7,437 matches
-
Din păcate, nu deținem tot mitul lui Anzûxe "Anzû". Partea păstrată scoate În evidență privilegiul de a dețin „Tablele Destinelor”. Partea finală, care lipsește, conținea, desigur, istoria recuperării „Tablelor Destinelor”, pe care le acaparase vulturul. Dar aceste două mituri nu epuizează doctrina mesopotamiană despre destinul care guvernează Întreaga lume. Această doctrină privește și faptul că nici măcar zeii nu au puterea de a schimba ceea ce a fost decis În mod suprem. Există destine care Îi privesc pe zei, indiferent dacă sunt cerești
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ca Herales sau Eurytusxe "Eurytus" din Oechalia (Odiseea, VIII, 223-225) sau Licurgxe "Licurg", care i-a urmărit pe Dionysosxe "Dionysos" și pe doicile lui (Iliada, VI, 130 sqq.), În timp ce pentru cei din a doua categorie această posibilitate pare să se epuizeze progresiv după ce Diomedexe "Diomede" a urmărit-o și a rănit-o pe Afroditaxe "Afrodita" (Iliada, V, 330-351). Ultimii eroi ai vremii străvechi sunt, cei mai mulți, tineri În căutarea unui rol și a unei soții. Iason este un tânăr de douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
diverșii termeni care Îl desemnau, òrgia, hierougìa, dròmena și drama, actul ritual se califica drept o acțiune specific omenească ce avea scopul de a confirma și În același timp de a construi colectivitatea civică. Însă În acest mod el se epuiza În spațiul și În timpul efectuării sale, disociindu-se de mitul care, orientat spre consolidarea imutabilității unui trecut irepetabil, devenea din ce În ce mai autonom. 3. Ambiguitățile sacrificiului În Grecia, ca și În alte părți, actul ritual Își are momentul culminant În sacrificiul sângeros
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de intensă discuția despre Penații romani, discuție ce a durat o jumătate de mileniu: Nigidius Figulus (Despre zei, cartea a XIX-a), Cornelius Labeo și Hyginus (amândoi au scris Despre Penațixe "Penați"), Cassius Hemina, istoriograful, și, firește, Varro. Nu am epuizat nicidecum argumentele și asocierile pe care le-a elaborat Varro ca să explice sub aspect teologic cultul fundamental al republicii romane; vrem doar să punem În evidență angajamentul personal ce pare să se afle sub orice speculație erudită. Varro a vorbit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cosmică, dar și cu ritualul și morala aferente. Se poate spune că, datorită unei asemenea achiziții, așavan-ul iranian și •t³van-ul indian intrau Într-o nouă dimensiune a existenței lor, care, deși caracteristică unei stări de beatitudine post mortem, nu se epuiza În lumea de „dincolo”: aceștia erau inițiații și clarvăzătorii, cei care aveau acces la misterele „acestei” existențe terestre Într-o strânsă legătură cu cealaltă existență, imperceptibilă prin simțurile fizice (cf. mai jos, subcapitolul 2.5). Zoroastruxe "Zoroastru" nu va refuza
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lumea exegezei știe că unele convingeri destul de firești pot fi clătinate. Ceea ce părea de neatins se arată deodată fragil. Adevărata credință este însă o căutare permanentă. Nu poate fi confundată cu certitudini imutabile, în special cu formulări care nu pot epuiza conținutul experienței în general și al experienței de credință în special. Dacă Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al adevărului și al libertății, nu avem motiv să ne temem că vom „pierde” ceva esențial în timpul călătoriei. Putem pierde numai ceea ce a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cuvinte, trebuie să explicăm sfârșitul culturii cananeene, bazată în special pe cetăți fortificate și apărate de o armată dotată cu care și cai, și începutul culturii mai agricole și pastorale a lui Israel. Pentru unii specialiști, sistemul cananean s-a epuizat de la sine. Mai întâi s-a fărâmițat și apoi s-a prăbușit. Construirea și întreținerea zidurilor, întreținerea unei armate de profesie și a efectivelor de cai apăsa puternic asupra economiei unei țări în care resursele erau mai degrabă limitate. Taxele
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Dubois și Koning (1991), Dasgupta și Deb (1991), (1996), Banerjee (1993), (1994), Richardson (1998), Sengupta (1999) Pattanaik, Sengupta (2000), Herrera-Viedma, Herrera, Chiclana, Luque (2004), Dimitrov (2004), Z. Xu (2005), Georgescu (2005a), (2005b), (2005c), (2006), (2007). Deși lucrările anterior citate nu epuizează câtuși de puțin cercetarea întreprinsă în cadrul paradigmei, ele sunt reprezentative pentru aceasta și, pe baza lor, se poate întreprinde un demers de delimitare și definire a acesteia. Este ceea ce voi face în secțiunea următoare. 1.5. Arii de cercetare și
