7,252 matches
-
și cumanii, i-a înfrânt decisiv pe pecenegi în Bătălia de la Levounion determinând declinul acestora. Există dispute legate de identificarea asiaticilor: Pecenegi, cumani, sau uzi, precum și despre certitudinea participării a românilor la bătălie - susținută de un număr mic de surse. Cronicarul Simon de Keza amintește bătălia, ca pe un conflict între maghiari și pecenegi, dar o plasează în timpul domniei lui Ladislau I și nesigur undeva după 1077.. Cronica pictată de la Viena vorbește despre invazia cumanilor, iar câteva alte documente maghiare au
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
936, când s-a întors să fie încoronat rege al Franței. În vara anului 945, el a fost capturat de către nordici la Rouen și ulterior a fost eliberat și predat Ducelui Hugh cel Mare, care l-a ținut în custodie. Cronicarul Richerus susține că Eadgifu le-a scris atât lui Eduard cât și lui Otto I, în care le solicita sprijinul pentru fiul ei. Edmund a răspuns prin trimiterea unor amenințări furioase, iar Ludovic a fost restaurat ulterior. Cronica Anglo-saxonă din
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
și agriculturii. Mare parte a legilor și instituțiilor fondate în perioada sa, au fost rezultatul eforturilor sale. A scris și o istorie a Imperiului Otoman în 12 volume cunoscută ca Istoria Cevdet "Tarih−i Cevdet." Între anii 1855-1865 a fost cronicarul oficial al statului. În acestă funcție Ahmet Cevdet a scris "Tezakir-i Cevdet" în care sunt prezentate evenimentele politice ale vremii. Ahmet Cevdet este autorul primei cărți de gramatică a limbii turce, în . Cea mai cunoscută lucrare a sa este "Kısas-i
Ahmet Cevdet Pașa () [Corola-website/Science/331073_a_332402]
-
o pompă, din spatele gării. Dub îi cere s-o bea toată, ca să demonstreze că este chiar apă, iar Švejk se execută. Apoi, Dub îi cere să-i arate pompa din care, spre norocul lui Švejk, curge o apă gălbuie. "Batalionsgeschichtsschreiber" (cronicar al batalionului) Marek scrie istoria batalionului ticluind-o. Ajung la Sanok, în Galiția, cu două zile înainte de data planificată. Mai departe, merg pe jos. Toți se feresc să-i încartiruiască. Un evreu le vinde o vacă bătrână la un preț
Peripețiile bravului soldat Švejk () [Corola-website/Science/331218_a_332547]
-
câteva părți din Suedia. După moartea moștenitorilor lui Knut cel Mare, la un deceniu de la moartea sa și de la cucerirea Angliei normande în 1066, moștenirea Knýtlinga a fost pierdută. Este raportat că el a fost fiul semi-legendarului rege danez Harthacnut. Cronicarul Adam și Bremen spune că Harthacut a venit în Danemarca din Nortmannia și a preluat puterea la începutul secolului al X-lea. L-a detronat pe tânărul rege Sigtrygg Gnupasson, care domnea peste Danemarca de vest. Când Harthacnut a murit
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
canonizarea lui Knut, lui Olaf i s-a dat porecla de "Înfometatul", în scopul de a mări splendoarea lui Knut. La acel momentul s-a confirmat că foametea a fost adusă de Dumnezeu ca pedeapsă divină pentru sacrilegiul lui Knut. Cronicarul Saxo Grammaticus a descris foamea ca un fenomen strict danez, deși aceasta a fost descrisă mai târziu ca fiind o problemă generală a Europei în acei ani. Probabil Olaf a tăiat legăturile daneze cu mișcarea de reformă a Papei, sprijinindu
Olaf I al Danemarcei () [Corola-website/Science/331268_a_332597]
-
