7,225 matches
-
în aer liber, însă trebuie luate măsuri pentru evitarea înghețului. Soluția recomadată este folosirea ca agent termic a unui lichid antigel. Alte soluții propuse, ca asigurarea unei circulații minime sau porniri-opriri de scurtă durată nu sunt eficiente în cazul unei defecțiuni pe rețeaua electrică sau cea de gaz. În cazul centralelor pe combustibil lichid trebuie folosit un combustibil al cărui punct de congelare este sub temperatura minimă admisă (petrol sau motorină, nu se pot folosi combustibil lichid ușor sau păcură). La
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
combustibil care era dificil de procurat. Transmisia era de tipul Maybach OLVAR EG 40 12 16 Modelul B, avea opt viteze înainte și patru în manșarier care acționa caseta de direcție de tipul Henschel L 801 care era predispusă la defecțiuni.Suspensia era formată din bare de torsiune care susțineau carcasa pe 9 axe montate pe ambele părți.Galeți suprapuși din oțel cu bandaj de cauciuc cu diametrul de 800 mm rulau în interiorul șenilei. Ca și Tiger I,fiecare tanc avea
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
această problemă, mecanici conducătorii aveau antrenament limitat pe alte tancuri sau erau trimiși direct pe front. "Schwere Heeres Panzer Abteilung 501" (s.h.pz.Abt.501) a ajuns pe Frontul de Est doar cu 8 din 45 tancuri operaționale, majoritatea au suferit defecțiuni la transmisie.Primele tancuri Tiger II livrate Diviziei Panzer Lehr sau defectat înainte să fie folosite în luptă, și au fost distruse pentru a împiedica capturarea lor.. Aceste probleme de fiabilitate a fost rezolvate în mare parte cu introducerea continuă
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
SS Pz.Abt. 503) a susținut că a distrus aproximativ 500 de vehicule între ianuarie și aprilie 1945 pe Frontul de Est, cu prețul a 45 de tancuri Tiger II pierdute (majoritatea fiind abandonate sau distruse de propriul echipaj în urma defecțiunilor mecanice sau a lipsei de combustibil). Împreună cu blindajul gros și tunul puternic, tancul Tiger II era în avantaj față de tancurile Aliaților Occidentali și Sovietice care încercau să atace atace frontal. Până la aducerea de peste ocean a tancurilor M26 Pershing în 1945
Tiger II () [Corola-website/Science/319740_a_321069]
-
deci tăiată în celule solare dreptunghiulare mai mici). În limba engleză plăcuța semiconductoare este denumită „"wafer"” (napolitană), datorită texturii caroiate similare celei de pe foile de napolitană. Plăcuțele sunt formate din material monocristalin de înaltă puritate (99,9999 %), aproape lipsit de defecțiuni. Un procedeu pentru formarea plăcuțelor cristaline este numit metoda Czochralski, inventată de chimistul polonez Jan Czochralski. În acest proces se produce un lingou cilindric (bară) de siliciu cristalin de înaltă puritate prin tragerea unui crisral de însămânțare dintr-o topitură
Plăcuță semiconductoare () [Corola-website/Science/319796_a_321125]
-
1962 și 1963, el a bătut cu 10 minute mai târziu. În vara lui 2005, vremea deosebit de caldă pentru acea perioadă este una din posibilele cauze ce au determinat de două ori oprirea ceasului, care a trebuit reajustat. Singura mare defecțiune suferită de Big Ben a fost cea din 5 august 1976. Regulatorul de viteză al mecanismului de declanșare a clopotelor s-a defectat după ce a fost supus forțelor de torsiune timp de peste 100 de ani, determinând căderea greutăților de 4
Big Ben () [Corola-website/Science/319188_a_320517]
-
de un armator. Raportul pregătit de experți a stârnit controverse și a lăsat majoritatea întrebărilor fără răspuns, lucru asupra căruia au căzut de acord familiile victimelor catastrofei, experții independenți, mass-media suedeză și șantierul Meyer. Au ieșit însă la iveală numeroase defecțiuni tehnice ale feribotului "Estonia". Unii au sugerat existența unei conspirații și au insinuat că "Estonia" s-ar fi scufundat ca urmare a unui atentat organizat de traficanții de arme, fapt ascuns în mod intenționat de autorități. Investigațiile legate de scufundarea
Golful Botnic () [Corola-website/Science/315514_a_316843]
-
pilotul modulului de comandă John L. "Jack" Swigert, și pilotul modulului lunar Fred W. Haise. Lansarea a avut loc la 11 aprilie 1970 la ora 13:13 CST. Două zile mai târziu, în timp ce misiunea era în drum spre Lună, o defecțiune a sistemului electric al unuia dintre rezervoarele de oxigen ale modulului de serviciu a produs o explozie ce a cauzat pierderea oxigenului din ambele rezervoare ale modulului de serviciu și implicit pierderea alimentării cu energie electrică, care provenea de la pilele
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