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Pentru că „frica celuilalt“ este o stare perpetuă, teroarea nu poate să se manifeste intermitent: ea are perseverența acestei frici compacte și este însăși proiecția ei. Teroarea se hrănește din iluzia că obiectul fricii, care provoacă și întreține teroarea, poate fi epuizat; de aceea, intensitatea ei este crescândă și ea corespunde traseului vertiginos al fricii celuilalt. Teroarea se instalează în exterior cu aceeași forță cu care frica a prins rădăcini în ființa „celuilalt“. Caracteristica „fricii celuilalt“ constă în faptul că ea nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
hotărârii mele rămâne învăluit în mister. Orice risc presupune această ignorare a mersului lucrurilor și a felului lor de a sfârși. Hotărârea este această trecere a pragului în necunoscutul riscului. Și tocmai pentru că trăiește riscul în mod proiectiv, pentru că îl epuizează în gândire, cel nehotărât nu poate trece acest prag. El nu poate colabora cu necunoscutul, livrându-se unui mers al lucrurilor ce nu depinde de el. Dar deoarece știe totodată că orice gest important presupune această colaborare și deoarece, pentru
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
definiție este ansamblul limitelor (finis - „limită“) ce conferă o identitate, 74/DESPRE LIMITĂ definiția omului nu poate fi obținută decât prin ansamblul limitelor depășite și atinse de-a lungul unei vieți. Întrucât însă nici o limită atinsă și nici una depășită nu epuizează sensurile împlinirii, esența omului rămâne in-definitul. Identitatea mobilă pe care o primește viața umană prin ansamblul limitelor depășite și atinse se numește destin. Destinul reprezintă împlinirea vieții în condițiile finitudinii, maxima coerență pe care o poate atinge in definitul ca
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
2003), înscrie un salt parcă într-o vreme de apoi, când totul va fi înghețat. Cuvinte, sintagme, câmpuri semantico-simbolice, imagini răzlețe se alătură, se întretaie, se resping, vorbind despre imposibilitatea comunicării. Lucruri, fragmente trec doar prin fața ochiului, căci spiritul e epuizat sau bolnav de existență, înțepenit într-o nebunie mută: „Gândesc cu trupul”, „spusele n-au sânge/ n-au carne n-au văz nici auz/ zac moloz adunat frământat biciuit” ( Idee); „bolnav sunt/ de experiențe vândute/ de poleiala cuvântului/ de țipătul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
distrugeri. Nici nu poate fi altfel, deoarece există o singură realitate istorică organică: națiunea. Dacă o națiune iese din granițele ei organice și naturale și își exercită dominația asupra altor entități organice întemeind un imperiu, o asemenea deviere nefirească "va epuiza acestă națiune" și o va face să decadă. Iorga a invocat multe exemple din istorie: sub Alexandru cel Mare, grecii au cucerit Orientul Mijlociu și au adus aici elenismul, dar și-au ucis vechiul spirit, care nu a mai înviat de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
adus aici elenismul, dar și-au ucis vechiul spirit, care nu a mai înviat de atunci. Imperiul lui Attila, ca și cel al lui Genghis-Han s-au destrămat. Greșeala lui Napoleon a constat în a fi utilizat resursele națiunii franceze ("epuizînd Franța") în încercarea sa de a domina lumea. Pentru evitarea acestui lucru, Iorga sugerează următoarele: "pentru fiecare națiune, prima regulă trebuie să fie apelul la reținere", respectarea altor entități organice, a altor națiuni și nerecurgerea la tendințe expansioniste în scopul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ce spusese anterior despre Maniu, și nu numai atît. Regele Carol trebuie să fi fost încîntat de toate acestea. Iorga sublinia că "el nu prezintă cazul ca un politician, ci ca un cronicar". Părerile lui Iorga despre Maniu nu se epuizaseră. El îl descrie pe Maniu ca pe un "dandy decăzut", acuzîndu-l că nu a apărat interesele românilor în Parlamentul Ungar, menționînd legăturile lui ambigue cu băncile din Blaj și condamnînd "devotamentul (său) fanatic față de Internaționala Democrată". Iorga încheia toate acestea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acordul final. Dar ea nu era În măsură să impună acest rezultat; de fapt, nu putea să impună mai nimic de una singură. Spre sfârșitul războiului era clar că Londra nu putea rivaliza cu Moscova sau Washingtonul. Regatul Unit Își epuizase forțele În eroica Încleștare cu Germania și mult timp nu a mai putut nici măcar să mimeze alura unei mari puteri. Între ziua victoriei europene din 1945 și primăvara anului 1947, efectivele britanice au fost reduse de la 5,5 milioane de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
conflictul dintre stat și Biserică de la sfârșitul anilor 1880. Obiectul controversei era subvenționarea școlilor catolice de către stat: o doleanță deloc nouă, dar aleasă cu grijă. Reacția anticlericală din secolul al XIX-lea (În țări ca Franța, Italia sau Germania) se epuizase sau fusese canalizată În conflicte ideologice noi, Însă costul și calitatea educației rămâneau probleme care Îi mobilizau cu succes chiar și pe cei cu o pietate foarte sporadică. Dintre religiile tradiționale europene, numai catolicismul și-a Îngroșat rândurile În anii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
