9,278 matches
-
de strajă" din scânduri, pentru a permite apărarea la nivelul meterezelor. Domnitorul Petru Șchiopul a construit în incinta mănăstirii o casă domnească, unde a locuit o perioadă. În vara anului 1591 el a emis acte de aici. Ulterior și alți domnitori au locuit în casa domnească de la Galata sau și-au adăpostit familia în timpul epidemiilor, al războaielor și răscoalelor. Printre cei care au locuit în casa domnească de la Galata sunt menționați următorii: Domnitorul Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
a emis acte de aici. Ulterior și alți domnitori au locuit în casa domnească de la Galata sau și-au adăpostit familia în timpul epidemiilor, al războaielor și răscoalelor. Printre cei care au locuit în casa domnească de la Galata sunt menționați următorii: Domnitorul Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748) a construit case noi în incinta mănăstirii în 1729, locuind și el acolo în anumite perioade. În 1738 o oaste nemțească din Transilvania a traversat munții, în Moldova. Domnitorul și-
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
următorii: Domnitorul Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748) a construit case noi în incinta mănăstirii în 1729, locuind și el acolo în anumite perioade. În 1738 o oaste nemțească din Transilvania a traversat munții, în Moldova. Domnitorul și-a stabilit întâi tabăra la Frumoasa, apoi la Țuțora, unde a strâns o oaste compusă din moldoveni, turci și lipcani, după care s-a stabilit la Galata. El a făcut un șanț întărit în jurul mănăstirii, unde a așezat străjeri
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
Ion Neculce: ""Și de frica viziriului și de rușine s-au întorsu iarăș înapoi la Gălata. Ș-au făcut hendichiu în giuru împregiurul taberii ș-au pusu străji buni. Ș-au șădzut toată vara acolo, pân-în toamnă la Simedriu."" Domnitorul l-a primit aici pe fratele său, terzimanul Alexandru, care se ducea la Istanbul. Deoarece casele domnești erau în pericol de prăbușire, domnitorul Grigore al III-lea Ghica (1764-1767 și 1774-1777) a poruncit la 23 iulie 1765 egumenului Mănăstirii Galata
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
taberii ș-au pusu străji buni. Ș-au șădzut toată vara acolo, pân-în toamnă la Simedriu."" Domnitorul l-a primit aici pe fratele său, terzimanul Alexandru, care se ducea la Istanbul. Deoarece casele domnești erau în pericol de prăbușire, domnitorul Grigore al III-lea Ghica (1764-1767 și 1774-1777) a poruncit la 23 iulie 1765 egumenului Mănăstirii Galata să dărâme vechile locuințe, păstrând doar palatul construit de Grigore al II-lea Ghica. Această clădire a ars în 1783. Ulterior, în palat
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
locuit mitropolitul Leon Gheucă (în decembrie 1788) și apoi și alți mitropoliți ai Moldovei. În casele egumenești a fost amenajat în secolul al XVIII-lea un paraclis cu hramul "Sf. Apostol Iacov". De teama epidemiei de ciumă din anul 1799, domnitorul Alexandru Callimachi s-a mutat la Galata împreună cu curtenii săi. Între anii 1799-1801, domnitorul Constantin Ipsilanti a construit o nouă locuință domnească, lângă zidul sudic al incintei, precum și noi chilii. Pentru a ușura accesul la mănăstire, a fost construit un
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
În casele egumenești a fost amenajat în secolul al XVIII-lea un paraclis cu hramul "Sf. Apostol Iacov". De teama epidemiei de ciumă din anul 1799, domnitorul Alexandru Callimachi s-a mutat la Galata împreună cu curtenii săi. Între anii 1799-1801, domnitorul Constantin Ipsilanti a construit o nouă locuință domnească, lângă zidul sudic al incintei, precum și noi chilii. Pentru a ușura accesul la mănăstire, a fost construit un pod de lemn (care ar fi rămas în picioare până la începutul secolului XX), precum și
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
mistuit toate construcțiile din incinta mănăstirii, mai puțin biserica, rămânând doar niște bucăți de ziduri afumate. Palatul a ars în noaptea de 11/12 septembrie 1822; în ziua anterioară se stabilise ca aici să se alcătuiască alaiul cu care noul domnitor, Ioniță Sandu Sturdza, urma să intre în Iași. Aflat la Iași în 1840, scriitorul Alecu Russo vedea aici ruinele palatului Ipsilanti, ""căzut în zorii lui ca și stăpânii"". Abia în anul 1847, Ruxanda, sora domnitorului Mihail Sturdza, a dispus construirea
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
alcătuiască alaiul cu care noul domnitor, Ioniță Sandu Sturdza, urma să intre în Iași. Aflat la Iași în 1840, scriitorul Alecu Russo vedea aici ruinele palatului Ipsilanti, ""căzut în zorii lui ca și stăpânii"". Abia în anul 1847, Ruxanda, sora domnitorului Mihail Sturdza, a dispus construirea câtorva case mici, în care a locuit până la sfârșitul vieții. Restaurările efectuate între anii 1961-1971 au avut ca rezultat reconstruirea din imaginație a unei părți din Palatul domnesc de odinioară, păstrându-se unele ruine conservate