compusă din materiale provenite din impactul ce a dus la formarea Mare Imbrium. Costul misiunii a fost de 4,4 miliarde de dolari. Următoarea misiune Apollo, Apollo 14, a reușit să ajungă la Fra Mauro. Misiunea a început cu o defecțiune mai puțin cunoscută: în timpul propulsării treptei a doua, motorul central s-a oprit cu două minute mai devreme din cauza unor oscilații pogo periculoase care ar fi dus la dezmembrarea treptei a doua. Motorul a suferit vibrații 68g la 16 hertzi
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
lucru a dus la creșterea rapidă a presiunii peste limita nominală de și rezervorul s-a spart. Cauza nu a fost cunoscută la acea vreme, iar echipajul a crezut inițial că modulul lunar s-ar fi ciocnit cu un meteorit. Defecțiunea a dus și la avarierea rezervorului numărul unu, sau a țevilor acestuia. Conținutul său s-a scurs de-a lungul următoarelor câteva ore, epuizând complet rezerva de oxigen a modulului de serviciu. Deoarece pilele electrice ale modulului de serviciu combinau
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
sol sau pentru mare. Același semnal de autodistrugere ar fi distrus și rezervorul exterior dacă nu s-ar fi dezintegrat deja. „Controlorii de zbor analizează situația cu foarte mare atenție”, a declarat ofițerul de relații publice Steve Nesbitt. „Evident, o defecțiune majoră. Nu mai avem nicio legătură.” După o pauză, Nesbitt a spus: „Avem un raport de la ofițerul de dinamică zborului, care spune că vehiculul a explodat.” Greene a ordonat punerea în aplicare a procedurilor de siguranță la Controlul Misiunii; printre
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
control, nu au fost puși la dispoziția presei de agenția spațială.” În absența unor surse de încredere, presa s-a îndreptat către speculații; atât "New York Times" cât și United Press Internațional au publicat articole în care se sugera că o defecțiune a rezervorului exterior ar fi cauzat o explozie, în ciuda faptului că ancheta internă a NAȘĂ se concentrase rapid pe propulsoarele laterale. „Agenția spațială”, scria reporterul de știri spațiale William Harwood, „a recurs la politica să de strict secret în ce
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
recomandările comisiei, NAȘĂ a demarat o reproiectare totală a propulsoarelor navetei spațiale, reproiectare supervizata de un grup independent, după cum stipula comisia. Contractul NAȘĂ cu Morton Thiokol, contractorul responsabil de construcția propulsoarelor laterale, conținea o clauză conform căreia în caz de defecțiune care ar conduce la „pierderi de vieti sau ratarea misiunii”, Thiokol renunța la 10 milioane de dolari din banii cuveniți și poartă răspunderea legală pentru defecțiune. După accidentul "Challenger", Thiokol a „acceptat voluntar” plata despăgubirii pentru a nu fi forțată
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
contractorul responsabil de construcția propulsoarelor laterale, conținea o clauză conform căreia în caz de defecțiune care ar conduce la „pierderi de vieti sau ratarea misiunii”, Thiokol renunța la 10 milioane de dolari din banii cuveniți și poartă răspunderea legală pentru defecțiune. După accidentul "Challenger", Thiokol a „acceptat voluntar” plata despăgubirii pentru a nu fi forțată să răspundă pentru accident. NAȘĂ a înființat și un nou Birou pentru Siguranța, Fiabilitate și Asigurarea Calității, condus, după cum specificase comisia, de un administrator asociat al
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
multe dintre lecțiile de la "Challenger". În particular, agenția nu a înființat un birou cu adevarat independent pentru supervizarea securității; CAIB a considerat că în acest domeniu, „răspunsul NAȘĂ la recomandările Comisiei Rogers nu a satisfăcut intențiile Comisiei”. CAIB afirmă: „cauzele defecțiunilor instituționale responsabile pentru "Challenger" nu au fost îndreptate”, spunând că „procesul decizional defectuos” care avusese ca rezultat accidentul "Challenger" a fost responsabil și pentru distrugerea "Columbiei" după șaptesprezece ani. Deși prezenta profesoarei Christa McAuliffe din New Hampshire în echipajul lui
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
dintre primele patru zboruri de încercare ale programului Space Shuttle), si o ocazie de a restaura mândria națională și încrederea în prgramul spațial american, în special a celui cu echipaj uman. Misiunea, STS-26, a fost un succes (cu doar două defecțiuni minore, una a sistemului de răcire a cabinei și una a unei antene de bandă Ku), si a urmat un program obișnuit de zboruri, fără întreruperi de durată până la accidentul Columbia. Barbara Morgan, astronautul de rezervă al lui McAuliffe care
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
o interfață corespunzătoare prin care poate să comunice. În principal sunt căutate și identificate erorile pe care modulul electronic le-a înregistrat la propriile teste sau la sensorii de legătură. Astfel în atelierele de service, cu astfel de mesaje de defecțiuni, se poate evita timp de lucru îndelungat. Adesea sunt utilizate protocoalele de diagnostic KWP2000 sau UDS, care acesta este specificat în ISO 14229-1. Datorita creșterii complexității și solicitării la diferite module software, precum și comunicarea între ECU-uri, se utilizeaza sistemul
