9,565 matches
-
neutre. Ea era scriitoare și trebuia ca asta să se vadă. Spunea cîte-o poveste, uneori având un nucleu tragic, alteori doar amuzantă, mereu însă cam elaborată, de parcă ar fi scris-o înainte s-o povestească. Cu toate acestea, 218 avea farmec, vorbea o engleză minunată și reușea să prindă atenția celor de la masă. "Eram, cred, la Bruxelles (sau la Haga?), la un congres al scriitorilor europeni. Lume multă și foarte bună, Konrad, Esterhăzy, Robbe-Grillet... Am vorbit atunci mult cu Günther despre
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Eugen nu avea nici prieteni, fiind susceptibil și neîncrezător, dar în schimb adora compania Oanei, în preajma căreia simțea un fel de siguranță. Oana îl iubea, uneori făcându-l să zâmbească, un zâmbet amestecat cu tristețe dar care dădea un anumit farmec chipului său. Atunci ea îl adora, sperând că starea lui psihică se va îmbunătăți, punându-și în gând să lupte pentru a-l ajuta să-și alunge acea suferință care îi aducea și ei atâta durere. Eugen era bine văzut
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
alegem noi, ci ne este dat, îi spunea mereu domnul Brădescu, fiului său. înainte de a intra în satul L., de această dată fără bicicletă, Radu Brădescu fu trezit din visare de bătaia clopotelor la ceas de vecernie, care împrăștie acel farmec divin, accetuând trăirile sufletești de care omul este cuprins în ajunul Sfintelor Sărbători de Crăciun. El se îndrepta spre casa prietenului său Andrei, de această dată îmbrăcat cu mai multă grijă, un cojoc nou, gri-petrol, care se asorta cu fularul
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
spre copiii colindători mângâindu-i, iar spre adulți, lumină argintie, fermecătoare care le sugera că ea a fost martoră la nașterea mântuitorului ISUS, bucurându-se împreună cu ei de această Sfântă sărbătoare. Era o noapte plină de mister și mult farmec, tot sufletul slăvindu-l pe ISUS și mama lui, Maria. Cei mai bătrâni, aducând jertfă, lacrimile lor curate, împletindu-se cu frumoasele colinzi. După ce Radu și Andrei s-au dus la Livia, unde au colindat, au luat-o și pe
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
își recăpătă din nou veselia, cu care-i contamină și pe ceilalți. Putea chicoti în voie, spunându-i pentru a doua oară Ramonei că-i stă mult mai bine cu părul tuns și coafat. într-adevăr, îi dădea un anumit farmec. Andrei făcea glume ușoare pe seama celor două fete, care se lăudau una pe cealalta și savura cu multă plăcere împreună cu Radu din vinul alb tămâios, în timp ce Ramona și Livia își sorbeau cafeaua aburindă. Andrei trăgând cu ochiul lui Radu, se
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
o noapte de argint. Radu și Ramona, în drum spre casa bunicilor admirară splendoarea nopții cu peisajul său de basm, totul fiind cuprins de un mister absolut. Bunica îi aștepta cu un foc bun și o cină caldă. Ea admiră farmecul și blândețea Ramonei, spunându- i că se bucură să o aibă ca oaspete în această noapte. A doua zi, în jurul amiezii, Radu vorbi în curte cu niște vecini și prieteni ai săi. Bunicul intră repede pe poartă și zise: -Radu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
lângă el pe iarba crudă și mătăsoasă. Orice ar zice mama, el este al meu, gândi Ramona, mângâindu-l pe ceafă. Radu își scoase tichia neagră de pe cap, care Ramonei îi plăcea foarte mult considerând că-i dă un anume farmec, și i-o întinse pentru a sta pe ea. Ramona refuză, tocmai pentru că i plăcea foarte mult acea tichie neagră. -E o perioadă în care ai mult de lucru, zise Ramona privindu-l cu multă blândețe. -Da, așa este, dar
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
urcă la volan, făcându-i semn Ramonei să urce lângă el, și porni spre satul unde locuia ea. -De acum înainte te rog să nu-mi lipsești atât de mult, îl rugă Ramona tristă. -îți promit, zâmbindu-i cu mult farmec. El opri mașina și o sărută. Ramona plângea. -Radu, nici nu știi cât am suferit până azi, când team revăzut. -N-o să se mai întâmple, draga mea. Cu cel puțin o sută de metri înainte de a ajunge, Radu opri și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
dar văzându-i expresia aspră, care luă locul bucuriei se opri oftând. Radu se ridică, o salută și ieși afară. Câteva clipe Eva rămase cu imaginea chipului său umbrit la plecare, acea expresie care lui întotdeauna îi dădu un anumit farmec. „E chipeș, acum o înțeleg pe Angela”, își zise Eva în gând. O ploaie torențială întunecase totul de jur împrejur, deși încă mai erau câteva ore bune până la lăsarea nopții. Foarte des cerul era brăzdat de fulgere, tunetele asurzitoare
