7,231 matches
-
cu strădania. Dar și cei care se îndoiesc de ea, trebuie să știe că fericirea există și că această stare de înseninare, de bucurie supremă este treaptă spre sfințenie, spre raiul armoniei din care omul a căzut și a cărui nostalgie o resimte. Dacă bucuriile oferă împăcare, satisfacție în această lume, în care ele rămân, cu fericirea trecem dincolo, căci ea e dragostea din triada Sf. Apostol Pavel (credința, speranța și dragostea - Corinteni I-13). La această fericire de aici și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
singur/ că de fapt nici nu te născuseși în secolul ăla/ că gândeai împotriva Nopții Sfântului Bartolomeu/ așa nenăscut cum erai.” Surprinde premoniția situațiilor sufletești din decembrie 1989. Avalanșa, neîntreruptă, egală cu ea însăși în orice situație, ajunge până la momentul nostalgiei și al presentimentului inevitabilului (tratat și el cu aceeași nuanță nonșalantă): „Adevărul gol-goluț ăsta e/ că tare aș mai vrea să mor/ într-o zi însorită de primăvară/ când proștii/ printre care și eu/ se bucură de viață.” Autobiografia pare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia • Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov • O.k. Pentru America!, Gheorghe Stan • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Privilegiați și năpăstuiți
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
transformat în tot atâtea romane, evocând fiecare câte o etapă din viața sa. Frumoasa risipă cuprinde anii adolescenței și ai tinereții, ca elev și student în România. Orele de română, latină, germană, mediul școlar, cea dintâi iubire sunt evocate cu nostalgie și emoție. Autoficțiunea continuă cu altă etapă: odată cu intrarea în învățământ, la Bistrița și Năsăud, începe calvarul profesorului și poetului, care se întâlnește la fiecare pas cu semnele trădării, lingușelii, delațiunii, cu ofensiva proletcultismului și a stalinizării. Romanul În colț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
o inhibă, și atunci impulsul se propulsează în fantasmatic. Însă, ca pentru a se institui un echilibru - oricum iluzoriu -, magnetismul stringent al realului (profesorul Gordan, din Fratele meu cu solzi de aur, tânjește după o „baie de realitate”) ține trează nostalgia unei vieți ocolite de tenebroase complicații. Simplă și adevărată. Piesa Iadul și pasărea - din volumul eponim - se nutrește din același nucleu tematic din care își trage sevele trilogia Dramele puterii. La fel ca acolo, obsesiile răzbat dinspre zona de penumbre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
pasiunii montane, ca și prin preluarea, în cunoștință de cauză, a scriiturii postmoderne. De aici provine și factura personală a cărții, ea însăși o construcție de Ianus bifrons: cu o față privește candid către grandoarea și solemnitatea peisajului montan, având nostalgia paradisului natural, cu cealaltă scrutează eseistic misterele logosului, întorcându-se totodată detașat-ironic asupra entuziasmelor și extazelor perechii ei opuse. Călătoria începută printre lucruri sfârșește astfel într-o expediție hermeneutică. După „livada de cremene”, P. părăsește teritoriul prozei spre a se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
în biografia eroului principal. Pe autor îl interesează perioada „obsedantului deceniu” ca epocă, ca eveniment principal - colectivizarea, văzută ca un fel de cabală strunită de alogeni cu interese potrivnice nației, iar ca tip de erou, țăranul onest și frust, cu nostalgii ducând spre origini, care privește acest eveniment traumatizant prin optica strămoșilor săi, transpunerea romanescă fiind lungul traseu al analizării acestui proces de conștiință. Lumea se împarte în două după o schemă maniheistă, simplificatoare, iar narațiunea se centrează pe procesul trenant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