canonizarea lui Knut, lui Olaf i s-a dat porecla de "Înfometatul", în scopul de a mări splendoarea lui Knut. La acel momentul s-a confirmat că foametea a fost adusă de Dumnezeu ca pedeapsă divină pentru sacrilegiul lui Knut. Cronicarul Saxo Grammaticus a descris foamea ca un fenomen strict danez, deși aceasta a fost descrisă mai târziu ca fiind o problemă generală a Europei în acei ani. În timpul domniei sale, fratele său vitreg, Knut al IV-lea al Danemarcei a fost
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
comunitatea Castilia și Leon. Regatul medieval și modern derivă de la Împărăția Suebilor, fondat de regele Hermeric în 409. Până în secolul al VI-lea, regatul Suebi era deja cunoscut sub numele de Regatul Galiciei, iar Grigore de Tours a fost primul cronicar care a utilizat această denumire. Războiul Civil a divizat Regatul și au domnit mulți regi în regiunea Galiciei Regii vizigoți au preluat controlul Galiciei în 585, ducând la a șasea provincie în Regatul Toledo. Galicia a menținut identitatea administrativă și
Lista de monarhi ai Regatului Galiciei () [Corola-website/Science/331400_a_332729]
-
Rareș (1527-1538, 1541-1546). El a avut rangul de pârcălab al Hotinului (1541-1545). a avut rangul de chelar în prima domnie a lui Petru Rareș, fiind un boier credincios al acestuia. În anul 1538, el i-a dezvăluit domnitorului complotul boierilor. Cronicarul Grigore Ureche îl menționează astfel în letopisețul său: „Acéstea toate daca i-au venit la urechile lui Pătru vodă și mai vârtos Hârea chielariul i-au spus cum că și țara să vorovéște să-l părăsească, multă scârbă intră la
Nicoară Hâra () [Corola-website/Science/334071_a_335400]
-
lui, că încătro vrea întoarce oastea mai naintea, nu putea cunoaște, că léșii venise cu tărie, putérea turcului mare, mulțimea și iuțimea tătarălor neoprită, ce și dinlăuntru slabi și plin de vicleșug”. Implicarea sa în dezvăluirea complotului este confirmată de cronicarul Nicolae Costin în letopisețul său. Boierul l-a însoțit pe fostul domnitor în exil la Cetatea Ciceului (1538-1541), pe postul de cămăraș. Domnul Ștefan Lăcustă (1538-1540) a căutat să-l atragă de partea sa și l-a chemat în Moldova
Nicoară Hâra () [Corola-website/Science/334071_a_335400]
-
Anastasie a fost un cleric ortodox moldovean din secolul al XVI-lea, ce a îndeplinit funcțiile de episcop al Românului (1558-1572) și de mitropolit al Moldovei (1572-1578). Potrivit lui Nicolae Iorga, Anastasie a fost un ucenic al cronicarului Macarie, episcop al Românului în perioada 1531-1551. El a fost ales ca episcop al Românului după moartea lui Macarie la 1 ianuarie 1558, păstorind acolo timp de 14 ani după cum consemnează Grigore Ureche în letopisețul sau: „Va leato 7066 (1558
Anastasie (mitropolit al Moldovei) () [Corola-website/Science/334090_a_335419]
-
al Moldovei și cu episcopul Eftimie al Rădăuților, episcopul Anastasie i-a citit molifta de domnie lui Despot Vodă care ocupase tronul Moldovei în noiembrie 1561, după alungarea din țară a lui Alexandru Lăpușneanu. Acest eveniment este relatat tot de cronicarul Grigore Ureche astfel: „Dispot vodă după goana ce au gonit pre Alixandru vodă până la Huși, s-au întorsu înapoi și au venit până la Iași, unde au poftit vlădicii, pre Grigorie mitropolitul și Anastasie episcopul de Românul și episcopul Evthimie de
Anastasie (mitropolit al Moldovei) () [Corola-website/Science/334090_a_335419]
-
de Românul și episcopul Evthimie de Rădăuți și toți boierii târai, de i-au cetit molitva de domnie și i-au pus nume Ion vodă Dispot”. Domnia lui Ioan Vodă cel Cumplit (1572-1574) a însemnat o prigoana pentru clerul moldovean. Cronicarul Ureche afirmă că temnițele erau pline de călugări în acea vreme, iar „mitropolitul Theofan n-ar fi ieșit întreg de dânsul, de nu ar fi fugit prin munți de groază lui”. De asemenea, episcopul Gheorghie al Românului a fost ars
