7,197 matches
-
kafkiene par astfel să îmbrățișeze întreg mapamondul. Multe opere kafkiene se află tematic sub triada lege-vinovăție-pedeapsă. Legea, imperativă, dar incognoscibilă, arbitrară și absurdă (ca în "Procesul" și "Castelul") este forma predilectă prin care mitologia obsedantă a tatălui se manifestă în imaginarul lui Franz Kafka. Vinovăția personajelor nu este mereu evidentă, ci fie se „subînțelege” ("Procesul", "Metamorfoza"), fie este indusă printr-un proces de culpabilizare ("Verdictul"). Pedeapsa este mereu exagerată și inevitabilă. O subtemă ce derivă de aici este relația complicată dintre
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
apare din nou - bradul de nuntă -, împodobit cum se cuvine pentru serbarea evenimentului. La moartea omului, bradul-frate este tăiat și pus la căpătâiul tânărului, la mormânt. Tot pentru a dovedi importanța - cu rădăcini adânci, anterioară perioadei romane - a bradului în imaginarul autohton se poate cita obiceiul spovedaniei la brad. Pentru a se evita tăierea unui pom întreg obiceiul se reduce la o creangă, ce este împodobită cu zaharicale și turtițe ce se împart la pomana mortului. Bradul se folosește în cazul
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
chipul Medusei, a cărei simpla vedere transforma pe orice muritor în stană de piatră. Sângele ei, adunat de Perseus, putea fi folosit când ca otravă ucigătoare, când ca un leac tămăduitor. Feminitățile de la periferia mitologiei eline reflectă un tip de imaginar ce expulzează natura din cultură. Eriniile, Harpiile, Gorgonele, Sfinxul reprezintă aberații ale formei pământești, factori de tulburare a echilibrului universal (împotriva cărora vor lupta eroi civilizatori ca Heracles). Poziția lor este marginală în ansamblul mitico-religios; fiind divinități htoniene, fiice ale
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
altă manieră, adevărata funcționare a gândului. Comanda gândului, în absența totală a controlului gândului, excludând orice preocupare morală sau excentrică.” În Al Doilea Manifest, Breton afirmă că suprarealismul luptă să obțină „avantaj mintal, din care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul, înțelesul și neînțelesul, nu vor mai fi percepute contradictoriu.” Breton și colegii lui credeau că izvoarele libertății personale și liberării sociale stau în inconștient. Au găsit exemple în tablourile pictorilor Hieronymus Bosch și James Ensor, în scrierile
André Breton () [Corola-website/Science/297543_a_298872]
-
stârnit de carte prin eșecul deplin al vieții sentimentale a personajului, viață care, dacă împrejurările ar fi fost altfel, ar fi fost și ea frumoasă sau măcar acceptabilă, normală. Așa, înrămată în cadrele unor împrejurări frustrante istoric, politic, social, geografic, imaginarul atinge niveluri și intensități dramatice sau poematice, în contraponderea realului netrăit. Este, de fapt, și ilustrarea acelui ”jurnal al fericirii”, cum atât de inspirat și expresiv a numit N.Steinhardt (și el evocat, fie și aluziv, în carte ca, de
Elisabeta Isanos () [Corola-website/Science/317738_a_319067]
-
inspirat și expresiv a numit N.Steinhardt (și el evocat, fie și aluziv, în carte ca, de altfel, și un alt ascet luminat, Vasile Voiculescu) dimensiunea spiritual-sufletească ce crește compensatoriu în recluziunea închisorilor, acea libertate ultimă, de-o nesfârșire a imaginarului fără egal. În paginile cărții sar în calea cititorului acele așa numite “adevăruri-surpriză”, sintagmă formulată cândva astfel în mod inspirat de către Edgar Papu și care mi se pare a fi cea mai sintetică definiție a semnelor literarității, surclasând categoria acelor
Elisabeta Isanos () [Corola-website/Science/317738_a_319067]
-
