8,912 matches
-
cel drept. Tâlharului i se dă aur, iar cel fără ajutor e lăsat flămând. Tăria răufăcătorului ei o sporesc, iar pe cel slab îl ruinează, pe cel umil îl doboară" (r. 267 sq.) 52. Această disperare nu rezultă dintr-o meditație asupra zădărniciei existenței umane, ci din experiențele injustiției generale: răii triumfă, rugăciunile nu sunt ascultate; zeii par indiferenți la treburile oamenilor, începând cu mileniul al doilea, crize spirituale izbucnesc în alte părți (Egipt, Israel, India, Iran, Grecia), cu urmări diferite
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
biblice. Eșecul inițiatic" al lui Adam a fost reinterpretat ca o pedeapsă pe deplin 7 Bisexualitatea divină este una din multiplele formule din "totalitate/unitate" semnificată de unirea perechilor de contrarii: feminin-masculin, vizibil-invizibil, Cer-Pământ, lumină-întuneric, dar și bunătate-răutate, creație-distrugere etc. Meditația asupra acestor perechi de contrarii a dus, în diverse religii, la concluzii îndrăznețe privind atât condiția paradoxală a divinității cât și revalorizarea condiției umane. 8 Cuvântul a fost apropiat de evrei de vocabula E'den, "desfătări". Termenul Paradis, de origine
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și nu înțelegea sensul actului său); pe de altă parte, "credința" lui îl asigura că nu era vorba de o crimă. S-ar spune ca Avraam nu se îndoia de "sacralitatea" gestului său, dar era "irecognoscibilă" și, prin urmare, incognoscibilă. Meditația asupra acestei imposibilități de a recunoaște "sacrul" (deoarece "sacrul" este cu desăvârșire identificat cu "profanul") va avea consecințe considerabile. După cum vom vedea, "credința avraamică" va permite poporului evreu, după a doua distrugere a Templului și dispariția statului, să suporte toate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Imnurile subliniază facultățile spirituale ale lui Agni; el este un rsi înzestrat cu o mare înțelegere și previziune. Pentru a aprecia la justa lor măsură asemenea speculații, trebuie ținut seamă de nenumăratele imagini și simboluri revelate de "imaginația creatoare" și meditațiile asupra focului, flăcărilor, a căldurii. Toate acestea constituiau, de altfel, o moștenire care se transmitea din preistorie. Geniul indian n-a făcut decât să elaboreze, să articuleze și să sistematizeze aceste descoperiri imemoriale. Se vor regăsi în speculațiile filosofice ulterioare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
conceptul jocului creator divin (lila), care este explicat plecând de la "jocul" flăcărilor. Cât privește asimilarea foc (lumină)-inteligență, ea este universal răspândită 39. Importanța lui Agni în religia și spiritualitatea indiană reiese mai bine din următoarele: el a provocat nenumărate meditații și speculații cosmobiologice, el a facilitat sinteze având drept intenție reducția unor planuri multiple și diferite la un principiu fundamental unic. Desigur, Agni n-a fost singurul zeu indian care a hrănit asemenea reverii și reflecții, dar el se situează
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este numit "înghițitorul de carne" și comparat câteodată cu șacalul și cu câinele. Este singurul său aspect sinistru. 38 în alte texte însă, Agni însuși este mesagerul lui Mătarisvan. Cf. J. Gonda, Leș religions de Vinde, I, p. 89. 39 Meditația religioasă asupra focului sacrificial joacă un rol important în zoroastrism (cf. § 104). 40 Cf. J. Gonda, "Gods" and "Powers", pp. 58 sq. De ta epoca de piatră ta Misterele din Eleusis de a se limpezi". Mai mult chiar decât în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Revelarea unei existențe plenare și beatifice, în comuniune cu zeii, a continuat să obsedeze spiritualitatea indiană multă vreme după dispariția băuturii originare. S-a căutat deci să se atingă o astfel de existență prin alte mijloace: asceza ori excesele orgiastice, meditația, tehnicile Yoga, devoțiunea mistică. După cum vom vedea (§ 79), India arhaică a cunoscut mai multe tipuri de extatici, în plus, căutarea libertății absolute a prilejuit o întreagă serie de metode și de philosouphema, care, în cele din urmă, au avut ca
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de devoțiune mistică, în vreme ce austeritățile și disciplinele ascetice pregătesc elaborarea tehnicilor Yoga. Trebuie adăugat că începând din epoca Upanișadelor se răspândește obiceiul de a abandona viața socială și de a se retrage "în pădure", pentru a se putea consacra integral meditației. Acest obicei a devenit de foarte multă vreme exemplar și el mai este încă și acum urmat în India modernă. Dar e probabil că retragerea "în păduri" a unor oameni care nu erau nici extatici, nici asceți sau yogini prin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
