8,103 matches
-
apartenența confesionala. Primele date legate de comună Letea-Veche le găsim în anul 1881, într-o adresa din partea Școlii Primare din Letea-Veche către inspectoratul Plășii Bistrița de Jos prin care se aduce la cunoștința organelor superioare faptul că din satul Letea-Veche frecventează cursurile școlii un nr. de 11 elevi, la Ruși-Ciutea merg la școală 16 elevi, la scoala Radomirești 6 elevi iar la scoala Holt frecventează cursurile 21 de copii. După cum spun bătrânii, sătul Letea-Veche a luat ființă cam prin 1870, când
Comuna Letea Veche, Bacău () [Corola-website/Science/300679_a_302008]
-
Bistrița de Jos prin care se aduce la cunoștința organelor superioare faptul că din satul Letea-Veche frecventează cursurile școlii un nr. de 11 elevi, la Ruși-Ciutea merg la școală 16 elevi, la scoala Radomirești 6 elevi iar la scoala Holt frecventează cursurile 21 de copii. După cum spun bătrânii, sătul Letea-Veche a luat ființă cam prin 1870, când în depresiunea dintre râurile Siret și Bistrița au venit cu oile la iernat niște ciobani din localitatea Letca-Veche din Ardeal (actual jud. Covasna) s-
Comuna Letea Veche, Bacău () [Corola-website/Science/300679_a_302008]
-
de care aparținea atunci din punct de vedere religios localitatea Somușca) apare și satul „Somoska”, situație perpetuată și în „cartea stării sufletelor” din 1793 (anul înființării Parohiei Cleja, din acest moment catolicii din Somușca aparținând de această nouă parohie și frecventând biserica de aici, care, conform unor documente inedite publicate de către noi recent, a început a fi construită chiar în 1793, fiind deja ridicată un an mai târziu.), ca de altfel și în cele din 1800-1801, 1822-1823, 1855, 1860-1861, 1870 etc.
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
Începând cu anul 1793 se va înființa Parohia Cleja, în componența căreia va intra și Somușca, situație care se va perpetua până în anul 1968 când va deveni parohie distinctă. Dacă la început, din secolul al XVIII-lea, catolicii din Somușca frecventau biserica din Cleja, la construcția căreia au contribuit cu siguranță și ei, către sfârșitul secolului al XIX-lea aceștia și-au manifestat dorința de a-și construi propria biserică. Astfel, în anul 1898 într-un registru aflat la Parohia Cleja
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
și biserică. Familia Adams a venit din Anglia pe la 1640 și s-au stabilit pe pământul pe care urmașii lor încă îl mai cultivau în vremea copilăriei lui John Adams. Pe lângă instruirea informală căpătată în satul său natal, Adams a frecventat și școala latină. În ciuda dorinței sale de a deveni fermier, anii de școală l-au pegătit pentru universitate și pentru o carieră de profesor de religie. Cu puțina pregătire în latină deprinsă de la Joseph Marsh, un om de știință local
John Adams () [Corola-website/Science/300726_a_302055]
-
Cătiașu, Chiojdu, Plescioara, Poienițele de Jos și Poienițele de Sus, având în total 2980 de locuitori ce locuiau în 647 de case. În comună funcționau 7 mori de apă, o pivă, o cășerie, două stâne, 3 biserici și două școli, frecventate de 85 de elevi (între care 20 de fete). Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă Buzău, având numele de "Chiojdu" și 4450 de locuitori în satele Bâsca, Bogzeni, Cătiașu, Chiojdu, Lera, Plescioara și Poienițele. În 1950, a
Comuna Chiojdu, Buzău () [Corola-website/Science/300807_a_302136]
-