lume „animalo-umană” decât despre o lume umană și animală. În culturile din toată lumea subzistă memoria mitizată a unei epoci În care omul și animalele erau prieteni, „Înainte de nașterea timpului”: posibilă moștenire a unei noțiuni care a fost universală (dacă nu nostalgia după un paradis pierdut). În leptolitic se manifestă tocmai manipularea difuză a corpului animal și a celui uman, demonstrată de trofeele bovinelor și ale lupilor Înfipte sau agățate În locuințe, de desenele cu animale compozite sau fantastice; și, la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care moștenise din perioada nubiană un interes puternic pentru perioadele mai vechi din istoria Egiptului, perioade privite ca paradigmatice și admirate cu o mentalitate neoclasică ce colorează toate aspectele societății. Viața religioasă Își găsește un loc al său În această nostalgie pentru un trecut care nu este utilizat atât pentru a-i recupera dinamic moștenirea ca punct de plecare pentru noi experiențe, ci mai degrabă pentru a găsi acolo un model la care să se adapteze. Se reia folosirea Textelor Piramidelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
eu am cunoscut lumina bărbaților / eu am cunoscut întunericul femeilor // [...] ritmul profund al unei vieți / sub zodia mândră a leului / care veghează cu o / indiferență regală pustiul artei”. Un loc aparte îl ocupă volumul Imnuri către amurg (1970), în care nostalgia unei vârste de aur umbrește trăirea plenară a prezentului: „O când priveai lumea cu ochii în lacrimi / sfere luminoase cădeau din ceruri / și cu aripi de îngeri se așezau / la picioarele tale predicând iubirea și pacea // [...] ce fiare întunecate beau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
și care în fapt, el tocmai, îl face să nu acționeze. De vreme ce riscul ascunde în el perspectiva eșecului, deci iremediabila mea răsturnare, regretul stă la pândă în preliminariile oricărui act. Fiecare gest poartă în sine negativul consecinței sale, și astfel nostalgia unui alt deznodământ. Pentru că nu este pregătit să transfigureze eșecul, pentru că nu este dispus să piardă nimic (când de fapt doar în felul acesta el ar avea ce dobândi), cel nehotărât trăiește riscul doar în negativitatea sa și, odată cu el
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
, Maura (pseudonim al Coraliei Simionescu-Costescu; 15.VIII.1900, Slatina - ?), prozatoare. Soție de colonel, P. era fiica bacteriologului Sava Simionescu, care a profesat și în Dobrogea. Nostalgia acelor ținuturi, unde a copilărit, se răsfrânge în prozele ei de mai tîrziu. A învățat la Școala Centrală de Fete din București, făcându-și apoi studiile superioare la Universitatea din Geneva. Împinsă de veleități scriitoricești, participă la ședințele cenaclului Sburătorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
după ruptura cu Iorga. Întrucît ideile fundamentale ale lui Codreanu vor suferi puține schimbări, iar ideile lui vor fi decisive pentru Legiune (care va fi o "mișcare de comandă", numai ideile liderului contînd), să le analizăm. Laitmotivul ideilor lui era nostalgia pentru trecutul preindustrial grav amenințat de realitățile secolului al XX-lea. El gîndea în spiritul naționalismului integral, sinonim cu Ortodoxia și cu "românul autentic", țăranul. Legiunea îl definea pe Eminescu drept "marele precursor al mișcării legionare". Codreanu a fost monarhist
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un discurs despre un posibil front comun antibolșevic. Dar în Ungaria, aristocrația transilvăneană (maghiară prin definiție) avea foarte multe lucruri de spus: Bethlen, contele Teleki, contele Csáky, contele Bánffy și mulți alții. Acești aristocrați aveau încă o anumită idee și nostalgie față de o Transilvanie foarte aparte peste care nu puteau trece. Am menționat importanta vizită a contelui Bethlen la București. Contele Bethlen a ținut prin 1933 la Oxford o conferință despre transformarea Transilvaniei într-un fel de "Elveție Orientală" (ceea ce însemna
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ale memoriei nu trebuie Înțeleasă - cum se Întâmplă uneori (mai ales În Statele Unite), când este asociată cu răbufnirile contemporane de prejudecată etnică sau rasială - drept proba dezolantă a Păcatului Originar al Europei: neputința ei de a Învăța din crimele trecute, nostalgia amnezică, Înclinația irezistibilă de a reveni la 1938. Nu este, cum ar spune Yogi Berra, „un déjà-vu permanent”. Europa nu reintră În trecutul tulbure și belicos - dimpotrivă, Îl părăsește. Germania de azi, ca și restul Europei, este mai conștientă ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Francez. În Italia, cifra atingea 2.250.000, fiind mai mare decât În Polonia sau Iugoslavia. Chiar În Danemarca și Norvegia, un alegător din opt a fost