7,953 matches
-
cap și zâmbi: Ciudată pereche, nu-i așa? Această selvă trebuie că dă cel mai mare procentaj de nebuni pe cap de locuitor din toată lumea. Doi locuitori, două feluri de nebuni. — Oare om fi într-adevăr? Sau ei sunt cei nebuni, cei care sunt de cealaltă parte? Întârzie cu răspunsul. Privi copacii înalți care își aplecau ramurile apărând parcă luminișul și oferindu-le florilor și fluturilor umbra lor; urmări cu privirea zborul liniștit al unui stârc; simți pe obraz adierea, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
obraz adierea, prea caldă; auzi strigătul curcilor în călduri; aspiră parfumul greu și istovitor al selvei; observă cerul ce începea să se coloreze în roșu spre asfințit și clătină din cap convins: Nu - spuse el cu hotărâre. Nu sunt eu nebunul. De asta sunt sigur. Înaintau foarte încet, atenți la cel mai mic semn de pericol. Selva devenea din ce în ce mai deasă, mai istovitoare, mai călduroasă. Ultimul teren mlăștinos pe care îl trecură îi acoperi cu noroi, și acest noroi, acum uscat, devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe alta, căutând adăpost în primele case. Mergea în frunte, ca de obicei, și când se termină terenul semănat care îl apăra, o porni înspre un șanț lat care se deschidea la vreo patruzeci de metri distanță. Alergă ca un nebun urmat de sergent și de un soldat, gata să sară și să cadă rostogolindu-se în șanțul de apărare, dar, în ultima clipă, un al șaselea simț păru să-i fi dat de știre și se opri cu un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu se coboară să ne spună numele lui... se întoarse brusc. Ce v-am făcut? Cine credeți că suntem de refuzați... se întrerupse de parcă și-ar fi adus aminte de ceva. Americanul! râse el. Dumneavoastră trebuie să fiți americanul ăla nebun care trăia pe teritoriul yubani-lor. Cel care nu și-a spus niciodată numele... își întoarse privirea de jur-împrejur. V-au silit yubani-i să plecați? — Ăsta e teritoriu yubani, răspunse el, fără să se tulbure. Tabăra lor e acolo, de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și de rău se vor vedea din puncte de vedere diferite, iar oamenii de știință, cei care vor întotdeauna să ducă tehnica mai departe cu prețul dezumanizării noastre, vor fi urmăriți pentru că vor încerca să ne transforme în mașini... Doi nebuni! murmură preotul. Și când te gândești că mi-am pus speranțele în generația voastră. O generație de hippies, de trândavi și de drogați, de veșnici nemulțumiți. Și, cu toate astea, poate că teoriile voastre sunt cele bune, iar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Fiecare funcționar care fuge dintre cei patru pereți ai unui birou și fiecare dezertor din Vietnam face mai mult pentru Omenire decât cei care muncesc. Harnicii sunt cei ambițioși, cei care poluează atmosfera, care contaminează apele și distrug pământul. Trei nebuni!, murmură misionarul. Sunt deja trei nebuni așezați în jurul acestei mese... Inti Ávila privi scârbit cele două ouă prăjite pe care metisul i le pusese în față și clătină din cap convins: În privința asta, vă dau dreptate, părinte. Trebuie să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
patru pereți ai unui birou și fiecare dezertor din Vietnam face mai mult pentru Omenire decât cei care muncesc. Harnicii sunt cei ambițioși, cei care poluează atmosfera, care contaminează apele și distrug pământul. Trei nebuni!, murmură misionarul. Sunt deja trei nebuni așezați în jurul acestei mese... Inti Ávila privi scârbit cele două ouă prăjite pe care metisul i le pusese în față și clătină din cap convins: În privința asta, vă dau dreptate, părinte. Trebuie să fii nebun să lași totul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