și a economiei țării, Al Doilea Război Mondial - mai întâi dintr-o perspectivă glorioasă (direcția I.V. Stalin), apoi într-o lumină umană, pacifistă ("Zboară cocorii"; după condamnarea lui Stalin de către Nikita Hrușciov) -, Războiul Rece ("Complotul condamnaților", 1950), simboluri desprinse din imaginarul proletcultist ce dovedesc nevoia de „revoluționare” a mentalităților ș.a. În anii 1960, Kalatozov lucrează peste hotare: "Eu sunt Cuba" (1964) are la bază aceeași ideologie socialistă, însă "Cortul roșu" (1969) este realizat în Occident (fapt datorat succesului obținut de "Zboară
Mihail Kalatozov () [Corola-website/Science/317770_a_319099]
-
prelua piese din orice alt gen (sau chiar din repertoriul cult) și a le orchestră în stil disco. La finele anilor șaptezeci, vogă disco a dat naștere unui subgen muzical - filmul disco, ale cărui scenarii sunt pretexte pentru a prezenta imaginarul discotecii (jocuri de lumini multicolore, coregrafii impresionante) și muzica ei. Cea mai reprezentativă peliculă disco a fost "Febră de sâmbătă seara" (en. „Saturday Night Fever”, 1977), în regia lui John Badham. Original disco a început ca fiind diferite părți din
Muzică disco () [Corola-website/Science/318071_a_319400]
-
științifică puțin cunoscută, dar reală". Alți critici pun semnul egal între futurologie și pseudoștiința, operă intitulată "L'Arbre des possibles" fiind considerată o culegere de nuvele SF. Anumiți critici trec dincolo de simplul scepticism. În special mică publicație specializată în literatura imaginarului "Bifrost" este extrem de negativă. Din contră, alți critici sunt extrem de laudativi: François Busnel, în cronică de pe 14 noiembrie 2012 din "L'Express", îl denumește pe Bernard Werber "vizionarul de care avem nevoie". "Aujourd'hui en France" îl califica drept "Jules
Bernard Werber () [Corola-website/Science/318105_a_319434]
-
pe albul colii, punându-le în relație, construind din secțiuni de mișcare și din fragmente de formă. O statică savantă sprijină dinamica interioară a compozițiilor. Constant figurativ, constant interpret al figurativului, suprapune planul imediat, al aparentului, peste planul îndepărtat al imaginarului, peste cel oniric. Din această suprapunere rezultă punerea în relație ai celor doi termeni ai artei - valoarea și idealul. O primă evidență este preocuparea pentru linie, alfabetul de fapt al acestui tip de grafică. Linia este devotată surprinderii mișcării, dar
Lucian Cociuba () [Corola-website/Science/315672_a_317001]
-
Operă din Brașov, desfășurând o bogată activitate concertistica atât în țară cât și peste hotare. Deopotrivă atrasă de scenă teatrului liric cât și de genul cameral și vocal-simfonic, explorează teritorii muzicale dintre cele mai diverse, de la spațiile sonore renascentiste până la imaginariile contemporane. Fascinația să pentru cunoașterea și comunicarea prin muzică se manifestă în cânt dar și în incursiuni de cercetare teoretică. Urmează din copilărie cursuri de vioară, pian și cântă în Corul de copii al Radiodifuziunii (condus de dirijorii Eugenia Văcărescu
Cristina Radu () [Corola-website/Science/315783_a_317112]
-
Sandu se dovedește un artist prolific, cu o evoluție coerentă. Începând din 1996, personalele sale de la Wendlingen am Neckar, Tokyo, Agadir sau din diferite orașe din țară îl atestă ca o voce distinctă în peisajul grafic românesc contemporan, atât ca imaginar, cât și ca tehnică. Expoziția actuală captează atenția prin construirea unor spații ambigui în care factorul uman este supus acțiunii elementelor aleatorii ce guvernează existența, menite să "aducă la zi" situații și sentimente, statute și visuri. Desigur, cele mai multe dintre ele
Adrian Sandu () [Corola-website/Science/315882_a_317211]
-
am început să fac teatru. Și aici este o legătură reala, cred. Toți acești regizori: Martin Scorsese, John Woo, M. Night Shyamalan - toți trebuiau să devină preoți. E ceva teatral in asta. E în principiu aceeași muncă - să reprezinți ceva imaginar, să spui oamenilor ce să gândească.”" A studiat la Thornleigh Salesian College din Bolton, și la Universitatea din Bangor. În timpul facultății se întâlnește cu actrița Frances Barber. După terminarea studiilor iși începe cariera la Joint Stock Theatre Company, după care