politic. O impresie deosebită produce pamfletul ""The Conduct of the Allies"" ("Comportarea aliaților", 1711), care contribuie la mobilizarea opiniei publice pentru încetarea războiului purtat împotriva Franței. Tot în acești ani, petrecuți la Londra, Swift se împrietenește cu Alexander Pope și frecventează Clubul lui Martin Scriblerus. În 1714 devine "decan" (paroh) al catedralei "Saint Patrick" din Dublin. Începe să studieze viața poporului irlandez și publică pamfletul ""A Proposal for the Universal Use of the Irish Manufacture"" ("Propunere pentru folosirea generală a manufacturii
Jonathan Swift () [Corola-website/Science/300836_a_302165]
-
Rozilei, Bonțu, Broasca, Cașoca, Gârboiu, Gura Siriului, Înșelata, Jețu, Muscelușa, Nehoiașu, Lunca Priporului, Pițigoiu, Prundu, Puricoasa, Ruptura și Vinețișu, având în total 3030 de locuitori care locuiau în 675 de case. În comuna Nehoiașu funcționau o școală la Lunca Priporului, frecventată de 45 de elevi, 4 biserici la Nehoiașu, Jețu, Bâsca Rozilei și Cașoca, 58 de fierăstraie, o moară de apă, 16 făcae, 4 pive și o cășerie pe muntele Siriu. În 1908, satul Nehoiașu a devenit capătul de linie al
Nehoiașu, Buzău () [Corola-website/Science/300832_a_302161]
-
denumire specifică în literatura de specialitate: "hate crimes". Aceste violențe merg de la vătămări fizice până la crime și sunt motivate de orientarea sexuală a victimelor. În cazuri extreme, violențele sunt premeditate, agresorii atacând în locurile pe care le știu a fi frecventate de persoanele gay. Însă, în cele mai multe din cazuri, actele de violență sunt spontane și se produc atunci când agresorii recunosc persoanele gay în locurile publice. Abuzurile sexuale împotriva homosexualilor sunt mai frecvente în cadrul familiei. După ce își fac coming out-ul în
Homofobie () [Corola-website/Science/300839_a_302168]
-
condus la dispariția aproape integrală a acestei populații din comună. Populația de aici se îndeletnicește cu creșterea animalelor, exploatarea lemnului, pomicultura și mai puțin cultivarea cerealelor. Pădurile întinse și fondul cinegetic bogat pot transforma localitatea într-un domeniu de vânătoare frecventat cu asiduitate, iar cadrul natural plin de farmec într-o locație turistică neexploatată suficient. Localitatea face parte dintr-un ansamblu de trei sate cu aceeași structură și evoluție istorică, cu un fond construit remarcabil prin organizare urbanistică, valoare arhitecturală și
Dorolea, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300874_a_302203]
-
drumul lui Boucher și Fragonard. s-a născut la Valenciennes, un oraș la granița cu Flandra. Pe 10 octombrie 1684, la două-trei zile de la naștere, este botezat. Părinții pictorului sunt Jean-Philippe Watteau, de meserie dulgher, și Michèle Lardenois. Antoine va frecventa școala hotelieră de pe lângă castelul Saint-Jean. Foarte devreme își manifestă dragostea pentru desen. Părinții viitorului pictor se hotărăsc să-l încurajeze. În 1695 - Antoine Watteau avea 11 ani - începe să lucreze în atelierul lui Jacques-Albert Guérin, un pictor nu tocmai strălucit
Antoine Watteau () [Corola-website/Science/300896_a_302225]
-
portrete, tablouri religioase, scene de viață, care erau vândute unor negustori de artă. În acest timp începe să cunoască și alte persoane din mediul artistic. Se împrietenește cu doi pictori de origine flamandă, Jean-Jacques Spoede și Nicholas Vleughels, cu care frecventează spectacolele de teatru. În acest nou mediu cunoaște pe Claude Gillot, pictor, decorator și desenator talentat. Gillot îl va lua pe Watteau sub protecția lui. Colaborarea acestor doi artiști, care se situează în jurul anilor 1705-1707, se sfârșește destul de repede. În jurul
Antoine Watteau () [Corola-website/Science/300896_a_302225]
-
