8,360 matches
-
cele cunoscute. În paginile următoare am încercat o trecere în revistă a evoluției asistenței psihiatrice de mănăstire (empirică, strict filantropică) spre ospiciile asistate de medici și, ulterior, organizate, legiferate, în spiritul criteriilor sanitare ale timpului, insistând cu precădere asupra aspectelor inedite. ASISTENȚA MEDICALĂ DE MĂNĂSTIRE Cele dintâi informații cu privire la asistența bolnavilor psihic oferită de mănăstirile din Moldova, deși încă disparate, atestă rolul important pe care l-au deținut mănăstirile în această privință. Concentrând întreaga viață spirituală, artistică, literară și științifică, mănăstirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de duhuri necurate pătimind", cu un caracter mai mult azilar decât spitalicesc. Multe mănăstiri din Moldova ofereau astfel de adăposturi, dar numai puține s-au evidențiat ca ospicii de alienați. Reproducem o serie de fragmente extrase din documente de arhivă, inedite, în scopul de a demonstra afirmațiile de mai sus. Cu toate că ospiciul mănăstirii de la Neamț exista de aproape 6 decenii, în perioada 1840-1850 mulți bolnavi erau îndrumați spre alte mănăstiri, ca urmare, după părerea noastră, a unor tradiții vechi sau poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ale ospiciilor de la Neamț, Golia și Adam, insistând nu atât asupra evoluției cronologice a acestor instituții, cât mai ales asupra climatului specific, ilustrativ pentru psihiatria timpului. Vom aminti, în limita documentației, și de alte ospicii și de nume de psihiatri, inedite până în prezent. OSPICIUL DE LA MĂNĂSTIREA NEAMȚ Ospiciul de la mănăstirea Neamț a fost cel mai important ospiciu de alienați din trecutul Moldovei. Tradiția spirituală a marelui centru mănăstiresc, un personal medical de calitate, un inventar relativ bogat au contribuit la profilarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
importanți în această perioadă cităm medicii primari ai ospiciului, doctorii B. Radu (1866 și 1870), M. Popescu (1870-1884), P. Zosin (1903). ORGOEȘTI, UN OSPICIU NECUNOSCUT Legate de această perioadă, în care se prefigurează psihiatria științifică, sunt o serie de informații inedite la care ne referim în cele ce urmează, informații desprinse din rapoartele și reviziile efectuate la Ospiciu între 1870 și 1900 (1556 pagini), dosarele relative la mișcarea bolnavilor, care oferă unele aspecte interesante din istoria patologiei psihice (636 pagini), care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
primii ani, sub toate aspectele. Cea de a doua perioadă începe în 1863. Abia de atunci Ospiciul poate fi considerat ca o unitate de asistență medicală. Asupra acestei perioade ne oprim cu mai multă insistență, folosind unele date de arhivă inedite, în intenția de a reconstitui imaginea caracteristică a acestei unități, în perioada de început a psihiatriei românești. * Încercăm să surprindem astfel evoluția spitalului de la 1866 până în 1900, pe baza unor informații privind în special administrația și mișcarea bolnavilor. La 28
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
veac în urmă, Galata era considerat, de însuși protomedicul Moldovei, un ospiciu cu caracter neuropsihiatric, așa cum funcționează și în prezent. (În ultimii ani, a fost onorat de o echipă medicală exemplară, formată din Dr. Postelnicu, Silvia Vrânceanu ș. a.) UN OSPICIU INEDIT, OSPICIUL DE LA BARIERA SALHANALEI La Arhivele Statului Iași, sub nr.101/1884 (Prefectura Jud. lași), aflăm știri inedite despre un Ospiciu care a funcționat într-o zonă a orașului Iași, denumită Bariera Salhana, periferică și greu accesibilă. Acest Ospiciu este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în prezent. (În ultimii ani, a fost onorat de o echipă medicală exemplară, formată din Dr. Postelnicu, Silvia Vrânceanu ș. a.) UN OSPICIU INEDIT, OSPICIUL DE LA BARIERA SALHANALEI La Arhivele Statului Iași, sub nr.101/1884 (Prefectura Jud. lași), aflăm știri inedite despre un Ospiciu care a funcționat într-o zonă a orașului Iași, denumită Bariera Salhana, periferică și greu accesibilă. Acest Ospiciu este denumit "Ospiciul de peste Bariera Salhana" și a fost înființat de Primăria Comunei Iași, în scriptele căreia figurează uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