Danny Boyle () [Corola-website/Science/315195_a_316524]
-
realitatea care să-l încapă și în care calitatea de martor să cedeze locul calității de implicat. În fond, asta e chiar proprietatea dintâi a Poeziei" - Laurențiu Ulici "Pe sub ritualitatea dicțiunii, la Ion Vădan se simte încă pulsul frenetic al imaginarului, trăgând această lirică de tihnă nostalgică în vârtejuri dramatice și amenințând cu un expresionism de subtext hieratica de suprafață." - Al. Cistelecan Definitorie pentru poezia lui Ion Vădan, e contextualitatea paradoxală, în regim spasmodic, violent, a unor clișee de exprimare din
Ion Vădan () [Corola-website/Science/316049_a_317378]
-
în 2008 diploma de Master în Istoria Ideilor și Mentalităților (la Facultatea de Istorie a Universității din București, sub coordonarea prof. univ. dr. Lucian Boia). În 2011 a devenit doctor în istorie la Universitatea din București, cu o teză despre "Imaginarul genealogic al boierilor din Moldova și Țara Românească", în secolul al XIX-lea. În perioada octombrie 2009 - ianuarie 2010 a efectuat un stagiu de cercetare la Paris, în cadrul Centre de Recherches en Histoire du XIXe Siècle, de pe lângă Universitățile Paris I
Filip-Lucian Iorga () [Corola-website/Science/320972_a_322301]
-
Universitățile Paris I Panthéon Sorbonne și Paris IV Sorbonne, sub coordonarea prof. Eric Mension-Rigau, specialist în istoria nobilimii franceze și colaborator al lui Pierre Chaunu. A susținut, la Universitatea Paris IV Sorbonne, o prelegere despre istoria boierimii românești și despre imaginarul genealogic, în cadrul cursului "La culture des élites dans la France contemporaine: mémoire, patrimoine, vie sociale et réseaux, vie privée" al lui Eric Mension-Rigau. A urmat, de asemenea, mai multe cursuri la Collège de France, Ecole des Hautes Etudes en Sciences
Filip-Lucian Iorga () [Corola-website/Science/320972_a_322301]
-
medievale. Au acea mișcare sacadata care anima un panoptic uman coborât din xilogravurile folclorice. Portretele artistei par făcute dintr-o materie tare, care suporta răbdător martelarea și decupajul. Farmecul lor asupru vine din simularea naivității hitre și din inventivitatea recuzitei. Imaginarul medieval al saltimbancilor, deja știuți la Ana Ruxandra, și-a găsit un nou punct focal, în jurul impresiilor de călătorie catalana. În anul 2002, artista a văzut la Barcelona ceremonia cu fantoșe uriașe a Sfintei Fecioare din Ceres. Într-o serie
Ana Ruxandra Ilfoveanu () [Corola-website/Science/317283_a_318612]
-
1870, al doilea volum nu a fost publicat decât în luna iunie a anului 1870, marea ediție ilustrată fiind scoasă pe piață pe 16 noiembrie 1871. Acesta este un fel de roman inițiatic, în care se împletesc elemente didactice, aventurile, imaginarul și confruntarea cu necunoscutul. În această carte, Jules Verne anticipează tehnologia submarinului, ale cărui modele primitive existau deja la data publicării romanului. Verne a scris o continuare la acest roman, "Insula misterioasă", în care furnizează mai multe detalii despre căpitanul
Douăzeci de mii de leghe sub mări () [Corola-website/Science/316398_a_317727]
-
(1987) (titlu original "Opération "serrures carnivores"") este un roman fantastique al scriitorului francez Serge Brussolo. În 1988, el a fost recompensat cu Marele Premiu al imaginarului. Acțiunea se petrece într-un viitor în care omenirea a devenit tot mai obsedată de siguranța personală, de proliferarea violenței și de ecologie. Pentru a face față posibilelor agresiuni stradale, tot mai mulți oameni apelează la costume de protecție de
Lacăte carnivore () [Corola-website/Science/328896_a_330225]
-
mulțumește să pună eticheta de "carte absolut genială", observând că Brussolo pare a fi dorit "să bată un record: acela al celui mai mare număr de idei pe pagină". În anul 1988, romanul a fost recompensat cu Marele Premiu al imaginarului.
