7,800 matches
-
un nebun, el vrea să treacă oceanul plutind pe hârtie, să-i lăsăm oceanul - cunosc multe papirusuri, erori și ambarcațiuni contemporane, cu o bază mai puțin științifică decât „Ra”-ul lui Thor și la care savanții nu zic nici pâs. Nebunilor pașnici să le lăsăm măcar hârtia și Apa cea Mare - altfel, ne aude posteritatea (sau trecutul) și ne facem de râs: ce se întâmpla în ’69 - se va întreba ea, indignată cum o știm - dacă se cerea fiecărei nebunii bază
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și „persoanele” au căpătat mai multă importanță decât etc., nu e ciudat, oare, că de atunci operele lor „normale” sau „anormale” n-au mai zguduit lumea, inspirația lor n-a mai ajuns la Jules et Jim și nici la Pierrot nebunul, iar lumea a ajuns să-i privească și să-i consume „normal”, ca pe doi artiști normali, care azi o nimeresc, mâine plictisesc, poimâine nu mai au nici un haz, iar la sfârșitul vieții nu mai au nimic „de spus”? Nu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Enescu; am bătut febril, el îmi deschise rămânând în prag, ușor mototolit ca omul trezit din primul somn, deloc vesel, dar nici foarte supărat; i-am cerut iertare, i-am spus că sunt speriat, i-am explicat că am un nebun sovietic lângă mine care-mi cere să cobor la Kiev că altfel mă așteaptă Babi Yar („Știți ce a fost la Babi Yar?”, Enescu aprobă scurt, cu semn rapid să rezum), după ce se apucase să-l înjure pe tovarășul Maurer
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
un potpuriu de rezonabilități care, așa cum săreau în scârțâitul vagoanelor și pustietatea stepei, puteau fi și țipetele unei rațiuni enervate de frigiditatea ei; nu mă emoționau, nu-mi tăiau respirația, nu-mi speriau pulsul, iar cordul le asculta ca un nebun ce se prefăcea liniștit înainte de a-și face de cap. FERPAR Noi, colecționarii de ziare, cei care plecăm în fiecare zi până la Polul Sud al unei pagini externe, până la ultimele știri, până la ultimul rând al ultimelor știri, până la știrile tipărite
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
drepturile omului includeau printre altele și liberul acces al femeii la industria cosmetică. În loc de ranchiună, simțeam un soi de curiozitate dureroasă față de lumea în care era posibil să-ți porți părul ciufulit și în dezordine, ca scăpat de la spitalul de nebuni. Primul impuls era senin, de evadare, nu de incitare la fapte. Sora mai mare a vecinei de la care îmi completam colecția de junk se numea Anca și era cea mai frumoasă fată din cartier. Avea rochii mătăsoase, lungi și cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
neînțeles în fața unei lumi haotice făcute de oameni, în care acești oameni fac multe prostii.” „Activiștii îmi recomandau altădată să mă adaptez minciunii și imposturii, ceea ce eu n-am reușit.” Când impostorii sunt majoritari, cel care pledează pentru adevăr devine „nebun”. Că așa este, o dovedește cu paginile din cartea de față referitoare la viața politică din România, care determină și economicul și socialul, viața sa și a oamenilor. Biserica este și îi rămâne o călăuză în ceea ce caută și nu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
găsit repede și am stat mai mult timp pe la diverse aparate. Colegii, care cunoșteau situația au înțeles repede despre ce era vorba. Era scenariul clasic pe timpul dictaturii ca cei mai incomozi oameni pentru regim să fie duși pe la ,,spitalul de nebuni” , unde eventual să li se mai facă niște injecții dubioase, mi s-a recomandat și mie insistent și cu ,,căldură” o internare ,,de rutină” , am spus că nu este cazul, nu mă simțeam bolnav, iar tovarășii n-au mai insistat
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
am fost externat. Mai târziu am căutat să înțeleg ce s-a întâmplat în realitate. Până la urmă era metoda clasică, primitivă, o metodă kgbistă folosită și înainte de ’89, prin care oamenii incomozi erau denigrați și li se punea eticheta de ,,nebun”. De altfel, după ultimele relatări din presă, pe bază de documente, se pare că nici Mihai Eminescu n-ar fi murit bolnav de sifilis așa cum am învățat la școală. Despre activitatea de publicist a poetului din ultimii săi ani nu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