actelor noastre în Brahmana, zeii vedici au fost radical devalorizați în folosul lui Prăjăpati. Autorii Upanișadelor prelungesc și desăvârșesc acest proces. Dar ei merg și mai departe: nu șovăie să devalorizeze atotputerea sacrificiului. Unele texte upanișadice afirmă că fără o meditație asupra lui ătman sacrificiul nu este complet (Maitri Up., 1,1). Chandogya Up. (VOI, l, 6) asigură că așa cum "piere lumea câștigată prin fapte (karmari)", la fel va pieri lumea dobândită prin sacrificiu. După Maitri Up. (1,2,9-10), cei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
transmisă de cea mai veche Upanișadă, Brhadâranyaka (I, 3, 28): "De la ne-fâință (asaf) condu-mă spre ființă (sat), de la întuneric du-mă spre lumină, de la moarte spre nemurire!" Criza spirituală care izbucnește în Upanișade pare să fi fost provocată de meditația asupra "puterilor" sacrificiului. Am văzut că, așa cum Prăjăpati era restaurat și își recâștigă "persoana" sa (ătmari) prin puterea sacrificiului, tot astfel sacrifiantul, prin actele sale rituale (karmari), își "unifica" funcțiile sale psiho-fiziologice și își întemeia "Șinele" (§ 77). În Brahmana, termenul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
tad ekam - "Unul" (neutru) - al celebrului imn X, 129. Brahmanele o numesc Prăjăpati sau Brahman. Dar în aceste tratate scolastice, Ființa Primordială era în relație cu sacrificiul cosmic și cu sacralitatea rituală. Rsi-i s-au străduit să o surprindă prin meditația călăuzită de gnosă 35. Ființa Primordială este, evident, incogitabilă, nelimitată, eternă; ea este totodată Unu și Tot, "creator" și "Domn" al lumii; unii îl identificau chiar cu Universul; alții îl căutau în "persoana" (purușă) prezentă în soare, lună, cuvânt etc.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
această teorie va fi reluată de diferitele școli devoționale. Dar după alte interpretări, unirea după moartea lui ătman cu Ființa universală (Brahman) constituie întrucâtva o "nemurire impersonală"; Șinele" se contopește cu sursa sa originară, Brahman. Este important să precizăm că meditațiile asupra identității ătman-Brahman constituie un "exercițiu spiritual", și nu un lanț de "raționamente". Sesizarea Sinelui propriu se însoțește de experimentarea "luminii interioare" (antah-jyotih), și lumina este imaginea prin excelență atât lui ătman cât și a lui Brahman. Este vorba, desigur
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
creația cosmică poate fi înțeleasă fie ca o emanație divină, fie ca un "joc" (lila) în care, orbiți de ignoranță, oamenii se lasă ademeniți. Eliberarea se obține prin Sămkhya și Yoga, adică prin înțelegerea filosofică și prin tehnicile psiho-fiziologice ale meditației (VI, 13)45. E important de văzut aici ridicarea practicilor yoga la nivelul de cale de eliberare, alături de gnosă, metodă preponderentă în Upanișadele vechi. Katha Upanișadprezintă și ea practica Yoga alături de meditația de tip gnostic (III, 13). Anumite tehnici yogice
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prin înțelegerea filosofică și prin tehnicile psiho-fiziologice ale meditației (VI, 13)45. E important de văzut aici ridicarea practicilor yoga la nivelul de cale de eliberare, alături de gnosă, metodă preponderentă în Upanișadele vechi. Katha Upanișadprezintă și ea practica Yoga alături de meditația de tip gnostic (III, 13). Anumite tehnici yogice sunt expuse cu mai multă preciziune în Svetăsvatăra, Măndukya și mai ales Maitri Upanișad. Vedem deci cum s-au dezvoltat căutările și descoperirile înregistrate în primele Upanișade. S-a căutat, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de experiențele psiho-mentale era identificat cu Brahman și, prin urmare, putea fi considerat nemuritor. S-a căutat, pe de altă parte, să se descifreze și să se analizeze raporturile între Ființa totală (Brahman) și Natură. Tehnicile ascetice și metodele de meditație, urmărind disocierea Sinelui de experiența psiho-mentală, vor fi elaborate și articulate în primele tratate Yoga. Analiza riguroasă a modului de a fi al Sinelui (ătman, purusa) și structurile și dinamismele Naturii (prakrti) constituie obiectivul filosofici Sârnkhya. 44 Tot astfel în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vocații: cea "șamanică" și cea apolliniană. Șamanii descoperă ceea ce este ascuns și cunosc viitorul; viziunile, daruri ale lui Apollon, prin excelență, acordă fidelilor zeului același prestigiu. Ca și în unele tradiții șamanice siberiene, "viziunile" apolliniene incită inteligența și deschid calea meditației; în fond, ele conduc la "înțelepciune". Walter Otto observa că obținerea cunoștințelor oculte "este întotdeauna însoțită de o exaltare a spiritului"21, și acest lucru este adevărat mai cu seamă în cazul extazului șamanic. Aceasta explică importanța capitală a muzicii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o știință abstractă în sensul modern al cuvântului, ci de gândirea "creatoare", care descoperă și în același timp construiește structurile lumii și universul corelativ al valorilor. Din acest punct de vedere, se poate compara efortul speculativ al lui Zarathustra cu meditațiile și descoperirile înțelepților evocate în Upanișade, meditații care