7,253 matches
-
7 Artilerie (1887-1888). Între 1888-1889 a fost comandant al Școlii Speciale de Artilerie și Geniu. Cu avansarea sa la rangul de colonel, pe 16 aprilie 1889, a căpătat diferite funcții în rând: comandant al Brigăzii 2 Artilerie (1889-1890), comandant al garnizoanei București (1890-1891), comandant al Brigăzii 1 Artilerie (1891), ajutor al Inspectorului Artileriei (1891-1893), comandant al Școlii de ofițeri de infanterie (1893-1894), șef de stat major al Corpului 4 Armată (1895-1897), iar de la 1897-1899 comandant al artileriei Cetății București. Pe 24
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
preluat, în această perioadă, comanda cetății și a zonei aflate sub dominație creștină. Dorind să recucerească Timișoara, în ziua de 17 octombrie 1551, turcii au început să sape tranșee în fața porții de nord a cetății și să instaleze tunuri grele. Garnizoana din Timișoara a fost somată să se predea, promițându-i-se libera ieșire din cetate. După ce Losoncius (Losonczy), comandantul garnizoanei, a respins oferta, turcii au împresurat Timișoara din toate părțile. Insula Palaca Mică a fost cel mai puternic asediată, ceea ce
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
17 octombrie 1551, turcii au început să sape tranșee în fața porții de nord a cetății și să instaleze tunuri grele. Garnizoana din Timișoara a fost somată să se predea, promițându-i-se libera ieșire din cetate. După ce Losoncius (Losonczy), comandantul garnizoanei, a respins oferta, turcii au împresurat Timișoara din toate părțile. Insula Palaca Mică a fost cel mai puternic asediată, ceea ce i-a făcut pe asediați să dea foc caselor și să se pregătească de retragere. Generalul Bernardo de Aldana, cu
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
haraci și s-a acordat un "ahidname" (act, firman) imperial pentru a fi arătat la nevoie. De aceea, să te mulțumești cu ocuparea cetăților smulse până acum și să te întorci”. După plecarea generalului Aldana cu detașamentul său la Lipova, garnizoana cetății a rămas cu numai vreo 2500 soldați între care 300 cehi și boemi, 100 germani, 100 mercenari englezi sub comanda căpitanului Diego Mendoza, 100 grăniceri români conduși de nobili români din părțile Caransebeșului, câțiva unguri, iar restul, deci cea
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
mercenari englezi sub comanda căpitanului Diego Mendoza, 100 grăniceri români conduși de nobili români din părțile Caransebeșului, câțiva unguri, iar restul, deci cea mai mare parte din trupe, mercenari spanioli sub conducerea lui Gaspardo Castelluvio. Losonczy, comandantul cetății, a aprovizionat garnizoana cu alimentele necesare, a adus suficientă muniție. La 22 aprilie 1552 o armată de 160.000 de oameni sub comanda lui Ahmed-pașa a plecat de la Adrianopol spre Timișoara. Avangarda trupelor turcești a ajuns sub zidurile Timișoarei la 24 iunie, iar
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
fost fondat de către șahul Shapur I după victoria sa împotriva împăratului roman Valerian în Bătălia de la Edessa din anul 260. Situat în provincia persană Khuzestan și aflat în apropiere de vechiul oraș Susa, Gundeshapur ar fi avut inițial rolul de garnizoană militară, aici fiind ținuți captivi numeroși prizonieri romani. Șahul a ridicat orașul la statutul de capitală pe perioada iernii. Se crede că a fost folosit ca reședință de iarnă a șahilor până în vremea lui Shapur al II-lea (309-379). După ce
Gundeshapur () [Corola-website/Science/335361_a_336690]
-
urmărește acțiunea din al treilea volum al trilogiei, de-a lungul anilor 1187 - 1205. Există și o versiune "internațională" care-l cuprinde alături de filmul "" într-un singur film cu o durată de cca. 130 de minute. Arn este comandantul unei garnizoane templiere în Gaza. El primește ordinul de a se alătura unei trupe de templieri pentru a ataca în deșert armata lui Saladin. Având în vedere aroganța noului Mare Maestru al Templierilor, Gerard de Ridefort, cruciații sunt spulberați în bătălia care
Arn: Cavalerul templier 2 () [Corola-website/Science/331594_a_332923]
-
forțele imperiale ale Margrafului de Baden la Launsheim: la sfârșitul lunii iunie forța lor totaliza aproape 80000 de oameni. Armata franco-bavareză a campat la Ulm și era inferioară numeric armatei aliaților. O mare parte a trupelor sale era împrăștiată în garnizoanele de pe teritoriul Bavariei, dar poziția lui era departe de a fi disperată: dacă ar reuși să reziste o lună, Tallard ar sosi cu întăriri franceze de pe Rin. După ce aliații și-au unit forțele, Electorul de Bavaria și mareșalul Marsin și-
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