nuc (Polyporus squamosus), Păstrăv de stejar (Fistulina hepatica) Familia Agaricacee. Nemțișori (Cantharellus cibarius), Burete vânăt (Cortinarius violaceus), Burete alb de pajiște (Agaricus campestris), Bureți mestecănești (Lactarius torminosus, Agaricusbetulinus), Bureți de lapte, Lăptucă (Agaricus volemus), Burete de tropini (Agaricus melleus), Ciuculeți nebuni (Agaricus fascicularis ), Burete porcesc, Burete usturos (Agaricus piperatus), Burete ordaș (Agaricus scrobiculatus), Ciupercă puturoasă (Russula foetens), Burete domnesc nebun, Ismănariu (Amanita muscaria), Bureți de iarbă, Ciuculeți de iarbă (Marasmius scorodonius, Hygrophorus pratensis), Burete ursesc (Paxillus involutus). Multe ar fi avut
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Preotu’, iar cursurile se făceau chiar în sala de sport a liceului unde învățam (vara se făceau în aer liber, în pădurea Trivale). Sensei ne era Valeca, unu’ cu centură neagră și nu știu cîți dani, care era consi derat nebun, pentru că fuseseră cazuri în care își băgase cursanții în spital. Principiul lui era simplu : dacă greșeai, o luai pe coajă. Antrenamentele erau foarte dure și mulți capotau. Era momentul cînd o luau pe coajă. O dată, eram în pădure și făceam
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
49. Ilf și Petrov, America fără etaje 50. Haruki Murakami, La capătul lumii și în țara aspră a minunilor 51. Cătălin Dorian Florescu, Zaira 52. Charles Bukowski, Femei 53. Jack Kerouac, Pe drum 54. N.V. Gogol, Mantaua • Nasul • însemnările unui nebun 55. Nora Iuga, Sexagenara și tînărul 56. José Saramago, Evanghelia după Isus Cristos 57. Marguerite Yourcenar, Ca o apă care curge 58. John Kennedy Toole, Conjurația imbecililor 59. Filip Florian, Matei Florian, Băiuțeii 60. Michel Houellebecq, Particulele elementare 61. P.G.
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
teiul lui Eminescu, a cărui umbră desnădăjduită părea că mai colindă încă aleile cu vechii copaci plini de taine. El rătăcea prin împrejurimile unde vechile mănăstiri cu frescele cojite sau cu pereții înnegriți de lepra vremilor își plângeau între hoți, nebuni și bolnavi singurătatea clopotelor amuțite. El făcea versuri pe ritmurile iscodite de geniul poetului, până la cea din urmă strofă a căruia nu se ridică tot nomolul de insanități pretențioase ale galeriei poetice de astăzi. El privea cu un respect religios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
-le dicționarul. Mirarea a fost enormă, peste un sfert de oră a fost o liniște de mormânt în momentul când ne-a văzut fețele în cuprinsul cărții. Neștiind ce să creadă, toată noaptea le-am dovedit că eram niște adevărați nebuni, iar acum le arătam că suntem oameni de cultură cu fețe în dicționar. Într-un final ne-a catalogat drept nebuni cu experiență care pot face față în orice împrejurare, toată pățania sfârșinduse odată ce am pășit pe peronul gării din
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
a văzut fețele în cuprinsul cărții. Neștiind ce să creadă, toată noaptea le-am dovedit că eram niște adevărați nebuni, iar acum le arătam că suntem oameni de cultură cu fețe în dicționar. Într-un final ne-a catalogat drept nebuni cu experiență care pot face față în orice împrejurare, toată pățania sfârșinduse odată ce am pășit pe peronul gării din Iași, lăsând în urmă amintirile ce nu vor fi uitate. Vara a trecut repede apropiindu-se anotimpul frunzelor ruginii. În toamnă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ști ce să-i răspund, mă va ucide. Zeii n-au amintiri și de aceea nu vor ști niciodată ce e nefericirea... Ar trebui, poate, să astup cu țărînă gura acestui sfinx nesățios, ori să Încep să rîd ca un nebun, să-mi bat joc de rătăcirile mele și să uit. Însă ce ar rămîne din mine atunci? Un biet vagabond surîzÎnd fără noimă ca zeii, uitînd că a fost odată tînăr, a visat să fie curajos, În stare să-și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
repet că toate aceste lucruri Îmi aparțin. M-aș putea răzbuna strigînd: Veți muri și voi care mă loviți și rîdeți de nenorocirile mele! Dar nu vor Înțelege nimic. Vor ridica doar din umeri uitîndu-se la mine ca la un nebun. Zei, apărați-l, vor șopti ei. Omul acesta nu dorește decît curajul de a rămîne gol și de a nu se căi niciodată că nu poate uita nimic din faptele lui...) În fond, Plutarh spune același lucru explicîndu-ne de ce piersicul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
