10,108 matches
-
-ne după datinile neschimbate ale ospeției în camera, mai mare, din față, de primit musafirii; ne aștepta o masă întinsă. În timp ce ai mei intrau pentru a onora momentul, eu singur am trecut printre ei, contrar regulilor unui elementar protocol, spre coridorul din fund care despărțea două odăițe. Fără să știu ce fac, călăuzit doar de instinct, am intrat în cea din stânga, care își păstrase aceeași funcție din vremea, dinainte de război, a bunicilor, era o bucătărie. M-am oprit în fața cuptorului și
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
fluviu, s-au înfăptuit prin decizie unilatarală. Cât privește „legătura” trupelor ruse din Bulgaria cu Rusia, prin teritoriul românesc și prin porturile de la Marea Neagră, are un corespondent perfect în motivația - formulată de U.R.S.S. peste aproape șapte decenii - a menținerii coridorului românesc pentru legătura cu trupele sovietice din Austria... România a protestat contra acestor abuzuri ale „aliatului” său din războiul contra Porții otomane. Răspunsul Cancelariei imperiale ne amintește din nou vremuri apropiate zilelor noastre: dacă România nu e de acord cu
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
263 lăzi într-o cameră la al treilea etaj, separată printr-un perete despărțitor de piatră (cloison en pierre) de antrepozitul valorilor puse în păstrare la Casa de Împrumuturi rusă. Camera posedă o ușă și o fereastră interioară dând pe coridorul spre ascensor. Fereastra este dublu sigilată și această cameră posedă încă patru ferestre zidite cu drugi de fier, cu oblon cu grile de fier. 3)992 lăzi într-un subsol cu o singură ușă de lemn cu garnitură de fier
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
încăperile unei case cândva aristocrate. Echipamente militare, oale mari în care se pregătea supa pentru Gărzile Roșii și pentru Comisarii Poporului, străchini de lemn murdare de grăsime, alături de tunuri, mitraliere și puști. Traversasem mai multe săli când, deodată, în fundul unui coridor, sub arcada unei uși, a apărut un om de statură mică, cu un cap voluminos, cu ochi oblici de tătar: era Lenin. Văzându-ne, un surâs stereotip i s-a întins pe față, trădându-i satisfacția. Era satisfăcut văzându-i
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ceva în regulă cu mine și nu-și dădeau seama ce, ca să nu mai spun că nu eram în stare să bat la nici o ușă, să cer ceva pentru mine, mai degrabă m-aș fi plimbat o zi întreagă pe coridorul din fața acelei uși, reformulându-mi de zeci de ori în minte ce frază să rostesc, în nenumărate variante, dar mai ales găsindu-mi o mie de motive să amân ciocănitul la ușă și acea cerere, m-am învățat din anii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
slab, palid, cu carnea lipsită de sînge, aproape transparentă. Arăta ca o șopîrlă rece și anemică. Personajul ăsta se plîngea de probleme cu nervii și-și petrecea cea mai mare parte a zilei umblînd În sus și-n jos pe coridoare și zicînd „Doamne, Dumnezeule, nici nu mă simt o ființă omenească!” Nu reușea nici măcar să-și concentreze energia necesară ca să se adune la un loc, iar organismul lui era mereu pe punctul de a se dezintegra În părțile lui componente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de bucurie, deși ni se anunță că toate bagajele mele cele mari nu se găseau. Ce ne păsa de câteva haine pierdute pe lângă mulțumirea d-a ne ști la noi în țară, gata să ne facem datoria? Dimineața, ieșind pe coridorul vagonului, dădui de prietenul Waldthausen, care se apropie de mine și îmi zise sfiicios: „N-am uitat vorbele d-tale de ieri, nu se pot referi la noi, căci suntem aliați, dar permiteți-mi să vă dau o povață: de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
după ei și m-am văzut singură în acea groaznică odaie, mi-a venit foarte greu.“ Nu s-a lăsat și le-a făcut scene felurite. Ghemuise o minge mare de hârtie, legată cu o sfoară, a aruncat-o în coridor când, seara, a venit servitoarea, dar a ținut căpătâiul sfoarei pe sub ușă și toată noaptea a tras-o ca să facă zgomot și să exaspereze santinela. Când i s-a adus tava murdară cu mâncare, a răsturnat-o, declarându-le, într-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