comandant aliat, Margraful de Baden (care intrase în luptă la o jumătate de oră după Marlborough), observase de asemenea această ocazie și se grăbea cu grenadierii săi pentru a ataca acolo unde apărarea era slabă. În acest moment critic, comandantul garnizoanei Donauwörth și-a retras oamenii în interiorul orașului și a închis porțile. Prin urmare se putea trage doar asupra zidurilor sale. Trupele Margrafului de Baden, susținute acum și de opt batalioane ale Ducelui de Marlborough, au învins cu ușurință cele două
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
inamicul sub control". Nu după mult timp însă forțele franco-bavareze ce luptau pe deal au devenit conștiente de apropierea infanteriei Margrafului de Baden din direcția orașului. Mulți dintre ofițeri au crezut inițial că trupele ce se apropiau erau întăriri din garnizoana lui DuBordet din Donauwörth, dar curând a devenit evident că acestea erau trupele Margrafului. Depășiți numeric, apărătorii Schellenbergului au rezistat două ore, dar sub presiunea trupelor lui Marlborough și ale Margrafului au cedat. Panica s-a răspândit în rândurile armatei
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
ai forțat tabăra inamicului la Donauwörth". Colonelul DuBordet a abandonat orașul în acea noapte. Electorul de Bavaria care sosise cu întăriri, a ajuns la timp pentru a asista la masacrul celor mai bune trupe ale sale. S-a retras cu garnizoanele sale în spatele Lech-ului, aproape de Augsburg. Marlborough nu a profitat pentru a ataca Munchen sau Augsburg deoarece nu avea în dotare tunuri de asediu. După Schellenberg nici un comandant aliat nu a atacat frontal un oraș. Rain am Lech, la 11 kilometri
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
tabăra între Nivelle și Pieton, pe 28 iunie. În aceiași seară Luxembourg conduce personal un detașament la Gerpinnes (cu câteva poduri mobile) pentru a stabili un loc de trecere peste Sambre la Ham. O poziție fortificată a aliaților la Froidmont (garnizoana era constituită din 100 de soldați) este constrânsă să se predea sub focul artileriei de pe malul opus, în timp ce un atac simultan al dragonilor francezi , cuceresc o redută inamică abandonată de ocupanți la sosirea armatei lui Luxembourg. Cu capul de pod
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]
-
intervalul 11-14: la acea oră, armata lui Waldeck era deja aproape distrusă de francezi cu pierderi de 50 % și 6000 de morți. În cele din urmă Waldeck s-a retras la Bruxelles, unde răniții au fost înlocuiți cu trupe din garnizoana cetății. Bătălia de la Fleuris a fost un succes complet, dar lipsit de rezultate importante. Deși ministrul de război francez, Louvois, dorea să dea ordin lui Luxembourg să asedieze imediat Namur sau Charleroi, Ludovic al XIV-lea, preocupat de soarta armatei
Bătălia de la Fleurus (1690) () [Corola-website/Science/331863_a_333192]
-
permitea pușcașilor mai multă siguranță. A fost deasemenea realizată o deasă rețea de tuneluri și galerii fără egal între fortărețele europene. Planurile lucrărilor au fost efectuate de avocatul Antonio Bertola, șeful inginerilor. Pregătiți pentru asediul iminent, autoritățile au instituit o garnizoană de 10000 de soldați, împărțiți în 14 batalioane imperiale și 14 batalioane piemonteze, departamente de cavalerie, artileriști și mineri. A început pe 14 mai, când trupele franco-spaniole (compuse acum din peste 40000 de oameni) s-au postat în mod strategic
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
de Orléans, victoria era o chestiune de timp. Cavaleria imperială a fost reorganizată de prințul Eugen, iar francezii, inferiori numeric au fost constrânși să fugă peste râul Po, abandonând aripa stângă propriului destin. Contele Wirich Philipp von Daun a ordonat garnizoana orașului și s-a năpustit asupra aripii stângi franco-spaniole, care, copleșită a luat-o la fugă pentru a-și salva viața. Sute de soldați s-au înecat în apele râului Dora Riparia. În după-amiaza aceleiași zile, armata aliată a început
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
continuat să afecteze terenurile Cantabrilor până la începutul primului secol după Hristos, când regiunii i s-a acordat o formă de auto-guvernare, înainte ca aceaștia să fie incluși în noua provincie, Hispania Tarraconensis. Deși romanii au fondat colonii și au stabilit garnizoane militare la Castra Legio Pisoraca (tabăra Legio IIII Macedonica - Palencia), Octaviolca (aproape de Valdeolea - Cantabria) și Iuliobriga (Retortillo - Reinosa), Cantabria nu a devenit pe deplin romanizată și oamenii săi și-au păstrat multe aspecte celtice, în perioada romană, precum limba, religia
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
s-a schimbat foarte puțin. În ceea ce privește istoria romană oficială, căderea acestora din urmă a marcat încheierea cuceririi teritoriilor din Asturia, care de acum erau incluse alături de Galiția și Cantabria în noua provincie Transduriana. Acest lucru a fost urmat de stabilirea garnizoanelor militare de la Castra Legio VII Gemina (León) și Petavonium (Rosinos de Vidriales - Zamora), împreună cu coloniile de la Asturica Augusta (Astorga) și Lucus Asturum. În ciuda politicilor de pacificare dure puse în aplicare de către Augustus, țara asturilor a rămas o regiune instabilă, supusă