Lacăte carnivore () [Corola-website/Science/328896_a_330225]
-
de tip orgolios este eliminată, cunoașterea artistică fiind lipsită de vanitatea cunoașterii absolute”. Aurelia Mocanu (...) La Dalles, dupa expoziția lui Vladimir Setran, s-a deschis acum cea a lui Florin Ciubotaru, un pictor autentic, subtil, a cărui atitudine ludică provoacă imaginarul. Arta lui Florin Ciubotaru ilustrează mutațiile fundamentale petrecute în sensibilitatea contemporană, avidă de mari deschideri conceptuale și stilistice, cultivând, complementar parcă, concretețea și vagul, figurația, sensul și abstracțiunea pură. Pictorul expune rar, pentru că nu produce tablouri și nu-și promovează
Florin Ciubotaru () [Corola-website/Science/323251_a_324580]
-
apariție a astronauților este rodul unei halucinații proiectate și, deoarece "halucinațiile" sunt atât de amănunțite iar căpitanul refuză să admită că nu e de pe Pământ, psihiatrul Xxx îl declară nevindecabil și îl ucide. Cum asta nu duce la dispariția echipajului "imaginar", dl. Xxx îi ucide și pe membrii acestuia. În cele din urmă, văzând că racheta "imaginară" își păstrează forma, dl. Xxx ajunge la concluzia că a înnebunit și se sinucide. Nava celei de-A Doua Expediții este vândută la fiare
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
În perioada 2008-2011, 2012-2015, 2016-prezent, prodecan al Facultății de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării. A funcționat și că decan interimar în perioadele decembrie 2011-martie 2012, respectiv decembrie 2015-martie 2015. Conduce Centrul de Cercetare în Istoriografie Filosofica și Filosofia Imaginarului. Licențiat în filosofie (1997) la Universitatea de Vest din Timișoara, cu o lucrare despre filosofia limbajului la Aristotel (coordonată de profesorul Viorel Colțescu) iar în anul 2004 obține titlul de doctor în filosofie (2004) al Universității de Vest cu teza
Claudiu Mesaroș () [Corola-website/Science/326641_a_327970]
-
cariera lui de la Hollywood. Gil o abandonează pe Cecilia și este văzut în avionul care-l duce înapoi la Hollywood, chinuit de vină. Rămasă fără iubit, loc de muncă sau casă, Cecilia termină prin a se cufunda încă o dată în imaginarul spumos de la Hollywood, stând la cinematograf și urmărindu-i pe Fred Astaire și Ginger Rogers dansând "obraz la obraz" în filmul "Top Hat", uitând de situația ei dezastruoasă și pierzându-se în film. Notă: Michael Keaton a fost ales inițial
Trandafirul roșu din Cairo () [Corola-website/Science/325592_a_326921]
-
intrând în jocul lor a ajuns la o ușă ascunsă în spatele unui dulap care ducea la subsol. Aici a descoperit o cameră amenajată în care își dusese viața Tomas și tot aici fiul ei Simon se juca cu prietenul lui imaginar Tomas. Ajunsă aici îl vede pe Simon și îl acoperă cu o pătură, dar în clipa aceea acesta dispare și își dă seama că aceasta fusese doar fantomă acestuia și că acesta murise aici rămânând captiv când au renovat casă
Orfelinatul () [Corola-website/Science/324523_a_325852]