armata lui Mackensen nu s-a oprit. Și întru ce puteam eu face ceva pentru ei în acel moment ca să fii dumneata așa de brutal cu mine?“ Această conversație ne-a dus la pivniță, unde erau puține lemne, dar în coridor multe femei sărace tuberculoase, care veneau după ajutorul lor obișnuit. Mi-a făcut scuze, a declarat că nu mai cere nimic și voia să plece când a sosit micul subofițer cu Schein-ul. Fără a se supune ordinului superiorului său, cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și denunțuri. Acum ar trebui să-mi dai o hârtie de ce ai constatat ca să nu mai fiu supărată și de alții.“ De aceasta n-a voit să audă și i-am întors spatele, lăsându-l să se descurce singur prin coridoarele subsolului. Spre marea mea frică însă, m-am pomenit după-amiază tot cu el. Credeam că aflase de cealaltă pivniță nevizitată, dar și mai mare îmi fu mirarea când îmi înmână un Ausweiss de orice percheziție. După ce am primit hârtia, nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
alerge prin toată casa, să pună mâna pe obiectele ei cele mai prețioase, să se ducă în curtea păsărilor, de unde reveni cu toate găinile după el, fără supărarea stăpânei. Maicele cele tinere îl luau pe umăr, fugeau cu el prin coridor, în fine, ceea ce nu se văzuse de când lumea și ceea ce nu s-ar fi admis niciodată mai înainte. Starița îi croi o cămașă țără nească pe care o cusură fetele ei, îl puse călare pe calul trăsurii și îl plimbă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
doar prin faptul că iarba era mai ridicată cu vreo 15-20 cm decât restul, iar în mijlocul zonei, resturile zidurilor marcau o încăpere cu nivelul mai jos aproape cu 1 m, iar acolo ajungeau ca niște șanțuri prin niște resturi de coridoare. Pe vremea acea Gusti lucra la Muzeul de Istorie din Reșița, și avea oarecum în sânge toate lucrurile astea despre istorie. Am făcut schița total din memorie, după vreo 12 ani de atunci, o schiță aproximativă care o reproduc aici
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
de puțin cunoscută. Iar cine, până mai ieri, dorind să o viziteze pe Georgeta Mircea Cancicov, se îmbarca în huruitorul lift cu grilaje din Pasajul Victoria, o afla trăind de mulți ani într-o ciudată ambianță de vestigii. Printr-un coridor obscur, fără iluminare directă, puteai pătrunde, la capăt, într-o încăpere ale cărei mari ferestre dădeau către Palatul Telefoanelor. Odată intrat, sufletul ți se tulbura la vederea acelei îngrămădiri de obiecte care, altădată, în alt cadru, participaseră la făurirea iluziei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
scriitor Vasile Voiculescu, se destăinuia un anume Aristide Dobre, condamnat și el într-o cauză de nedreaptă aplicare a justiției. Același, Aristide Dobre, descria primirea la Aiud: „Eram împinși din tren și cădeam ca sacii lângă linia ferată... Ajunși pe coridorul de intrare în penitenciarul Aiud, țin minte, că un preot și Vasile Voiculescu și-au făcut cruce, mulțumind lui Dumnezeu că am scăpat cu viață. Văzându-i, un caraliu l-a pălmuit pe preot, iar pe Voiculescu l-a înjurat
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
furnicar", ca să preiau expresia eminesciană. Tânărul student plonjează în acest vacarm în care se dărâmă și se construiește cu înverșunare, fiind martorul unei efervescențe intelectuale, deopotrivă, în forumul universitar, fără precedent:"[...] străzile se sufocă de oameni, cai, vehicule; și pe coridorul îngust al Spreei (în care se varsă sus-zisele "canale") se înghesuie ambarcațiuni de tot felul bărci și vase mari și mici, cu și fără motor cu aburi, mai ales bacuri și șlepuri, pe care Eminescu le avea sub ochii lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
rând veneau deputații, Alecu Cuza, viitorul domn, palid de emoțiune, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Manolache Costache-Epureanu, Costache Hurmuzache, într-un cuvânt toți aleșii țărei cari făceau parte din Camera electivă. Mai multe zeci de mii de oameni umpleau tribunele publice, coridoarele și curtea palatului. La oara 12 se deschide ședința sub preșidenția mitropolitului Moldovei și Sucevei, Sofronie Miclescu. Se face apelul nominal la care răspund 49 deputați. Înainte de a se procede la alegerea de domn, Costache Hurmuzache, raportorul comisiunei însărcinată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
scrisoare triumfătoare părintelui meu, ca să-i dovedesc că în adevăr speranțele ce pusese în mine nu au fost amăgite; dar, când mă dusăi la penitenciar ca să intru în posesiunea funcțiunei mele, avui o mare decepțiune. Aspectul trist al salelor și coridoarelor, aerul închis si rânced ce se exala din toate părțile, figurile palide și puțin asigurătoare ale deținuților și mai cu samă starea de necurățenie a odăei ce-mi era destinată, îmi făcu cea mai penibilă impresiune. Dar, în sfârșit, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