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
intrare în mănăstire. Construcția inițială avea la parter o intrare boltită, pe unde se intra în incinta mănăstirii, o cămăruța la primul etaj (unde se ajungea printr-o scară în spirală) și o cameră a clopotelor la al doilea etaj. Domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) a adăugat încă un etaj la clădirea turnului clopotniță, care este delimitat clar de celelalte două etaje printr-un brâu de piatră. Deasupra intrării, el a dispus montarea unei steme în relief a Moldovei, care s-a
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
al Mănăstirii „Sf. Sava” din Ierusalim, căreia i-a și fost închinată, a jucat un rol deosebit de important în istoria națională a Moldovei. Astfel, la 1402, Mănăstirea „Sf. Sava” din Iași își dovedea capacitatea organizatorică și ecleziastică, aici fiind găzduit domnitorul Alexandru cel Bun împreună cu Mitropolitul Iosif și cu întreaga suita domnească la primirea și închinarea credincioșilor la Sfintele Moaște ale Sf. Ioan cel Nou de Trapezund aflate în drum spre Suceava. Importanța acestui lăcaș ecleziastic este dovedită și de înzestrarea
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
este iconostasul înalt, catapeteasma restaurată în secolul al XIX-lea cu elemente sculpturale în stil baroc, în floralii aurite, fiind bogat ornamentată între registre. Perioada Renașterii se regăsește atât pe icoanele catapeteasmei pictate în ulei, pe stranele pentru arhiereu și domnitor de pe pe latura de est a naosului, cât și pe amvonul de predică, așezat pe pilastrul de nord dintre naos si pronaos. Aceasta deține un patrimoniu bogat format obiecte de cult de o valoare liturgică și artistică deosebită ca icoane
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
maiestate, ca un adânc îndemn la reculegere. În pronaos se află mai multe morminte acoperite cu lespezi de piatră, cea mai valoroasă din punct de vedere artistic fiind cea a lui Radu de la Afumați (1529), care îl înfățișează pe viteazul domnitor călare și cu sceptrul în mână. Vechea tâmplă din sec. al XVII-lea, de o reală originalitate ornamentală și iconografică - adăpostită temporar în biserica de sat din Valea Danului - se află acum în Colecția de obiecte de artă bisericească din
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
Monastirea Argeșului spune că meșterul Manole și-a zidit în zidurile acestei magnifice mănăstiri soția (Ana), deoarece în mod inexplicabil tot ceea ce era construit în timpul zilei se dărâma noaptea. Tot legenda dă o explicație și pentru fântâna meșterului Manole: când domnitorul a văzut această măreață construcție i-a întrebat pe cei zece meșteri dacă pot construi o mănăstire și mai frumoasă decât aceasta. Aceștia răspunzând afirmativ, domnitorul, pentru a împiedica posibila construcție a unei mânăstiri mai frumoase, a poruncit ca schelele
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
se dărâma noaptea. Tot legenda dă o explicație și pentru fântâna meșterului Manole: când domnitorul a văzut această măreață construcție i-a întrebat pe cei zece meșteri dacă pot construi o mănăstire și mai frumoasă decât aceasta. Aceștia răspunzând afirmativ, domnitorul, pentru a împiedica posibila construcție a unei mânăstiri mai frumoase, a poruncit ca schelele pe care erau urcați meșterii să fie dărâmate și astfel cei „zece meșteri mari, calfe și zidari” au rămas blocați pe acoperiș. Ei și-au făcut
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
scrisă în arabă și publicată la București în 1900, în traducere românească. În biserică au fost aduse în iunie 1641, moaștele Sfintei Parascheva, trimise de patriarhia și sinodul de la Constantinopol în semn de recunoștință pentru acțiunile și donațiile generoase ale domnitorului Vasile Lupu. Racla cu cinstitele moaște a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoțită de trei mitropoliți greci; Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului și Teofan al Paleopatrei. Ajungând la Galați, apoi la Iași, au fost întâmpinate de
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași () [Corola-website/Science/302425_a_303754]
-
între anii 1882 - 1887 (arhitectura) iar pictura și amenajarea interiorului a durat până în anul 1898, resființirea lăcașului făcându-se în anul 1904. Alături de ctitori, la "Trei Ierarhi" își dorm somnul de veci cărturarul voievod pribeag Dimitrie Cantemir (1710-1711) și primul domnitor al României, Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). În curtea bisericii a fost construită o mănăstire din care azi se mai poate vedea clădirea cu Sala Gotică, vechea Schola Basiliana, mărturie a bogăției vieții culturale din acea epocă. Tipografia ce a fost