Anastasie (mitropolit al Moldovei) () [Corola-website/Science/334090_a_335419]
-
Londra împreună cu copiii săi și a locuit cu John Paston. Când Ducele de York și moștenitorilor săi sunt recunoscuți oficial ca succesorii regelui Henric al VI-lea, prin "Act of Accord", Cecily a primit o copie a cronicii engleze de la cronicarul John Hardyng. Fiul ei cel mare Eduard a continuat cu succes lupta împotriva Casei de Lancaster. Când Cecily s-a mutat la Castelul Baynard din Londra, el a devenit cartierul general al yorkiștilor și când Eduard a învins pe lancasteri
Cecily Neville, Ducesă de York () [Corola-website/Science/334327_a_335656]
-
în nenumărate piese de teatru radiofonic, teatru TV și film. Pentru activitatea sa artistică este distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa V în anul 1967, iar în anul 1976, primește premiul ATM pentru interpretarea din „Regele Ioan” de Friedrich Durrenmatt. Cronicarii de teatru care, de-a lungul timpului, au apreciat creațiile actoricești ale lui Corado Negreanu, au fost: Radu Popescu, Ion Cocora, Alexandru Cornescu, Margareta Bărbuță, Valentin Silvestru, Natalia Stancu, Aurel Bădescu, Traian Șelmaru, Nelu Ionescu, Radu Anton Roman, Ileana Berlogea
Corado Negreanu () [Corola-website/Science/334366_a_335695]
-
înstelat, să se gândească la minunăția luminilor nenumărate ce sclipesc pe bolta cerească, și să caute a satisface cât de puțin, noianul de întrebări ce nu lipsesc a li se pune înainte”. Într-o recenzie a romanului publicată în 1915, cronicarul revistei ieșene "Viața Românească" remarca: „D. Stahl a vrut să devină un Flammarion al romînilor; a împletit o povestire fantastică cu cunoștinți de astronomie”. Au fost evidențiate următoarele calități ale romanului: ingeniozitatea și cursivitatea acțiunii, verva polemică și spiritul incisiv
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
în comparație cu modelele sale occidentale, de la Edgar Allan Poe la Jules Verne. În opinia filologului Petru Iamandi, „pozitivismul destul de evident” al cărții este compensat de „entuziasm” și „observații amuzante”, dar „lipsa unui conflict autentic [este] neajunsul principal al cărții lui Stahl”. Cronicarul revistei "Viața Romînească" a remarcat cu o oarecare malițiozitate existența unor exprimări glumețe tipice unui român care „a trăit prea pe malul Dîmboviței”, adăugând că „critica socială” a lui Stahl a fost realizată într-un mod „agresiv”. Singurul element care
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
case,refectorii și celule, Căderea Ierusalimului și recuperarea definitivă a orașului de către musulmani în 1267 a schimbat destinația mănăstirii. Noii stăpânitori, mamelucii, au acționat cu energie in direcția restrângerii prezenței creștine în Ierusalim , și au confiscat loculul în folosul islamului. Cronicarii musulmani relatează cum sultanul Baybars I (1260-1277) a înființat în perimetrul fostei mănăstiri o moschee și un cămin pentru derviși, punând-o sub conducerea unui cleric musulman „persan” Sheih Khaidar. Acesta i-a izgonit și închis pe călugări, ceea ce l-
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
să scrie o scrisoare în limba sârbă către sultan în care fostul domn al Moldovei își arăta pocăința pentru faptele săvârșite de el și își afirma supunerea către turci dacă va fi sprijinit să ajungă din nou pe tronul țării. Cronicarul Grigore Ureche atestă astfel acest fapt: "„Petrecându Pătru vodă în cetatea Ciceiului un an și 6 luni, cu multe nevoi și pedepse de la unguri și nu mai putu suferi răotățile și nevoile ce petrecea la dânșii, au socotit să să