murmură misionarul. Sunt deja trei nebuni așezați în jurul acestei mese... Inti Ávila privi scârbit cele două ouă prăjite pe care metisul i le pusese în față și clătină din cap convins: În privința asta, vă dau dreptate, părinte. Trebuie să fii nebun să lași totul și să vii să mănânci porcăria asta la Santa Marta. Excelența Sa guvernatorul Aldemaro Barrancas încetă să se mai joace cu creionul pe care îl avea în mână, arătă imensitatea verde de dincolo de balconul deschis, de piață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o parte sărind în colțul opus. Dați-i asta lui Planchart. Șeful de echipă scoase capul pe geam și îl privi uimit: — O să trăiți mai departe cu sălbaticii ăia după tot ce au făcut? — N-au nimic împotriva mea. — Sunteți nebun? Sunt niște animale și nu gândesc. Într-o zi, ca să se distreze, o să vă micșoreze capul precum acelor nefericiți. Le știți numele? Dacă întreabă Poliția. — Albul cred că se numea Lucas. Îl vor recunoaște în Santa Marta. Sau în Vizavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Căută un sac, aruncă în el ce mai rămăsese din lada cu bere și se îndreptă fără grabă spre desișurile pădurii. Indianul își continua sarcina. Cea de a cincea bestie de fier sări în aer și Kano bătu din palme nebun de bucurie. Apoi, alergă din nou să caute alt bidon cu benzină. Pe șosea, un camion căpătase formă și se puteau distinge oamenii care își agitau armele în partea lui înaltă. Se auziră primele împușcături, destul de imprecise, care se confundau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
oamenilor cât de frumoasă este Amazonia și să le ceri să o respecte. Trebuie să-i obligi să o respecte. — Și soția dumneavoastră...? — Sper să înțeleagă. Și dacă nu înțelege, nu este femeia pe care mi-o imaginam. — Nu fiți nebun, Ávila! interveni Sierralta. Violența nu este niciodată calea. Gândiți-vă, pentru că o să regretați toată viața. Oamenii de la șosea sunt puternici. Grupurile pe care le au în spate sunt, în ziua de azi, cele mai puternice din lume. Nu le veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pururea”. Și cum era cu școlile din ziua de azi?... Să vezi ce derbedei prin licee... Să vezi ce nebunie e la ore... elevii ăștia sînt nebuni. Cum să mă grăbesc la rîndul meu să-i acuz că sînt derbedei, nebuni, emancipați, liberi, inconștienți, rebeli, dacă și eu știu că n-am fost un cal mai breaz? Și nici acum n-aș fi... în ciuda înțelepciunii. Care înțelepciune? Aceea pe care sper că o am, cît de cît... Elevii din ziua de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
la Mitocaru. Acesta juca șah cu un subordonat. De la ușă, Pandele intră direct în subiect: Știi că acolo, la Buhuși, dacă se accepta... Nu mă interesează. Dar nu m-ai întrebat... Te întreb acum, să fac schimb de cal pe nebun? Mitocarule, este vorba de noi toți, nu glumesc. Și cînd mi-ai zis că vorbești cu mine cînd termini paragraful din cartea pe care o citeai, cum era? Pandele își aduce aminte și, furios, revine în biroul său. Devine din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
care cei doi s-au dus "sus". Dan a rămas singur și s-a tot servit cu băutură pînă i s-a rupt filmul. De aici încolo nu mai știe absolut nimic. O fi coborît șeful sau am plecat de nebun ce sînt? se întreba îngrijorat. Se dojenea că s-a lăcomit la băutură tocmai cînd trebuia să controleze situația, să facă impresie. Mii de întrebări rămîneau fără răspuns. Toate pastilele pe care le lua nu aveau efect și gîtul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
avut ce face și l-a achitat pe animalul care și-a bătut joc de ea. Acesta, pe nume Șișu, a rînjit satisfăcut și a ieșit cu matahala aceea neagră ca smoala iadului. Liana plînge și repetă obsesiv: nu-i nebun, dom' judecător. În sinea ei a luat o decizie fermă: Îmi voi face dreptate. Șișu era aproape vecinul ei, la a patra casă. Erau cele patru case care aveau grădina din spate, brăzdată de un rîuleț. Vara Șișu dormea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
are carnet, țipă la nevastă-sa. Ba are. L-a cumpărat... Dinu era să se înădușe și a căzut într-un soi de letargie prelungită. Cînd și-a revenit, a găsit soluția la problema lui. Nevastă, îmi cumpăr avion. Ești nebun! Nu mă sui în el nici moartă! Nu fi bolundă. Moartă ești cînd cobori, nu cînd te sui, rîde Dinu. Femeia își face cruce, își scuipă în sîn și se roagă la Sfînta Fecioară Maria. Cămătaru a umblat, a ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
omulețul care stătea popenchi în fața lui, cu un aer ostentativ. Nu-l mai văzuse niciodată, sau dacă îl văzuse, cu siguranță îl uitase de tot. Încearcă un răspuns în doi peri: Parcă v-aș cunoaște... Adică, o faci pe-a nebunul, nu? Omulețul era foarte determinat, părea să stea solid pe picioare și nu exista nici un dubiu că avea chef de harță. Ceva îl irită pe Ilarion și îl îndeamnă să curme discuția. Controlați-vă limbajul. Un sfat gratuit și deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