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
Italia. În acest fel, s-a făcut joncțiunea dintre teatrele de operațiuni din Europa Occidentală și Mediterana. De asemenea, pe 4 mai, după schimbarea ariilor de competență aliate, care a dus la plasarea Salzburgului în sectorul Armatei a 7-a, garnizoana orașului a capitulat în fața militarilor Corpului XV. Militarii aceluiași Corp de Armată XV au ocupat de asemenea și Berchtesgaden, mica localitate care ar fi trebuit să fie punctul de comandă al lui Hitler în "Reduta Alpilor". Odată cu ocuparea de către aliați
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
și 30 de cocoși, potrivit cifrelor din inventar). „Durata tulburărilor epuizând întregul venit, [Madame de Livron] s-a aflat obligată să întemeieze o altă menajerie pe unul din pământurile sale care este aproape de Verdun,” la Bezonvaux, deoarece trupele, aflate în garnizoană în clădirile "Curții de Păsări" a mănăstirii, devoraseră tot! Este singura clădire care nu a fost construită de Doamna de Livron. În secolul al XVIII-lea, ca măsură de siguranță, fără îndoială, Doamna Alexis-Madeleine de Vassinhac-Imécourt a întreprins construirea acestui
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
atunci studentă a Facultății de Medicină Generală. Nuntă a avut loc în februarie 1955, iar peste un an li s-a nascut unicul copil, pe care l-au numit tot Andrei. Între timp, proaspătul medic militar a primit repartiție la garnizoana Gataia din județul Timiș, aproape de frontieră cu Iugoslavia, aceasta în plină perioadă a adversității dintre regimurile comuniste român și iugoslav . A ajuns ulterior la unitatea militară 04705 din Iași, oraș unde soția, studentă în ultimul an al Facultății de Medicină
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
soldați reîntorși de pe front. Instalarea treupei s-a făcut în cazinoul ofițerilor din cetate. După ce inițial comanda a fost asigurată de căpitanul inginer în rezervă Ioan Negruțiu, a fost predată căpitanului Florian Medrea, ofițer activ într-un regiment bosniac cu garnizoana la Viena, venit de pe front în concediu la părinții din Țebea. Alături de acesta, sarcina organizării Gărzii locale și-a asumat-o și dr. Ion Pop. Adjunct a devenit sublocotenentul Gavril Crișan. Ca urmare a eforturilor depuse, s-a reușit să
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
(n. 19 iunie 1900, Iași - d. 1979, București), a fost prima femeie ofițer din Marina Comercială Română. Fiica generalului Mihail Constanziu (comandantul Diviziei 2 Cavalerie, Iași), a făcut cursurile primare și gimnaziale prin diferitele garnizoane prin care a trecut cu tatăl său. A lucrat o vreme la o întreprindere forestieră și apoi la o sucursală a Băncii Marmorosch-Blanck. S-a căsătorit cu Spiridon Vlassopol, ofițer în rezervă al Marinei Militare Române. La 18 februarie 1930
Irina Constanziu-Vlassopol () [Corola-website/Science/332538_a_333867]
-
serbat de Ziua Forțelor Maritime Militare, programul Zilei Marinei fiind politizat și adaptat noii ideologii. Începând cu anul 1960, manifestările au dobândit accente propagandistice, care includeau conferințe despre semnificația Zilei Marinei susținute de către ofițeri și propagandiști în întreprinderi și în garnizoanele de marină, înmânarea de către delegațiile de marinari a unor machete de nave, organizarea vizitării de către pionieri a navelor-școală "Mircea" și "Libertatea" și ieșiri pe mare cu acestea. Semnificația creștină a sărbătorii a fost substituită cu una mitologică: participarea zeului Neptun
Ziua Marinei Române () [Corola-website/Science/332596_a_333925]
-
de generalul August von Mackensen, care a coordonat o armată multinațională formată din trupe germane, bulgare și otomane. Atacul a fost declanșat din Bulgaria pe direcția nord pe 1 septembrie. Atacul a fost îndreptat dinspre pozițiile de pe Dunăre spre Constanța. Garnizoana de la Turtucaia, împresurătă de trupele bulgaro-germane, s-a predat pe 6 septembrie. ("Vedeți și: Bătălia de la Turtucaia"). Pe 15 septembrie Consiliul român de război a hotărât să suspende ofensiva în Transilvania și să se concentreze pe distrugerea grupului de armate
Participarea României în campania anului 1916 () [Corola-website/Science/332778_a_334107]
-
-și apăra granițele și în încercarea de a-și ajuta ruda, Sracimir din Vidin. Acest atac neașteptat în sud-vestul Țării Românești explică, de asemenea, absența lui Mircea de la Silistra în sud-estul țării și căderea acesteia - care avea ca apărători numai garnizoana locală precum și graba cu care sultanul Baiazid Ilderîm a organizat campania de represalii împotriva Țării Românești în 1394 - 1395.
Karînovasî () [Corola-website/Science/332845_a_334174]