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
al Moldovei în martie 1541 și, după ce-i execută pe boierii trădători, trimite oameni de încredere la Ciceu pentru a-i aduce familia. Doamna și copiii sosesc la Suceava la 25 mai 1541, fiind întâmpinați cu mare bucurie după cum consemnează cronicarul Grigore Ureche: "„Întru acestaș anu, daca s-au așezat al doilea rând Pătru vodă la domnie, trimis-au de ș-au adus pre doamnă-sa, pre Elena, și pre fii săi pre Iliiașu și pre Ștefan și pre fiică-sa
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
Rampa”, „Zodiac”, „Azi”, „Vremea”, „Familia” (unde a scris rubrica Scriitori și cărți), „Revista Fundațiilor Regale”, „România literară” (condusă de Cezar Petrescu), „Axa”, „Universul literar”, „Luceafărul” (Sibiu, 1945), „Kalende”, „Saeculum”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Națiunea” etc. Pentru o perioadă a fost principalul cronicar literar al revistei "România literară". a fost apropiat de curentul filozofic trăirist, caracterizat prin dorința de trăire febrilă, prin criza sufletească și printr-un „carpediemism” de secol XX. Astfel, într-o însemnare realizată în 21 septembrie 1932 în jurnalul său
Octav Șuluțiu () [Corola-website/Science/335309_a_336638]
-
influența în dauna puterii centrale; fărâmițarea politică corespundea celei economice. Abia în secolul al XVII-lea, literatura cronicărească introduce ideea originii latine a românilor, conștiința că este vorba despre un singur popor, însă ideea unității politice ca desiderat este străină cronicarilor, și ea a apărut abia după sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Dualismul politic românesc () [Corola-website/Science/335325_a_336654]
-
a absolvit în 1950. A obținut licența în literatura maghiară la Universitatea Bolyai din Cluj, în 1954. Debutul său ca scriitor a avut loc în 1950 în săptămânalul literar "Utunk" din Cluj. A lucrat începând din 1952 pe post de cronicar cultural la "Igazság", iar din 1957 la "Dolgozó Nő". În 1974 a devenit redactor al revistei literare pentru copii "Napsugár". Scrierile sale au mai fost publicate în periodicele maghiare "Igaz Szó", "Korunk", "Művelődés", "Jóbarát", "Ifjúmunkás" și "Előre". A fost membru
Béla Jánky () [Corola-website/Science/335381_a_336710]
-
contextul politic al campaniei franceze împotriva regatului de Neapole, cele mai multe suspiciuni cădeau asupra fiului papei. Vincenzo Calmeta, care era găzduit de Albanese, scria în acele zile ducesei de Urbino, că instigatorulul asasinilor ducelui de Bisceglie, era Cesare. Celebrul istoric și cronicar Marin Sanudo il Giovane scria: "nu se știe cine a înfăptuit asasinatul, dar se spune că a fost aceeași mână care l-a ucis pe ducele de Gandia", deci Cesare Borgia. Cronicarul napolitan Notar Giacomo scria în 15 iulie despre
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
ducelui de Bisceglie, era Cesare. Celebrul istoric și cronicar Marin Sanudo il Giovane scria: "nu se știe cine a înfăptuit asasinatul, dar se spune că a fost aceeași mână care l-a ucis pe ducele de Gandia", deci Cesare Borgia. Cronicarul napolitan Notar Giacomo scria în 15 iulie despre cele întâmplate, adăugând că "a trebuit s-o facă Valentino din invidie". Cattaneo este cel mai clar dintre toți: "instigatorul crimei, este cu siguranță unul ce este mai puternic decât el, domn
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]