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ochii albaștri, cum rar poți vedea. Să zicem că suntem în bibliotecă. Acolo, într-o zi am văzut-o... - Pe cine-ai văzut? - O fată cu privirea deschisă spre cer, absentă la cei din jur, care prin grație, distincție și farmec, a devenit pentru restul zilei singura ființă spre care îmi îndreptam, pe furiș, privirile. Aș fi vrut să-i spun... multe... - Stai, stai! Cine știe, poate că ea va citi rândurile astea vreodată. Ce va crede? - Nu știu... - Atunci de ce
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
de mii de ani înainte de secolul XX. Cucerită de câteva ori de invadatori tătari, mongoli și manciurieni, China nu a făcut decât să stea liniștită și să „li se bage pe sub piele”, seducându-i pe acești puternici agresori barbari cu farmecele irezistibile ale mâncărurilor și îmbrăcăminții chineze, ale picturii și poeziei, muzicii și dansului și, nu în cele din urmă, ale femeilor chineze. În loc să lupte cu foc împotriva focului, China a luptat cu apă împotriva focului și a câștigat, reducându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
înțelept. Conform obiceiului vremii, atunci când împăratul murea, toate consoartele sale erau obligate să se radă în cap și să intre în temple budiste ca maici, soartă care nu o atrăgea pe Wu Tze-tien. Așadar, l-a vrăjit pe prinț cu farmecele sale atât de bine, încât, când acesta a urcat pe tron, la rândul său, iar ea a intrat în mănăstire, el se gândea la ea zi și noapte și, în cele din urmă, a ignorat tradiția și a chemat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ea. Strategia asta funcționează pentru că instantaneu toate camerele de pe străzile pietruite și cenușii par să-mi ofere posibilități nemărginite. Găsesc o fată potrivită. Are păr roșcat și o față ciupită nasol de vărsat. Aceeași vorbăraie, de data asta fără nici un farmec, când Îmi spune că nu sărută. Mă gândesc să-i spun că n-am absolut nici un chef să-i sărut moaca ciupită de vărsat, am buzele și așa suficient de crăpate și făcute praf de frig. Se dezbracă și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu piciorul pe sub masă, zicând: - Acest lucru îl puteți discuta cu domnul doctor veterinar, arătând cu mâna spre mine. Apoi continuă: - El vă poate spune despre ce este vorba și eventual să vă îndrume ce aveți de făcut. - Ca prin farmec cei doi s-au mai înveselit, obrajii lor parcă s-au colorat mai tare. Trecuseră deja două ore. Afară întunericul coborâse peste oraș. Gerul și viscolul se întețeau. - O sticlă de vin și două cafele, zice proprietarul porcului. - Vă rog
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
ferești pentru că ele lucrează cu lucruri ascunse, cu diavolii și spiridușii etc. De regulă, aceste categorii sunt și cunoscătoare ale practicilor divinatorii. Ele pot fi făcute răspunzătoare de nenorocirile unora, dar tot ele pot veni în ajutorul celor năpăstuiți (dezleagă farmecele). Și răzbunarea împotriva vrăjitoarelor capătă în mediul rural forme mai violente. "La Moha, în 1826, la Castillon, în 1843, la Aubel, în 1835, sătenii se hotărâseră să-și ardă vrăjitoarele"48. Explicația acestor manifestări extreme se leagă de universul în
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
obscur" care stă la baza alchimiei ar putea fi tradus aici prin sintagma "obscurul prin concret". În mod firesc, această profesie sau artă presupune existența unor calități. În primul rând, practicianul trebuie să posede darul profetic, puterea de a face farmece, de a trimite boli sau de a vindeca. În unele privințe, portretul celui care divinează se aseamănă cu cel al vrăjitorului sau al magicianului. De multe ori este vorba de una și aceeași persoană. 9.1. Specialiștii practicilor divinatorii Există
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și care are legătură cu această profesie este turnatul cositorului. Aceasta presupune interpretarea formelor pe care le ia cositorul (topit și descântat) și apoi turnat în apă sfințită. Mai mult, o mare parte dintre ustensilele vrăjitoarelor folosite în descântece și farmece sunt confecționate din metal (cuțit, potcoavă, clește, vătrai etc.), în urma unui ritual precis. 9.1.3. Croitorul Acesta este cel care vine în contact cu trupul. El vede și cunoaște ceea ce se ascunde în spatele aparențelor și este interzis privirilor celorlalți
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
