7,802 matches
-
și ridicai capacele și te uitai în cazane și ziceai „clănțăilor, mâine vine generalul să halească, vă bag pe toți undeva, ceapa să fie ceapă, spălați, curățați, asta e tăietură, cine te-a învățat pe tine să tai ceapa, bețivanule, hoțule, suflă!”... Ai înțeles? Suflă! PARASCHIV: Nu zicem chiar așa... MACABEUS: Suflă, că-ți trag una... PARASCHIV (Suflă.) MACABEUS (Jucând.): „Buah! ce-ai băut?” Chiar, ce-ai băut? PARASCHIV: N-am băut nimic. MACABEUS: Ba ai băut. Ai băut ceva. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
care Își șoca prietenii și cunoștințele printr-un obicei pitoresc. Omul locuia la parterul unui imobil multietajat, Însă refuza sistematic să-și armeze ferestrele dinspre stradă (și avea vreo trei) cu grilaje metalice, așa cum procedau toți ceilalți locatari de frica hoților. Și e bine să știi că, În privința furatului, românii dispun de o reputație excelentă, inclusiv pe plan internațional. Ei bine, acest tip pleca frecvent de-acasă, lăsând ferestrele larg deschise și lipsind uneori câte două-trei ore, ba chiar câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de o reputație excelentă, inclusiv pe plan internațional. Ei bine, acest tip pleca frecvent de-acasă, lăsând ferestrele larg deschise și lipsind uneori câte două-trei ore, ba chiar câte o jumătate de zi. Întrebat dacă nu se teme că un hoț ar putea să-i facă neinvitat vreo vizită de lucru În apartament, răspundea de fiecare dată râzând cu o inconștiență dezarmantă: „Domnule, hoții sunt hoți, dar nu sunt nebuni. Păi, numai un nebun și-ar putea imagina, văzând ferestrele date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
câte două-trei ore, ba chiar câte o jumătate de zi. Întrebat dacă nu se teme că un hoț ar putea să-i facă neinvitat vreo vizită de lucru În apartament, răspundea de fiecare dată râzând cu o inconștiență dezarmantă: „Domnule, hoții sunt hoți, dar nu sunt nebuni. Păi, numai un nebun și-ar putea imagina, văzând ferestrele date la perete, că nu e nimeni În toată casa. E chestie de psihologie aici...” Câțiva dintre noi am Încercat să-i explicăm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nebuni. Păi, numai un nebun și-ar putea imagina, văzând ferestrele date la perete, că nu e nimeni În toată casa. E chestie de psihologie aici...” Câțiva dintre noi am Încercat să-i explicăm că pe lume mai sunt și hoți cărora li se fâlfâie de psihologie și de alte farafastâcuri de-astea, dar băiatul o ținea proasta pe-a lui. Culmea e că a avut noroc și n-a pățit-o niciodată, ceea ce Îl umplea de o Încântare nedisimulată. - Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
totodată... Erau acolo, Într-adevăr. Și Statutul, și lista de coduri pe care o căuta Eveline. Nu m-am atins de a doua: să fie sănătoasă și fericită ea cu comoara ei cu tot. Am Înșfăcat, În schimb, ca un hoț Înfiorat de voluptatea atingerii prăzii visate Îndelung documentul meu. Nici nu l-am deschis măcar, nu mai aveam timp. M-am năpustit către ieșire aproape În fugă. Doar cu multă șansă puteam ajunge În camera mea Înainte ca Eveline să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
simt împăcat, dar și biruit de mari neliniști. Lupt cu mine și nu știu, de fapt, cu cine lupt. Cu cine poți lupta și cum, când dușmanul ți-e prieten apropiat? Când adevărul este minciuna în care te scalzi? Când hoțul este cel care te milostivește? Când povățuitorul îți este îndrumător ticălos? Când stăpânul îți este sluga batjocurii altora? Când frica te-nvață tăriile curajului și curva îți este iubirea-ți pustiitoare? Cum să împaci toate acestea în tine, spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
orice geamăt, că mulțimea, imensa majoritate a acestui popor, trăiește mizer, gândește mizer, merge ca o turmă spre niciunde, ademenită cu vorbe, momită cu mici nimicuri, învățată să fie coruptă, să fure spre a supraviețui, să admire slugarnic pe marii hoți, să se bucure de-un cârnat și o bere luate, la înghesuială, din pomana unui parvenit. Parastasele și pomenile de prin satele noastre sunt mai elocvente decât oricare statistici: hămeseala națională. Este comod, știu, să scrii astfel de șiruri. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
justifice ascensiunea noilor stăpâni. Din neștiință, din frică, din supunere sau lichelism, cântam imnuri de slavă călăilor, acoperind gemetele condamnaților. Cântăm și acum imnuri de bucurie unui viitor care lasă tot mai mulți înfometați până la venirea lui apoteotică. Elogiem marii hoți ai națiunii și saltimbancii patriotismului de acum, cu aceeași aplicațiune cu care odinioară ridicam în slavă activistul de partid și făceam mătănii luptei de clasă. Probabil așa am fost croiți, la marea croială a neamurilor, să cântăm slavă întruna celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