Calculator de bord () [Corola-website/Science/315873_a_317202]
-
un individ la altul. În plus, se presupune că autismul ar putea fi declanșat de combinația dintre mai mulți factori, nu doar de unul singur. Cauzele autismului nu sunt încă înțelese complet, dar se crede că tulburările se datorează unor defecțiuni genetice, ale unor interacțiuni între gene sau mutații rare cu efecte majore. În unele cazuri rare, autismul este asociat cu agenți teratogeni (care produc defecte natale). Studii asupra unor populații mari au demonstrat că nu există nicio legătură între vaccinări
Autism () [Corola-website/Science/315169_a_316498]
-
zboare, însă Bâzu refuză, spunând că ghinionistul ar fi cazul să fie el. Cei 13 decolează, intenționând să se alăture celor 12 aviatori din Grupul 7 Vânătoare și a încă 24 din Luftwaffe. Pe drum, unul din avioane are o defecțiune și se întoarce, rămânând 12. În dreptul Brașovului întâlnesc o patrulă de Mustanguri, cu care angajează lupta. În ajutorul lor vin alte 16 Mustanguri, iar lupta se duce la înălțimea de cca. 8000 m, unde Mustangurile sunt superioare. Cei 12 sunt
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
Moncey, Lefebvre și foștii miniștri de externe Măreț și Caulaincourt, Napoleon scrisese și semnase o prima versiune a abdicării, care transmitea tronul fiului său minor, „Regele Romei”, sub regenta Împărătesei Marie-Louise. Cu toate acestea, aflând despre predarea capitalei în urmă defecțiunii lui Marmont de pe 5 aprilie, Împăratului nu îi mai rămâne decât soluția de a abdica necondiționat, lucru pe care îl face pe 6 aprilie. Pe 11 aprilie, după nenumărate tractațiuni, s-a semnat Tratatul de la Fontainebleau cu Aliații, act ce
Abdicarea de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/316022_a_317351]
-
peșteri cu peste 100 km de galerii. Și nu venea singur, ci însoțit de un alt "greu" Gabi Halasi, bun explorator, cartograf dar mai ales scufundător (urma să plece dintre noi câțiva ani mai târziu la Izbucul Izbândiș din cauza unei defecțiuni la aparatul de scufundare). Ei explorează și recartează partea cunoscută a peșterii și profitând de nivelul scăzut al sifonului de la capătul Galeriei "V" îl depășesc și descoperă o galerie de 35 de metri dar declară peștera terminată. Această concluzie a
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
nefiind dotat cu manșon pentru protecția termică a țevii sau telemetru laser. Regimentul de tancuri din Mihai Bravu a fost prima unitate care a primit tancuri românești. Fiind în apropierea Bucureștiului, tancurile puteau fi reparate mai ușor în cazul unor defecțiuni. Producția tancului TR-580 a fost sistată la sfârșitul anului 1985 în favoarea modelului TR-800. În 2010, Armata Română avea 226 de tancuri TR-580 conform rapoartelor ONU. Egipt a comandat 150 (alte surse menționează 100 sau 200) de tancuri TR-580 din România
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
zbor aprobat erau declarate doar 13, însă se admite transportarea a până la 16 persoane, în funcție de încărcare. Era suspectată și o eroare umană, unii martori declarând că unghiul de incidență ar fi fost prea mare. Comisia de anchetă nu excludea o defecțiune mecanică, dar elicea era îndoită de lângă butuc, deci motorul funcționa în momentul impactului cu solul, dar cu turație mică. Ancheta a stabilit că avionul, de fabricație poloneză, aflat în uzul forțelor aeriene din 1992, s-a prăbușit datorită unei defecțiuni
Accidentul aviatic de la Tuzla, Constanța () [Corola-website/Science/320161_a_321490]
-
defecțiune mecanică, dar elicea era îndoită de lângă butuc, deci motorul funcționa în momentul impactului cu solul, dar cu turație mică. Ancheta a stabilit că avionul, de fabricație poloneză, aflat în uzul forțelor aeriene din 1992, s-a prăbușit datorită unei defecțiuni tehnice (cedare de material). Din rezoluția Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția Parchetelor Militare reiese că avionul avea o greutate (nn: peste tot în formulările anchetei prin „greutate trebuie înțeles „masă”) de 5260 kg, din care 3300 kg era
Accidentul aviatic de la Tuzla, Constanța () [Corola-website/Science/320161_a_321490]
-
cu apă, spumă și praf, incendiul n-a putut fi stins până la consumarea surselor de combustibil. În urma incendiului, stins la ora 18:15, aeronava An-2 a fost distrusă în proporție de 95 %. Ancheta a confirmat funcționarea corespunzătoare a motorului. Întrucât defecțiunea nu-i putea fi imputată pilotului, acesta n-a fost acuzat nici de decesul și vătămarea corporală a celor de la bord, nici de distrugerea aeronavei.
Accidentul aviatic de la Tuzla, Constanța () [Corola-website/Science/320161_a_321490]