1968. MARIAN, S. Florea, Ornitologia populară românească, II, Cernăuți, 1883. MARIAN, S. Florea, Nașterea la români. Studiu etnografic, București, Ed. Göbl, 1892. MARIAN, S. Florea, Înmormântarea la români, București, Ed. "Grai și suflet. Cultura națională", 1995. MARIAN, S. Florea, Vrăji, farmece și desfaceri, București, Ed. Coresi, 1996. MARIAN, S. Florea, Sărbătorile la români, București, Ed. Fundației Culturale Române, vol. I-II, 1997. MAUSS, Marcel, HUBERT, Henri, Teoria generală a magiei, traducere de Ingrid Ilinca și Silviu Lupescu, prefață de Nicu Gavriluță
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
trei mari momente ale trecerii. Ele sunt prezentate aici ca obiceiuri, credințe, uneori superstiții, și mai puțin ca practici divinatorii foarte riguroase. Alte relatări ale unor practici și semne prevestitoare întâlnim în varii lucrări de specialitate: S. Florea Marian, Vrăji, farmece și desfaceri, București, Ed. Coresi, 1996; S. Florea Marian, Sărbătorile la români, București, Ed. Fundației Culturale Române, vol. I-II, 1997; Adrian Fochi, Datini și eresuri populare de la sfârșitul secolului al XIX-lea, București, Ed. Minerva, 1976; Artur Gorovei, Credinți
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
care Herodot, care inclusese în cronici ceea ce el considera a fi elemente mitice și supranaturale (Vernant 1980:191). El nu a criticat istoricii pentru că au indus în eroare, ci mai degrabă pentru faptul că au încercat să dea mai mult farmec relatărilor prin includerea unui material fictiv, îndepărtîndu-se astfel de la adevărata îndatorire a unui cronicar, și anume de a înțelege evenimentele trecutului. Oscar Wilde (1989:226) l-a privit pe Herodot într-o lumină mai sarcastică, numindu-l nu "părintele istoriei
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în sine, trebuie să fie permanent subminate, dezechilibrate și detașate de forțe individualiste neregulate, pentru ca reacția și dezvoltarea lor să prindă vitalitate prin alternarea concesiei cu rezistența. Relațiile cu caracter intim, vehicolul formal a ceea ce este intimitatea psiho-fizică, își pierd farmecul și chiar conținutul dacă apropierea nu este alternativ înlocuită cu distanța și detașarea. Pentru a păstra "necunoașterea reciprocă", oamenii mint, cu toate că Minciuna este doar o formă rudimentară și deseori contradictorie, în care această necesitate se ridică la suprafață. A minți
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
bătrînului, textul oferă un hint, un indiciu simbolic referitor la timpul uman, mereu ușor atins de morbul finitudinii și-al irosirii. Tot acest joc al spusei lapidare care incită la căutări, Închipuiri și construcții abia ghidate prin aluzii evazive reprezintă farmecul discret al haiku-ului. Pentru hippocren, jocul se desfășoară doar Înăuntrul limbajului, o expresie oarecare, albă, este omonimă cu una colorată, expresivă și cunoscută. Ceea ce ne Încîntă este faptul că există această coincidență și că o imagine ne mijlocește, pe
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pică basculează dinspre tristețea astenică, convalescentă a precarității către sunetul tonic al picurilor desprimăvărării. Accentul moral al vlăguirii furtunii crepuscular ostenite se mută pe zarea proaspătă a Înseninării. Iar tot ce era regret fără de leac se Însuflețește de un nobil farmec rănit. Climatul prielnic al acestei fericite mutații de sens și de regim existențial este chiar acela al zvonului, stihie blîndă ce destituie regimul apăsător al atonei tăceri interioare și instituie guvernarea Înfiorată, incitantă a rumorii inimii pădurii. Odată stîrnit, nu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Încă Îl mai poate păstra, celebrării soarelui. Scena-n sine este ancestrală: existența permanentă sub streașină, recurgînd la recipiente uzate și hîrbuite, dezafectate de la utilitățile lor primare, a cîtorva captări de apă din resursele cerești este un obicei care face farmecul vechii gospodării țărănești. Și, așa imperfectă, crăpată și paradită, covata e integrată armonic În micul univers cvasiperfect al econimiei sătești care, iată, Înglobează prin intermediul ei și soarele. Covata, cu minimă utilitate practică acum, este plină de rosturi cosmice: cît nu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
învățat să lege vorbele într-un tot ca lumea, curat meșteșugit, să iubească și să prețuiască poveștile, doinele, urările și toate cântecele și zicătorile pline de tâlc ale istețului nostru popor. Acolo va descoperi acea frumusețe ademenitoare și plină de farmec a gândurilor care izvorăsc din adâncul simțirii omenești. Acolo va găsi inima neprefăcută și pururea tânără a țăranului nostru, acolo eterna icoană în care sufletul românului se arată, aici mâhnit și tânguitor, aici voios și zglobiu, aici viteaz și disprețuitor
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]