autoare: „Cu ce măsură măsurați, cu aceea vi se va măsura.” (Matei 7, 2). Absolut toate textele sunt pilde, foarte explicite, pentru înțelegerea lor nefiind nevoie de complicate chei hermeneutice. Ca și cele prezentate succint mai sus, și celelalte texte, „Hoții”, „Calomniatorii”, „Cojocul”, „Ești oarbă!”, „Incendiul”, „Ploaia”, „Pomii lui moș Anton”, „Fântâna lui Bulgaru”, „Vecinii darnici”, „Binecuvântați!”, „O lecție de neuitat” și „Minunea”. „Hoții”, credem noi, este cea mai bine realizată din perspectiva obiectivității, fiind stranie prin cele două tipologii de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lor nefiind nevoie de complicate chei hermeneutice. Ca și cele prezentate succint mai sus, și celelalte texte, „Hoții”, „Calomniatorii”, „Cojocul”, „Ești oarbă!”, „Incendiul”, „Ploaia”, „Pomii lui moș Anton”, „Fântâna lui Bulgaru”, „Vecinii darnici”, „Binecuvântați!”, „O lecție de neuitat” și „Minunea”. „Hoții”, credem noi, este cea mai bine realizată din perspectiva obiectivității, fiind stranie prin cele două tipologii de hoți pe care le înfățișează. „Calomniatorii” - text de Pateric; în fața defăimării, smerenia este cea mai bună conduită. Revine imaginea candelei, devenită acum, candelă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Calomniatorii”, „Cojocul”, „Ești oarbă!”, „Incendiul”, „Ploaia”, „Pomii lui moș Anton”, „Fântâna lui Bulgaru”, „Vecinii darnici”, „Binecuvântați!”, „O lecție de neuitat” și „Minunea”. „Hoții”, credem noi, este cea mai bine realizată din perspectiva obiectivității, fiind stranie prin cele două tipologii de hoți pe care le înfățișează. „Calomniatorii” - text de Pateric; în fața defăimării, smerenia este cea mai bună conduită. Revine imaginea candelei, devenită acum, candelă a mărturisirii adevărului, care se reaprinde în suflet smerit și pocăit („Mâhnește-te pentru păcat, că doar această
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dădu doamnei cartea, așa cum le fusese înțelegerea. El ne spunea și nouă, ca să știm că nu tot ce cerem de la Dumnezeu ni se dă, ci numai ceea ce El știe că ne va fi de folos. Ne spuse zâmbind că și hoții când se pornesc la furat spun: „Doamne, ajută!”, dar aceasta nu înseamnă că Dumnezeu îi ajută, în schimb, atunci când cerem ceva de folos, fie chiar și numai un suspin, gândindu-ne la cele de trebuință, El ne va trimite ajutorul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
văzu că era adevărat, începuse a plânge și ea. Se îmbrățișară ambii și așa au plâns împreună, până se mai liniștiră. Ce puteau face mai mult? Nimic. Bănuiau cine ar fi putut intra și căra din beci, dar vorba ceea, hoțul dacă nu e prins, nu e hoț. Nu le rămânea nimic mai mult decât să se împace cu pierdera și să tragă învățăminte din cele întâmplate. Au continuat ziua mai departe, ca de obicei. Copiii, la grădiniță, ei, la muncă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și ea. Se îmbrățișară ambii și așa au plâns împreună, până se mai liniștiră. Ce puteau face mai mult? Nimic. Bănuiau cine ar fi putut intra și căra din beci, dar vorba ceea, hoțul dacă nu e prins, nu e hoț. Nu le rămânea nimic mai mult decât să se împace cu pierdera și să tragă învățăminte din cele întâmplate. Au continuat ziua mai departe, ca de obicei. Copiii, la grădiniță, ei, la muncă. Ana povestise despre cele întâmplate colegelor, mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și dumneavoastră adeseori cu cei care vă vizitează. Când cineva se roagă să fie primit la dumneavoastră, slugile îi răspund: - Domnul nu e acasă, nu e! Aceasta fu o lecție dată de către sfânt funcționarului, dar și nouă, celor ce citim. Hoții De câteva zile încoace, locuitorii acelui oraș erau foarte alertați. Toți oamenii vorbeau despre același lucru, la muncă, în stradă, la magazin, acasă. Posturile locale de radio și televiziune avertizau locuitorii despre apariția unui grup de hoți de buzunare, care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