elită, absolvenți ai Facultății de Medicină din Iași. Încă de la înființare, au fost atrași către profesiunea medicală tineri de valoare, serioși, dedați studiului și conștienți de rolul social pe care îl vor deține ca medici. Una dintre aceste mărturii, document inedit, mi se pare deosebit de elocventă. Este un act aflat în arhiva catedrei de Istoria medicinii de la U.M.F. Iași, un interesant "legământ cu mine însumi", scris la data începerii facultății la care se înscrisese un tânăr modest, sărac, hotărât să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Pediatrie din capitală, a devenit, practic, autoritatea supremă a pediatriei, aflată în epocă într-o perioadă de rodnică expansiune și organizare. Cercetările sale de laborator privesc tema foarte importantă a condiționării nervoase a procesului imunitar, reacțiile ganglionare consecutive inaniției (subiect inedit), variațiile lipazei sangvine în tuberculoză, avitaminozele experimentale; toate au fost reluate, ulterior, de alți cercetători în diferite laboratoare străine sau românești, confirmându-se ipotezele emise de Nicolau. Calitatea supremă a doctorului Nicolau a fost legată de activitatea didactică. Această calitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
dar această claritate extraordinară a prelegerilor lui mi se pare că exprima tocmai consfințirea "faptului" ca unic adevăr științific. De aceea, neinsistând asupra teoriilor încă nedefinitive, ignorând date de ultim sfert de ceas, cursurile lui Ion Nicolau lăsau o impresie inedită, greu de exprimat în cuvinte; aș spune că era o istorie a certitudinilor, le simțeam cinstite, ne copleșeau ca o istorie a adevărului în medicină. Erau, de fapt, o superbă construcție geometrică astfel încât simptomele, bolile, sindroamele pe care ne învățasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Lucrările sale, în număr de peste 400, publicate în cele mai prestigioase reviste (cercetări efectiv întreprinse de el, în laborator), cuprind o arie largă din patologia "internă": fiziopatologie, gastroenterologie, pneumologie, nefrologie; are meritul de a fi întreprins cercetări la vremea lor inedite referitoare la importantul domeniu al oligoelementelor. Mai presus de toate mi se pare însă cartea, în două volume, "Boli și sindroame cu nume propriu" (Junimea, Iași), una dintre puținele cărți medicale "de durată", lucrare cerută și astăzi la anticari de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
NECUNOSCUT AL PSIHIATRIEI ROMÂNEȘTI 85 O REVISTĂ MEDICALĂ UITATĂ: NOSOGRAPHUL DE NEAMȚ 98 OSPICIUL DE LA MĂNĂSTIREA GOLIA 104 OSPICIUL DE LA MĂNĂSTIREA ADAM 116 ASISTENȚA PSIHIATRICĂ LA OSPICIILE ÎNFIINȚATE DE FILANTROPI ȘI DE INSTITUȚII COMUNALE 122 OSPICIUL GALATA 123 UN OSPICIU INEDIT, OSPICIUL DE LA BARIERA SALHANALEI 130 DE LA PRIMELE PREVEDERI LEGISLATIVE LA OSPICII ȘI AȘEZĂMINTE MEDICALE 135 SELECȚII BIBLIOGRAFICE 150 CAZUL EMINESCU 159 Note bibliografice 168 ÎNVĂȚĂMÂNTUL MEDICAL SUPERIOR 170 FACULTATEA DE MEDICINĂ 170 FACULTATEA DE FARMACIE 180 MARI PERSONALITĂȚI ȘI CREATORI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de proză), la care sunt de adăugat textele publicistice nestrânse în cărți, precum și editarea, în exil, a trei reviste internaționale de literatură. Un adevărat continent literar cu încă destule zone puțin cunoscute și cu unele chiar nedefrișate (v. și postumele inedite care apar în continuare, cum este și ediția amintită mai înainte). După 1968 am devenit coleg de redacție cu Ion Caraion, la România literară, unde l-a chemat vechiul său prieten Geo Dumitrescu, datorită căruia s-a refăcut acolo, aproape