iulie 1721, Watteau moare la nici treizeci și șapte de ani. Dacă nu avem suficient de multe date pentru a reconstrui în amănunt viața artistului, operele sale reprezintă o sursă remarcabilă de informații referitoare la mediile pe care le-a frecventat. Watteau s-a aflat încă de la început în mijlocul acelei noi mode a „sărbătorilor” nesfârșite: teatrul, muzica și opera, academiile rafinate și balurile aristocraților, formează „materia fundamentală” a tablourilor artistului. Parisul este cel mai bun loc de întâlnire al actorilor de
Antoine Watteau () [Corola-website/Science/300896_a_302225]
-
(* 14 noiembrie 1887, Manhufe/Portugalia - † 25 octombrie 1918, Espinho) a fost un pictor portughez modernist, precursor al curentelor de avangardă. s-a născut în anul 1887 în Manhufe, în apropierea orașului Amarante. După terminarea liceului în Amarante, frecventează Academia de Belle-Arte din Lisabona și - în același timp - un curs de arhitectură. Își întrerupe însă studiile și, în 1906 pleacă la Paris, instalându-se în cartierul Montparnasse. În Paris vizitează mai multe ateliere, printre care "Academia Viti" a pictorului
Amadeo de Souza-Cardoso () [Corola-website/Science/300933_a_302262]
-
13 reformați, 1 greco-catolic și 1 romano-catolic. Școala confesională este semnalată la începutul sec. al XIX -lea. Primul preot și învățător cunoscut era Ioan Curea, 1866 - 1876, după care a urmat până în anul 1909, dascălul Ioan Pop. Puținii elevi ce frecventau școala, învățau în casele unor localnici, care aveau cel puțin o cameră mai spațioasă și o închiriau. Actuala clădire a fost construită între anii 1922 - 1924, când a fost dată în folosință. Câte doi - trei ani, până la intrarea în noul
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]
-
din sat. Șematismul Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla din anul 1867 arată că, în acel an, la școala confesională din Marin, învățător era cantorul Alexandru Sacota. Numărul locuitorilor din sat era de 538 de persoane, iar școala, construită din lemn, era frecventată de 29 de elevi. În anul 1870, învățătorul Sacota este înlocuit de un alt învățător-cantor, pe nume Ioan Herț, care va rămâne aici până în 1894, când sosește în Marin primul învățător calificat, absolvent de Gherla, Dimitrie Oros. El va activa
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
neștiutorilor de carte era foarte mare. La recensământul din 1930, din totalul de 913 persoane, 698 aveau vârste de peste șapte ani. Dintre acestea, 182 erau știutoare de carte (28,8%) - una avea pregătire universitară, patru instrucție secundară, iar restul au frecventat doar școala primară. Numărul analfabeților era de 435, ceea ce reprezintă 62,3% din populația de peste șapte ani. Cursurile se țineau în localul construit în anul 1909. În perioada dictaturii hortyste (1940-1945), Școala din Marin își adaptează programa școlară noilor condiții
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
arestați, cercetați și condamnați la ani grei de temniță, printre care și Thoader Ion. Faptul că acest sat este vechi se recunoaște, în primul rând, după așezarea lui, relativ departe de actualul drum național 15 D (5 km.vest), drum frecventat în vechime de diverși năvălitori prădalnici, dar și după aspectul lui, cu zeci de ulițe care se întretaie până ce ajung în cea principală și cu casele construite și dispuse neregulat. Singura construcție veche (mijlocul sec.XIX) este cea citată mai
Bârzești, Vaslui () [Corola-website/Science/301862_a_303191]
-
învățător prefectului de Vaslui, pe Nicolae Habar "normalistul cel mai bun care a ieșit din anul școlar 874/875". În 18 aprilie 1876, datorită transferării acestui învățător în alt sat, Eminescu îl propune pe Gheorghe Arbore. În 1880, școala era frecventată de 30 de băieți și două fete cu toate că populația de vârstă școlară era mult mai numeroasă. În 1914 școala s-a mutat în local propriu iar în 1941 s-a finalizat și cel de-al doilea local datorită, de-acum