au transformat radical concepțiile vedice despre lume și existența umană (§ 80). Dar comparația cu rsi-i Upanișadelor devine și mai convingătoare dacă se observă caracterul inițiatic și eshatalogic al "înțelepciunii" mazdeene. Desigur, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cuvântului, ci de gândirea "creatoare", care descoperă și în același timp construiește structurile lumii și universul corelativ al valorilor. Din acest punct de vedere, se poate compara efortul speculativ al lui Zarathustra cu meditațiile și descoperirile înțelepților evocate în Upanișade, meditații care au transformat radical concepțiile vedice despre lume și existența umană (§ 80). Dar comparația cu rsi-i Upanișadelor devine și mai convingătoare dacă se observă caracterul inițiatic și eshatalogic al "înțelepciunii" mazdeene. Desigur, fiind o religie personală (ca și vedismul și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Cui vrei să-i adresezi cultul tău?", Zarathustra a răspuns: "Focului tău!" și a adăugat: Dându-i ofrandă de venerație, vreau să mă gândesc din to*ate puterile mele la Dreptate!" (Y., 43: 9). Sacrificiul este ocazia, mai exact, "suportul" meditației teologice. Și, oricare ar fi fost interpretările date mai târziu de către preoți, e semnificativ faptul că altarul focului a ajuns și a rămas centrul religios al mazdeismului. În ce privește focul eshatologic, așa cum îl concepea Zarathustra, pe lângă funcția sa justițiară, el purifică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu mâna un gând/din cireada care-mi defilează în rând/ în cadențatul visului răsuflet?...", "Suntem trei - cu tăcerea... Cine oftează/ visând pe-al nemuririi bolovan?..." Termeni ca bolovan, cireadă, distrug voit seriozitatea textului. De fiecare dată alunecările în reverie, meditație sunt amendate. Până și textele de tip epitaf, meditații pe tema condiției umane, retrospective asupra existenței sunt parodiate. Lamentației specifice, spaimei de moarte li se opune, în Rânduri pentru un eventual deces, indiferența, comparația inedită cu elemente ale spațiului urban
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în rând/ în cadențatul visului răsuflet?...", "Suntem trei - cu tăcerea... Cine oftează/ visând pe-al nemuririi bolovan?..." Termeni ca bolovan, cireadă, distrug voit seriozitatea textului. De fiecare dată alunecările în reverie, meditație sunt amendate. Până și textele de tip epitaf, meditații pe tema condiției umane, retrospective asupra existenței sunt parodiate. Lamentației specifice, spaimei de moarte li se opune, în Rânduri pentru un eventual deces, indiferența, comparația inedită cu elemente ale spațiului urban, cotidian, șochează și imprimă o notă ușor umoristică, "Sunt
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lasă să se contureze un univers ale cărui cadre imobile de multe ori, se suprapun, se amalgamează creând impresia de caleidoscop care descompune lumea și o reface din piese ce nu întotdeauna par a-i aparține. Ironia atinge poezia de meditație și deopotrivă poezia naturii, "Pe asfaltul jilav metafizica lor avea balsam de Noembrie patetic", "s-ar fi putut scrie pe mine:"acesta e cutare" și să fiu pus pe soclu/ căci într-atât eram cuprins de tenebre pe unica bancă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ei în domeniul poetic, altfel zis se prezintă modul în care ea "transfigurează" lumea: "Când haitele la Lună vor lătra,/ (...) cu sete, lumina ei din pumni o voi bea". Revenirea trecutului spre prezent ar putea fi o replică dată vechilor meditații pe ruine, "Oamenii vechi" nu vin să cerceteze prezentul și să-l critice, ei sunt la fel de derutați ca și cei din prezent, nu-și cunosc sensul existenței și al rătăcirii prin univers: "Cine suntem noi", " Unde, de unde venim?" Semnul de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Peisajul este și el dezolant: "grădina publică era tristă și goală;/ toamna beată își pierduse toate vanitățile./ Liceanul cu coșuri și elanuri pesimiste/ se uita la cer și concepea cine știe ce poezie banală"). Dialogul se realizează indirect cu poezia gravă de meditație, nu numai cu cea a peisajelor idilice, cărora li se opune spațiul comun al orașului, sau cu cea a iubirii. Ironia vizează și de data aceasta poezia turnului de fildeș, a aspirațiilor spre înălțimi de neatins. Poezia erotică este refăcută
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să plouă și inimile să doarmă,/ calendarul ar trebui să-și fluture disperat și ridicol cele câteva file/ și, în orice caz, liniștea să amenințe ca o armă". Pretutindeni, la Geo Dumitrescu, regăsim aceeași tratare ironică a clișeelor poeziei de meditație, a tradiției interogațiilor existențiale: Cine oftează/ visând pe-al nemuririi bolovan?" Lumea văzută ca intertext, criza apropiată de cea a spiritului postmodern, sub presiunea unei civilizații sufocante se regăsesc și în versurile lui Ion Caraion: "Orașele reci/ au intrat pe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]