pornind de la teoria aberantă că poporul moldovean, diferit de cel
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
nu poate fi privită în afara acelor evenimente și procese, inclusiv dintre cele mai dramatice, care au avut loc în Uniunea Sovietică de atunci. Totodată însă, nu putem să nu recunoaștem și faptul că anume în acea perioadă sovietică, plină de contradicții, își are începutul acel avânt spiritual și social-economic al poporului nostru, care a determinat în multe și dezvoltarea noastră independentă de astăzi. Moldova, dintr-o provincie agrară a statului vecin, în care nu exista nici o instituție de învățământ superior, în
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]