celor ce citim. Hoții De câteva zile încoace, locuitorii acelui oraș erau foarte alertați. Toți oamenii vorbeau despre același lucru, la muncă, în stradă, la magazin, acasă. Posturile locale de radio și televiziune avertizau locuitorii despre apariția unui grup de hoți de buzunare, care activa pe teritoriul întregului oraș, dar mai ales în mijloacele publice de transport. Acești hoți, câte doi, se urcau în autobuz, sau troleibuz, ca oricare alt pasager și se așezau într-un loc de unde îi puteau observa
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
același lucru, la muncă, în stradă, la magazin, acasă. Posturile locale de radio și televiziune avertizau locuitorii despre apariția unui grup de hoți de buzunare, care activa pe teritoriul întregului oraș, dar mai ales în mijloacele publice de transport. Acești hoți, câte doi, se urcau în autobuz, sau troleibuz, ca oricare alt pasager și se așezau într-un loc de unde îi puteau observa bine pe ceilalți. Nu păreau prin nimic că ar fi fost hoți, nici prin îmbrăcămintea lor, nici prin
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în mijloacele publice de transport. Acești hoți, câte doi, se urcau în autobuz, sau troleibuz, ca oricare alt pasager și se așezau într-un loc de unde îi puteau observa bine pe ceilalți. Nu păreau prin nimic că ar fi fost hoți, nici prin îmbrăcămintea lor, nici prin comportament. Se cunoșteau, dar nu vorbeau unul cu altul, pentru a nu da de bănuit. După ce își alegea victima, hoțul începea să-și facă loc printre oameni, pentru a coborî la următoarea stație și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îi puteau observa bine pe ceilalți. Nu păreau prin nimic că ar fi fost hoți, nici prin îmbrăcămintea lor, nici prin comportament. Se cunoșteau, dar nu vorbeau unul cu altul, pentru a nu da de bănuit. După ce își alegea victima, hoțul începea să-și facă loc printre oameni, pentru a coborî la următoarea stație și, în calea sa, spre ieșire, numaidecât, reușea să curețe buzunarul sau gentuța pe care și-o ochise. Imediat, autobuzul se oprea și hoțul cobora, fără să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
își alegea victima, hoțul începea să-și facă loc printre oameni, pentru a coborî la următoarea stație și, în calea sa, spre ieșire, numaidecât, reușea să curețe buzunarul sau gentuța pe care și-o ochise. Imediat, autobuzul se oprea și hoțul cobora, fără să lase vreo urmă de bănuială. Celălalt hoț mai rămânea ceva timp, pentru a vedea ce se întâmplă. Erau oameni care descopereau repede că li s-au furat banii, dar erau și din cei care observau după ce coborau
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
oameni, pentru a coborî la următoarea stație și, în calea sa, spre ieșire, numaidecât, reușea să curețe buzunarul sau gentuța pe care și-o ochise. Imediat, autobuzul se oprea și hoțul cobora, fără să lase vreo urmă de bănuială. Celălalt hoț mai rămânea ceva timp, pentru a vedea ce se întâmplă. Erau oameni care descopereau repede că li s-au furat banii, dar erau și din cei care observau după ce coborau sau chiar poate și mai târziu, ajunși acasă sau la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
care observau după ce coborau sau chiar poate și mai târziu, ajunși acasă sau la magazin, pentru a cumpăra ceva. Oricum, multe plângeri erau auzite și multe cazuri se adresau la poliție, dar nu reușea nimeni să-i descopere pe acei hoți sau să le dea de urmă. Oamenii erau foarte preocupați, iar cei care plecau, dis-de-dimineață la muncă, erau chiar înfricoșați. Așa trecură câteva săptămâni. Zvonurile despre hoți parcă se mai potoliră, însă oamenii continuau să fie vigilenți. În acea dimineață
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se adresau la poliție, dar nu reușea nimeni să-i descopere pe acei hoți sau să le dea de urmă. Oamenii erau foarte preocupați, iar cei care plecau, dis-de-dimineață la muncă, erau chiar înfricoșați. Așa trecură câteva săptămâni. Zvonurile despre hoți parcă se mai potoliră, însă oamenii continuau să fie vigilenți. În acea dimineață, Nadea, ca de obicei, se ducea la muncă. Pentru a ajunge la timp, lua mereu primul autobuz. Făcea acest lucru de ani de zile și deja se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să bage mâna în buzunarul lui și ieși foarte repede. Nadea observă, dar nu reuși să scoată niciun cuvânt, ușile autobuzului se și închiseră. - Stranie domnișoară! se gândi ea. Și cui ar putea să-i treacă prin cap că un hoț poate fi așa? Autobuzul se porni. Nadea îi zise bătrânelului: - Moșule, vezi de nu ți-a dispărut ceva din buzunar, că am văzut cum domnișoara, care a ieșit, încerca să te controleze. - Mie să-mi dispară? întrebă mirat moșul. - Da
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]