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași () [Corola-website/Science/302425_a_303754]
-
panoramă a orașului, Mănăstirea Cetățuia domină peisajul prin silueta sa zveltă, străjuită de un turn impozant și împrejmuită cu un zid de piatră măcinat de vreme. Ea a fost construită de la început ca un complex fortificat medieval capabil să ofere domnitorului și boierilor un reazem pentru o rezistență înarmată împotriva invadatorilor. Aici a funcționat o tiparniță cu litere grecești, adusă de la Veneția. Ajunsă o ruină la sfârșitul secolului al XIX-lea, mănăstirea a fost restaurată în perioada interbelică la inițiativa istoricului
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare IS-II-a-A-03806 și fiind alcătuit din următoarele 6 obiective: Înainte vreme, pe dealul Cetățuia ce domină partea de sud a Iașului se aflau vii, grădini, livezi sau pădure. În vara anului 1666, domnitorul Gheorghe Duca al Moldovei (1665-1666, 1668-1672 și 1678-1683) a cumpărat acolo, de la mai mulți proprietari, o întinsă podgorie, cu intenția probabilă de a înălța o mănăstire. Fiind mazilit la scurtă vreme se pare că planurile sale au rămas neterminate. În
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
și înzestrarea ei cu obiecte de cult. Deasupra intrării în pronaos a fost pusă o placă cu următoarea pisanie în limba greacă: Mănăstirea a fost închinată Patriarhiei Ierusalimului încă din anul 1670, când nici nu fusese încă terminată. În 1672, domnitorul Gheorghe Duca a înmormântat în noua biserică pe una din fiicele sale, Maria. Domnitorul Gheorghe Duca și urmașii acestuia pe tronul Moldovei au înzestrat mănăstirea cu mai multe moșii, printre care s-au aflat următoarele: Andrieșeni, Frăsuleni, Moreni, Ruseni, Valea
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
o placă cu următoarea pisanie în limba greacă: Mănăstirea a fost închinată Patriarhiei Ierusalimului încă din anul 1670, când nici nu fusese încă terminată. În 1672, domnitorul Gheorghe Duca a înmormântat în noua biserică pe una din fiicele sale, Maria. Domnitorul Gheorghe Duca și urmașii acestuia pe tronul Moldovei au înzestrat mănăstirea cu mai multe moșii, printre care s-au aflat următoarele: Andrieșeni, Frăsuleni, Moreni, Ruseni, Valea Adâncă, Valea Cozmoaei și Tabăra (jud. Iași), Corni și Siliștea-Băbiceni (jud. Vaslui), o parte
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
fost mutată la Mănăstirea Sfântul Sava din Iași. Această tipografie era la acea vreme singura de acest fel din întregul Orient. Având o incintă fortificată, Mănăstirea Cetățuia a servit, în mai multe rânduri, ca loc de refugiu al mai multor domnitori ai Moldovei. După asedierea Vienei de către turci (1683), oștile poloneze au început să facă dese incursiuni în Moldova, ajungând uneori până la Iași. În timpul unei astfel de incursiuni, un detașament condus de Crupențchi (viitor mare jitnicer) a luat de pe șesul Bahluiului
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
1683), oștile poloneze au început să facă dese incursiuni în Moldova, ajungând uneori până la Iași. În timpul unei astfel de incursiuni, un detașament condus de Crupențchi (viitor mare jitnicer) a luat de pe șesul Bahluiului până și caii domniei. Rămas fără cai, domnitorul Constantin Cantemir (1685-1693) a fost nevoit să se retragă între zidurile Cetățuii. După cum scrie cronicarul Ion Neculce: "„Și domnie în Iași, după ce i-au luat caii, nu putè șădèa, ce s-au mutat în Cetățuia. Că de nu s-ar
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
luat caii, nu putè șădèa, ce s-au mutat în Cetățuia. Că de nu s-ar hi mutat în Cetățue, când au bătut poghiiazul pe Velicico hatmanul la Copou, l-ar hii luat și pe dânsu din Iașii”". Fiul său, domnitorul Dimitrie Cantemir (1693, 1710-1711), s-a refugiat și el în Cetățuia, când sultanul a declarat război Rusiei (1710). "„Iară dupre aceia, Dumitrașco-vodă s-au mutat în Cetățuia, de șidea. Iar slujitorii ce avea șidea la corturi, unde sunt acum curțile
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
socotiia că or veni moscalii și or luoa țara, și n-a mai fi Dumitrașco-vodă domnu stăpân.”" Deoarece slujbașii domniei fugiseră cu banii, ostașii rămași în corturi s-au răzvrătit și au pornit către Cetățuia pentru a-și cere lefurile. Domnitorul a poruncit închiderea porților și cu lefegii rămași credincioși i-a silit pe răzvrătiți să se potolească. Comandantul turc Mehmet iazagi efendi s-a dus la Cetățuia de mai multe ori, cerându-i domnitorului să se alătura armatei turcești, dar
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]