recreează lumea după legea iluziilor sale. Dar mă Întreb În ce măsură n-ar trebui să-i recunoaștem un rol mult mai important lui Sancho Panza, pus În umbră de silueta măreață și mizerabilă a Cavalerului Tristei Figuri. Dacă Don Quijote este un nebun frumos și eroic, Sancho Panza este capabil să-și asume lucid o iluzie. Don Quijote vede monștri malefici În locul morilor de vînt și se avîntă Împotriva acestor monștri; vede un coif de aur În locul unui biet lighean de bărbier și castele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
capul”. 53. Sosiți la locuința căpitanului, îl lăsară într-o sală de jos. Puțin după aceea, căpitanul veni să-i vorbească. Dar el, fără a da vreun semn de curtenie, răspunse în câteva cuvinte, pronunțate foarte rar. Căpitanul îl crezu nebun și le spuse celor care-l aduseseră: „Omul acesta n-are minte; înapoiați-i lucrurile și dați-l afară”. Abia ieșit din palat, întâlni un spaniol care locuia în apropiere; acesta îl luă la el și-i dădu de mâncare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
atât de tulburat, vorbea fără oprire și nici nu îi primise cu îmbrățișări așa cum ar fi trebuit. - Cum ai putut pleca din spital? Fără hăinuțe la copil pe o vreme ca asta? Să nu mai spui vreodată că eu sunt nebun, că tu ești mai nebună decât mulți alții. - Nu aveam de ales. Era un sacrificiu inutil. Copilul nu are nimic la picioare. Cred că era o aberație de-a doctorului. Nu are decât mâna dreaptă imobilizată, care i-a fost
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ar fi putut să îi deschidă inima cu o cheie fermecată, să îi strecoare un strop de bucurie și de dorințe ar fi fost bine. - Pentru ce faci asta? Ești complet nebun. - Nebună-i măta! Nu eu. Ce mă faci nebun? îțî trag una acum, de nu te vezi. - Eu nu vreau decât să te ajut! - Nu zău! Cine te crezi? Ce tot mă bați atâta la cap ? ce ar trebui după tine să fac ? Vezi-ți de-ale tale! Nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
așa că îi lăsă să bea, apoi întinse mâna după vas și bău ca toți ceilalți cu lăcomia unui drumeț. - Asta-i tot băieți! Nu ne-a tăiat nimeni capetele, nu ne-a pus nimeni cătușele. - Gata cu pedeapsa!, chiui Mihu, nebun de fericire, ridicându-și mâinile și închipuinduse în fața unei oglinzi. Momentele pline de tensiune prin care trecuseră fuseseră teribil de grele în toiul unei ierni răzvrătite. Acum toți se simțeau mai bine, iar Alin parcă renăscut zise: - Ceea ce voi face
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
zâmbiră amândoi pentru ultima oară și își văzură fiecare de drumul său. Ochii vioi ai lui Nicky văzuseră toată scena dintre cei doi și îi zâmbi prietenește. - Cine era, frate, bunăciunea aceea? - Un suflet, - Avea dreptate în ceea ce afirma? - Ești nebun! Nici gând de așa ceva. - Pe bune? - Mă cunoști de atâta vreme. Ce naiba insinuezi și tu!? - Nu. A fost o curiozitate de-a mea. E treaba ta. Alături de ei se mai afla un bărbat arătos, puternic, cu ochii albaștri, atrăgători. Umerii
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
poartă vina. Eu cred că fiecare dintre noi ar trebui să nu uităm de unde am plecat, ce ne-au învățat părinții și să învățăm din greșelile altora. - Ar fi mult mai simplu așa. Dar nu vezi, sunt o mie de nebuni care se droghează și fac rău tuturor. E un război psihologic, care dacă îl începi nu se mai termină. - Eu îmi doresc totdeauna să fiu eu însumi. Nu omul visurilor. Nu un ratat sau o epavă. - Îmi spui niște lucruri
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ce mai faci. - Am rămas același. Viața mea nu s-a schimbat deloc. - De ce nu te-ai recăsătorit? N-ai încercat să te cuplezi cu cineva? - Am avut o tentație. Dar nu a mers. Cine se mai încurcă cu un nebun ca mine? - N-ai încercat să te mai schimbi? Să mai lași și tu de la tine? - Nu. Eu nu pot. Dar tu te-ai schimbat? - Toți ne schimbăm la un moment dat. Ori în bine ori în rău. - Ce te
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Prezența lui Petre țuțea are sens, desigur, dar mai degrabă ca un fel de ipostază fizică a ideilor lui Cioran ; în fond, pe Cioran l-au atras întotdeauna ratații (în episodul al II lea, două secvențe cam lungi înfățișează un nebun și un bețiv). Un sfânt, în bestiarul cioranian, își are, așadar, locul : este de presupus că acest lucru va da un nou impuls țuțomaniei ce ravajează Bucureștiul (și, bănuiesc, împrejurimile Muscelului ). Căci Sfântul de lângă Cișmigiu va fi devenit, neîndoios, un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]