condescendente, nemaivorbind de cele peiorative, la adresa budiștilor, hindușilor, musulmanilor și așa mai departe... reprezintă insulte grave și trebuie evitate În mod absolut”. Însă, după 1945, britanicii nu puteau spera În mod realist să-și conserve moștenirea imperială. Resursele țării erau epuizate, iar costurile menținerii, fie și numai a imperiului indian, nu mai erau compensate de vreun avantaj economic sau strategic: exporturile către subcontinentul indian, care În 1913 formau aproape o optime din totalul exporturilor britanice, ajunseseră după al doilea război mondial
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a devenit pentru contemporanii lor europeni ultimul răcnet. Tinerii europeni au Început să se Îmbrace „În stil american”: când primii blugi „Levi’s originali” au fost scoși la vânzare În Paris, la Marché aux Puces În mai 1963, cererea a epuizat stocul. Uniforma tinerilor americani (blugi și tricouri) avea minime conotații de clasă (cel puțin până când ambele piese au fost Însușite de marii designeri, dar chiar și atunci distincția rezultată nu ținea de rangul social, ci de resursele materiale). Mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ale deceniului și de originea socială a celor mai proeminenți activiști. Ca și 1848, anii ’60 au oglindit o Revoluție a Intelectualilor. Dar nemulțumirile zilei aveau o dimensiune economică, chiar dacă mulți participanți o ignorau. Deși prosperitatea deceniilor postbelice nu se epuizase Încă, iar șomajul În Europa de Vest era cel mai scăzut din toate timpurile, conflictele de muncă de la Începutul deceniului prefigurau necazurile de mai târziu. În spatele acestor greve - și ale celor care vor veni În 1968-1969 - se afla nemulțumirea provocată de scăderea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
militare a războiului din Vietnam și al unui deficit bugetar federal În creștere. Dolarul era legat de prețul aurului, iar Washingtonul se temea că posesorii străini de valută americană (inclusiv băncile centrale europene) vor Încerca să schimbe dolarii pe aur, epuizând rezervele americane 1. Decizia de a lăsa cursul dolarului să fluctueze nu era irațională din punct de vdere economic. După ce preferaseră să ducă un costisitor război de uzură de cealaltă parte a globului, suportându-l din Împrumuturi, Statele Unite nu puteau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
adesea cu totul alte meserii. Nu-i de mirare că și viziunea lor despre lume era alta, iar preferințele politice au Început să reflecte, la Început lent, aceste schimbări. În al doilea rând, prosperitatea și reformele sociale din anii ’60 epuizaseră efectiv programul și viziunea partidelor tradiționale. Succesul lor i-a deposedat de o agendă credibilă pe politicienii stângii și dreptei deopotrivă, În special după ploaia de reforme liberale din anii ’60. Nici instituțiile statului și nici obiectivele generale ale politicii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
presupunea așadar că est-europenii cunosc Occidentul. În sens invers, fluxul de informație nu era Însă foarte flatant. Nu numai fiindcă europenii nevoiași din Sud și Est călătoreau spre Vest și Nord ca să-și vândă munca sau trupul. După ce și-au epuizat șarmul de avanposturi redescoperite ale Europei Centrale, unele orașe est-europene s-au repliat la sfârșitul secolului Într-o nișă de piață profitabilă drept destinații ieftine și stridente pentru segmentul popular al turismului de masă occidental. Tallinn și Praga În special
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
numitor comun : idealul clasic și idealul romantic, idealul lui Pope și idealul lui Wordsworth, poezia enunțării și poezia implicației. Ideea că "intenția" autorului ar fi adevăratul obiect al istoriei literare ne pare însă absolut greșită. Sensul unei opere literare nu este epuizat de intenția ei, nu este echivalent cu aceasta. Ca sistem de valori, ea duce o viața independentă. Semnificația totală a unei opere literare au poate fi definită numai prin semnificația acesteia pentru autor si contemporanii lui. Ea este mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
spirit simbolist, A.G. Verona evită o rezolvare anecdotică a scenei religioase, nu știm cărui episod îi suntem martori în ciuda speculațiilor pe tema acestui tablou. Asistăm poate la o epifanie, la o unio mistica, sensul secret al acestei întâlniri nu se epuizează, dimpotrivă totul este menit să-l potențeze prin această repliere către interioritate, recomandând discreția, misterul și o atitudine contemplativă. Toate aceste trei trăsături conferă caracterul simbolist acestei picturi. În unele interpretări, Samariteanca trece drept Magdalena, așa cum tabloul poartă uneori un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]