Bârzești, Vaslui () [Corola-website/Science/301862_a_303191]
-
politice la o școală dintr-un sat îndepărtat. Până în 1924, când s-a finalizat construcția noii școli, elevii învățau într-o casă închiriată. În anul 2000, școala veche a fost demolată și a fost construită una modernă care acum este frecventată de un număr mai mic de elevi decât în 1918 datorită sporului natural extrem de mic. Prima biserică a fost construită din lemn cu contribuția totală a proprietarului moșiei, Petrache Cazimir, și a fost sfințită în anul 1819. Mutarea satului intervenită
Cănțălărești, Vaslui () [Corola-website/Science/301870_a_303199]
-
În 1838 ia ființă la Maluri o școală , dar care nu va funcționa decât în 1839, când vine învățătorul Dumitru Marchidan. În anul 1856 ia ființă Școală Mixtă Maluri, învățător fiind domnul Florea Tudorache. În perioada anilor 1862-1863 la scoala frecventau și elevi de la Maluri Moldova. În 1912 se construiește primul local de școală, alcătuit din : o sală de clasă, cancelaria, un antreu și casa învățătorului. De-a lungul timpului școală își modifică numărul de clase(din 7 clase rămâne doar
Maluri, Vrancea () [Corola-website/Science/301881_a_303210]
-
file de memorii, foarte prețioase pentru cercetătorul de astăzi. În perioada cât a funcționat la această școală, s-a reușit și construirea unui local nou de școală, acum într-o ruină totală datorită lipsei copiilor ce ar putea s-o frecventeze. Cei câțiva elevi fac o navetă zilnică de 8 km. până la școala din satul vecin, Bârzești. Pe vremuri, când populația satului era mai numeroasă, existau un cămin cultural și o bibliotecă animate și conduse tot de învățătorii locului.
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
la sud cu satul Corocăiești, la vest cu localitatea Verești iar în partea estică este străjuit de răul Siret. În Bursuceni funcționează două școli, o biserică ortodoxă, una a creștinilor după evanghelie și una baptista. Mulți dintre tinerii de aici frecventează cursurile liceelor din Dumbrăveni și Suceava. Tinerii din localitate încă mai păstrează vechile tradiții de sărbători. Astfel, cea mai veche însemnare, un proces verbal de inspecție din 22 decembrie 1932, ne înștiințează că în satul Bursuceni, comuna Verești, județul Botoșani
Bursuceni, Suceava () [Corola-website/Science/301936_a_303265]
-
de sub 600 l/an, cu mari diferențe de la o lună la alta și de la an la an. Ca fenomene meteorologice întâlnite în localitatea noastră, este semnalată prezența brumei destul de timpurii, în perioada de primăvară și de toamnă, ca și ceața, frecventă mai ales iarna în lunca râului Suceava, dar și a afluenților săi. Înghețul se produce în luna octombrie, ceva mai devreme decât în restul Podișului Sucevei, iar dezghețul se produce destul de târziu, la sfârșitul lunii martie. Rețeaua hidrografică este compusă
Comuna Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/301946_a_303275]
-
evidenția admirația sa față de personalitatea și operele istoricului regalist Jacques Bainville. Ideile sale se vor ciocni totuși, pe de o parte, cu un conservatorism profund al comandanților militari, și, pe de altă parte, cu principialii republicani. Totuși de Gaulle a frecventat multe mitinguri socialiste și mișcări non-comformiste a anilor ’30 (Spirtul ș.a.). El a aderat de asemenea la organizațiile catolice de stînga: „Urma lui Marc Sangnier”, „Prietenii lui Șapte”, „Prietenii Timpului Prezent”, care mai tîrziu preia denumirea de „Mărturisire Creștină”. Ultimele
Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/296736_a_298065]