obiectiv tentant pentru cuceritori cît și o cale de trecere spre alte regiuni. Cu toate că munții au contribuit la caracterul aparte și la izolarea locuitorilor Balcanilor, ei nu au fost un scut împotriva invaziilor din afară. Întreaga peninsulă este străbătută de coridoare largi, care urmează mai ales văile marilor cursuri de apă și trecătorile din munți. De-a lungul acestor rute relativ puține, forțele invadatoare au putut pătrunde ușor, fie că erau triburi nomade călărindu-și caii, fie că reprezentau mari puteri
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
când primesc avi zele de plata ratelor!“) era o casă-vagon veche, imposibil de Încăl zit iarna, când toți stăteau cu paltoanele pe ei, closetul despărțit de sufragerie numai printr-o ușiță falsă, bucătăria și atenansele Înșirate de-a lungul unui coridor cu geamlâcul putred și cu un singur rând de ferestre, unde locuia și Maia, cu surorile și slu gile Eufimiei. ...Ce bine locuia În acea vreme un pârlit de chiriaș - nu proprietar ca Bucuțenii și pe care nu vi-l
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cine prostul. După o săptămână însă, a trebuit să admită că problema devenise serioasă. Sau, după cum se exprima adjunctul, groasă de tot. Cei doi nu se mai ascundeau pe după dulapuri ca să se pupe. Se pupau pe unde le venea: pe coridor, în odăița femeii de serviciu, în casa scării. Câțiva redactori bătrâni puteau jura că-i văzuseră plecând îmbrățișați din clădirea Vieții Satului, ca să se sărute fără întrerupere până la ceas, la Universitate. „Facem ședință - a decis Limbășanu -și punem problema.“ Probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe bună dreptate indignați. „Parcă s-ar da bani cu camionul, nu cu plicul“, spune un poet angajat de curând la Guvern, la departamentul „Integrarea. Ode, lozinci și strigături de protocol“. Un nuvelist interbelic din Dolj umblă ca năucul pe coridoare și întreabă pe toată lumea: „Nu știți unde e biroul «Impostori»?“. Unii îl trimit un etaj mai sus, alții îl îndrumă spre biroul „Plagiate și contrafaceri“. În holul central, la o masă cu picioare de tip labe de leu din secolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ști să le explice, bustul lui Ceaușescu nu făcea aceeași impresie ca bustul lui Stalin. Femeia de serviciu și-a ascuns, imediat după „inaugurare“, gălețile și cârpele în spatele soclului, iar fumătorii înrăiți, în loc să se ducă la veceu sau la capătul coridorului, se strecurau în nișă. Și dacă apărea pe neașteptate vreun ștab, stingeau țigările de șapca tovarășului. Dar cel mai șocant efect al scobiturii din zid a fost că Niciolae Ceaușescu a început să semene curând atât de mult cu Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
unii - a zis făcând o mutră acră domnul Fotiade, decanul de vârstă de la Vânzări -, hodoronc-tronc, nu le mai place berea!“ Adrian Butucel l-a așteptat pe patron până seara târziu, iar când i-a auzit mersul târșâit, de arab, pe coridor, i-a tăiat calea hotărât: „Muhamad, pardon, ceva important pentru tine“. „Ce ceva important la mine?“, a întrebat Muhamad zâmbitor, ca și cum nu el fusese acela care le dăduse un picior în fund. „Muhamad - a zis Adrian -, bătrânețea se ia. Dă-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Logic e ca toate analogiile ei să fie legate de tren. În tren nu te leagănă ca-n avion, în tren poți să deschizi fereastra, în tren umblă unul cu reviste de modă, în tren, dacă te plictisești, ieși pe coridor și te plimbi. „În trenul navetiștilor, cu care te duceau pe matale la sor-mea - spune nepotul -, stăteau ca sardelele.“ „Orișicât“, răspunde bunica. Și, ca să schimbe vorba, se interesează la câte curse cade un avion. „Mai încet, bunico - o imploră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cultura și civilizația unui popor o reprezintă păstrarea și transmiterea informației intelectuale. Un rol aparte în această privință l-a avut de-a lungul vremii în istoria umanității biblioteca. În spațiul lumii românești, biblioteca s-a constituit treptat în diverse „coridoare culturale” și a funcționat ca instituție care a apropiat considerabil civilizația noastră de cea occidentală, contribuind prin libera și intensa circulație a valorilor la continua primenire a gândirii umaniste, la înnoirea cugetării românești și integrarea culturii noastre în orizontul european
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]