te alegeai cu ceva. Decît opărit... Nu degeaba a lăsat-o taică-tu. Habar n-are ce a pierdut. O știi pe actuala lui nevastă? Da. Și? Care este mai super frumoasă acum? Tu! răcnește Costică, aruncîndu-se pe fată. Ho, nebunule, nu fi bădăran! Ba sînt! Te spun mamei. Bine faci. Sînt minoră, să știi. Nu-mi pasă. Costică s-a însurat și stă la geam pînă hăt, tîrziu, în noapte. Unde dracu's-o fi dus?! se întreabă furios. Chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
față. Proprietate privată, tună sălbaticul bădăran. Dar... n-am... Proprietatea mea, auzi?! Degeaba încerci să-i explici turbatului că strada este domeniu public și nu proprietate privată. Săracul șofer s-a tot șters pe față, gîndindu-se ce-o fi cu nebunul acesta! Întrebat la telefon de un martor dacă nu-l acționează pe bădăran în justițe, acesta a răspuns: Nu mă pun cu bădăranul ăsta! Dar gestul lui incalificabil... O mai fi și mafiot pe deasupra... Mafiot nu-i, dar fii atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ținem cont de acest "progres" și minorul asasin să fie pus la plată. S-ar putea să avem în viitor "minori asasini", dresați de organizații criminale. Un "cetățean" m-a amenințat odată, pe vremea cînd eram primar: Am carnet de nebun, vă pot omorî și nu pățesc nimic... O variantă mai modernă ar fi: "sînt minor, vă omor și nu pățesc nimic...". Asasinul este oribil, indiferent de vîrsta cînd ucide și nu-l voi absolvi niciodată de monstruozitatea comisă, indiferent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
paraziții hîrtiei, dirija de acolo din subsoluri o putere pierdută. Își privi chipul În oglinda pătată de muște, atîrnată de un raft. Nu degeaba Îi spuneau ei la școală cavalerul tristei figuri - da, da, chiar așa, semăn, semăn bine cu nebunul ăla din La Mancha. Sorbea din cafea și citea ordonanța nr. 137, art. 15, paragraful 21 Începînd de la data de 1 noiembrie a.c. circulația pietonilor pe străzi este interzisă după orele 21. Pentru evitarea accidentelor datorită camuflajului după lăsarea Întunericului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
poate vagabondează pe undeva cu mintea dusă, cerșește, doarme prin tufișuri sau prin intrările metroului ca atîția alții pe lîngă ale căror drame trecem fără să le vedem. Poate nici nu mai există. Nu e prima oară că dispare, spunea nebunul ăla. Dar el era de mult dispărut din atenția celorlalți, din interesul lor, din tot ceea ce numim viață, competiție. Auzi, Marceline de Navarre, poetessă, strănepoata Marguerittei de Navarre! Ce ironie, să-și Împlinească destinul rîvnit În amintirile unui nebun... o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spunea nebunul ăla. Dar el era de mult dispărut din atenția celorlalți, din interesul lor, din tot ceea ce numim viață, competiție. Auzi, Marceline de Navarre, poetessă, strănepoata Marguerittei de Navarre! Ce ironie, să-și Împlinească destinul rîvnit În amintirile unui nebun... o să aștepte, o să fie cuminte, o să cumpere pîine, o să ia metroul. Iată-mă prinsă Între două forțe care mă trag În direcții opuse. SÎnt ca tîlharul legat de două cămile, una gonind spre răsărit, alta spre apus. La răsărit e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În cînd călcîiele din pantofii prea strimți țradiază se crede deja acolo Înconjurat de ziariști și fotoreporteri ne dă interviuri); fata În negru nu-și poate lua privirea de la bărbatul În blaser țpentru Niki nu există decît viitor și pentru nebunul ăla... ce animale diferite În aceeași cușcă) Un tablou din care se pregătește să iasă cel care acum, În fața ta, Își mișcă mîinile, spune cuvinte, Își aprinde o țigară. ISTAMBUL - MOSCOVA - TOKIO se schimbă plăcuțele cu zuruitul lor de jocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu ele pereții veceului și debaralele și deșteapta aia de matroană care ne zăpăcise pe toți cu decolteurile ei și cu modernismele Îmi dă lecții parcă o văd cu burta ascunsă sub patrafir predicîndu-mi asceza sărmanului Iov o adunătură de nebuni nu domnilor lumea e a mea atîta timp cît hoitul Își mai vede de treabă am dreptul să mă Înfrupt cît Încape scrupule față de cine se uită la mine ca la un delapidator ordinar că am Împușcat o călătorie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]