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
trăsătură a tânărului Sorin Titel cred că apare în toată limpezimea: trăia intens, cu mari bucurii, cu fervoare, experiențele culturale de tot felul, cu un atașament special pentru acelea care contrariau obișnuințele, prejudecățile, rutina. Îl interesau cel mai mult formele inedite, înnoirile, un apanaj desigur al tinereții, dar astfel a fost și în scrisul său, îndeosebi în primele cărți, care toate îl arată pe Titel foarte preocupat de „sincronizare“, de adoptarea celor mai noi tehnici narative. Apt de entuziasme, de mari
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
va răspunde... Dar pe scurt, să încapă și tabletele, și desenele, și articolul lui Croh. Îl asigur, din nou, că, în ce-l privește, chestiunea spațiului nu se pune, că suntem dispuși să-i acordăm oricât. Îmi promite și fotografii inedite, a dat peste unele de care uitase, din liceu, una din armată, cu chipiu... Minunat, zic, le punem pe toate. Când să-mi dea „materialul“? Joi, joi e bine. De ce nu miercuri, îmi zice, i-ar conveni miercuri, pentru că apoi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cu chipiu... Minunat, zic, le punem pe toate. Când să-mi dea „materialul“? Joi, joi e bine. De ce nu miercuri, îmi zice, i-ar conveni miercuri, pentru că apoi pleacă din București. Deci miercuri. Plec încântat: interviu cu Bănulescu, texte, fotografii inedite, e o lovitură a revistei, nimeni n-a reușit performanța. Sunt mândru de mine. Luni, telefon de la Bănulescu: mai bine tot joi, cum zisesem eu întâi, joi seara vine el la mine cu toată marfa pusă la punct, frumos rânduită
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
7 decenii de viață, G. Tutoveanu intervine pe lângă Voiculescu, în această epocă referent literar cu gradul de director clasa I la Direcția programelor Radiodifuziunii pentru a înlesni o conferință la radio a prietenului bârlădean sonetistul G. Costandache, într-o scrisoare inedită, publicată acum de Marius Pop în Bârladul odinioară și astăzi, 1984, p. 561, pe care o reproducem și noi : Bârlad, 15 noiembrie 1942 Grupul de scrisori legate de persoana lui V. Voiculescu se oprea aici. În continuare Marius Pop ne
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
rămas în tovărășia plantelor și a viețuitoarelor de cameră - un șoricel, un păianjen, o broască țestoasă etc. - pe care le ocrotea cu mare grijă, parcă cu afecțiune. Alexandru Oproescu care l-a cunoscut în intimitate (V. Voiculescu în intimitate, ipostaze inedite, în vol. Articole, comunicări, documente V. Voiculescu, II, 1979) spune că locuința lui devenise un fel de chilie de ascet, nu mai dădea voie să i se facă nici curățenie, petalele florilor de trandafir, floarea lui preferată, rămâneau împrăștiate pe
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
proza lui Voiculescu, seria nuvelelor călugărești mai în deosebi, cu Chef la mânăstire și Ispitele părintelui Evtichie în frunte, Eugen Simion în Scriitori români contemporani de azi, II, Editura Cartea Românească, o găsește tulburătoare, ea, în ce privește Zahei orbul având teme inedite, cu scene memorabile. Deși fără vigoarea din Povestiri, cartea Zahei orbul întărește ideea unui simbolism evanghelic, conclu zionează Eugen Simion. Destinul literar al lui Vasile Voiculescu nu a fost deloc liniar, apreciază revalorificatorii. Se vede aceasta atunci când, postum, a început
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
interpretate de..., antologie, prefață, tabel cronologic, bibliografie critică selectivă de Rodica Pandele, Editura Eminescu, București, 1981 *** V. Voiculescu în pagini de corespondență, cu o prezentare de Lizica Mușatescu, în „Cronica", an II, 1967, nr. 20/20 mai *** V. Voiculescu, Corespondență inedită, cu o prezentare de Emil Manu, în „Luceafărul", an XII, 1969, nr. 50/13 decembrie *** Din corespondența lui V. Voiculescu, cu o prezentare de Marius Pop, în „Orizont", an 27, nr. 42/21 octombrie *** Bârladul odinioară și astăzi, sub redacția
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Aceeași finalitate a avut editarea unor opere aparținând scriitorilor: Ion Creangă, Bogdan Petriceicu Hașdeu, George Coșbuc, Barbu Ștefănescu Delavrancea și Octavian Goga. Academia bârlădeană a insuflat tuturor românilor dorința de libertate și încrederea în realizarea marii uniri printr-o activitate inedită cu caracter mobilizator: „Generațiile primului război mondial au văzut pe G. Tutoveanu conducând căruțe încărcate cu scriitorii de atunci nu numai din Moldova, ci din toate provinciile românești aflate în exod, Academia bârlădeană rămăsese unica academie „în căruță”, care străbătea
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
putin coruptibile. Bibliografie Antonelli, Giovanni, "La magistratură degli Otto di Guardia a Firenze ", în Archivio storico italiano, CXII, 1954, pp. 3-39. Arferuoli, Pandolfo, Historie delle cose più notabili seguite în Toscana et altri luoghi et în particulare în Pistoia, manuscris inedit în vol. 2, în Archivio Capitolare di Pistoia, ÎI, p. 392. Bădia, Iodoco del (ed.), "Salvalaglio", în Miscellanea fiorentina di erudizione e storia, I, 1886, pp. 47-48. Beani, Gaetano, Niccolò Forteguerri cardinale di Teano. Notizie storiche, Popolo Pistoiese, Pistoia, 1891
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
di Tito Livio, III.1, III. 6, în Machiavelli, Tutte le opere, Mario Martelli (ed.), Sansoni, Florența, 1971. ---, "Sommario (1497-1501)", în Machiavelli, Legazioni. Commissarie. Scritti di governo, vol. I-IV, Fredi Chiappelli (ed.), I, Laterza, Bari, 1971-1985, pp. 579-580. ---, Scritti inediți di Niccolò Machiavelli risguardanti la storia e la milizia (1499-1512), Giuseppe Canestrini (ed.), Barbèra, Bianchi e Comp., Firenze, 1857, p. 395. Mallett, Michael, "Pisa and Florence în the Fifteenth Century: Aspects of the Period of the First Florentine Domination", în
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
în La bibliofilia, 71, 1969, pp. 1-23; E. Niccolini, "Ventiquattro lettere di Francesco Vettori", Giornale storico della letteratura italiană, 107, 1990, pp. 547-589; și J.-J. Marchand, "Gli autografi di otto lettere di Francesco Vettori al Machiavelli" (și o scrisoare inedită către Paolo Vettori), Interpres, 12, 1992, pp. 223-269. 25 Pentru "1594" în manuscris, să se vadă notă 29. 26 AR, c. 141v [dar cu "142" în colțul superior în stânga]. Transcrierea este a mea. 27 Textele acestor două scrisori au creat
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
pe' ciptadini fiorentini come per qualunche altro", [text în dialect florentin, n.tr.]. 15 Dovada unei dorințe exprimate de cetățenii florentini pentru achiziționarea de propietăți funciare în teritoriul pistoiez se regăsește în mai multe izvoare, printre altele într-un manuscris inedit atribuit lui Bastiano Buoni, Istorie di Pistoia dal 1499 al 1504, în BCFPt, FF, C 225 (textul a fost publicat în Salvi, Historie, III, p. 54), în care autorul pistoiez povestește cum un florentin deosebit de bogat i-a spus în timpul
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]