inițial sedus de alternativa comunistă. În vestul Germaniei, autoritățile aliate se temeau că nostalgia pentru zilele bune ale nazismului și reacția stârnită de programele de denazificare, penuria de alimente și epidemia de infracțiuni minore i-ar putea favoriza pe sovietici sau neonaziști. Din fericire pentru statele occidentale, În primăvara anului 1947 partidele lor comuniste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a neîncrederii În sine”. Intelectualii cu adevărat reacționari erau rari În primul deceniu de după război. Chiar și cei care se declarau deschis de dreapta, ca francezii Jacques Laurent sau Roger Nimier, gustau mai degrabă farmecul unei cauze pierdute, afișând o nostalgie boemă pentru trecutul discreditat și arborându-și cu mândrie insignifianța politică. Cum stânga avea vântul În pupă și istoria de partea ei, literații de dreapta din noua generație s-au declarat sfidător perdanți, transformând decadența autentică și solipsismul morbid al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor interbelice, socialiștii din Austria se străduiau mai degrabă să stabilizeze o democrație fragilă decât să revoluționeze politica socială 5. Ca și restul societății austriece, social-democrații locali și-au uitat prompt trecutul. În alte țări, social-democrații au abandonat mai greu nostalgia transformărilor radicale. În RFG, Partidul Social-Democrat și-a reformulat obiectivele abia la Congresul din 1959 de la Bad Godesberg. Noul program adoptat susținea fără ocolișuri că „socialismul democratic, ale cărui origini În Europa sunt morala creștină, umanismul și filosofia clasică, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Radicalii din 1968 au imitat până la caricatură stilul și accesoriile revoluțiilor trecute - ei evoluau, la urma urmei, pe aceeași scenă. Dar au jurat să nu repete violența lor. Prin urmare, „psihodrama” franceză din 1968 (Aron) a devenit pe loc obiectul nostalgiei În mitologia populară: o confruntare stilizată În care forțele Vieții, Energiei și Libertății bulversau platitudinea cenușie și plicticoasă a oamenilor din trecut. Protagoniștii principali au Îmbrățișat cariere politice convenționale: liderul charismatic al studenților troțkiști, Alain Krivine, este azi, după patruzeci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aveau o relație ambiguă cu Republica Democrată Germană. O bună parte dintre ei se născuseră În ceea ce era acum RDG sau În alte teritorii din Est, de unde familile lor fuseseră expulzate ca etnici germani: Prusia Orientală, Polonia, Cehoslovacia. Nu Întâmplător, nostalgia părinților pentru trecutul dispărut se reflecta involuntar În visul lor: o Germanie mai bună la est. RDG, În ciuda (sau poate din cauza?) cenzurii și represiunii autoritariste, prezenta o atracție aparte pentru tinerii radicali: era exact contrariul Republicii de la Bonn și nici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a Înfrâna libertățile civile pentru a face „Ordine”. Mai Îngrijorător e faptul că grupul Baader-Meinhof profita de un fond general de simpatie pentru ideile sale din partea unor intelectuali și universitari altminteri pacifiști 10. Una dintre sursele simpatiei locale era o nostalgie crescândă pentru trecutul pierdut al Germaniei În cercurile literare și artistice. Exista sentimentul că Germania fusese de două ori dezmoștenită: de naziști, care Îi privaseră pe nemți de un trecut respectabil, „utilizabil”, și de Republica Federală, ai cărei șefi americani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
execuție, Încât sfida parodia. Ar fi fost perimat și cu 15 ani mai devreme. Tocmai de aceea prevestea ceva nou. Entuziasmul cu care concursul Eurovision glorifica un format iremediabil Învechit și o pleiadă de soliști jalnici reflecta o cultură a nostalgiei, melancolică și lucidă În același timp. Punk-ul, postmodernul și parodia erau doar câteva dintre reacțiile suscitate de acest deceniu confuz și decepționant; alta era moda „retro”. Trupa pop franceză Il Était Une Fois („A fost odată”) purta haine din anii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
amenințați de monopolurile consacrate producerii În masă, care Îi manipulau pe consumatorii de bere pentru profitul corporatist și, printr-o escrocherie, alienau consumatorii prin intermediul propriilor papile gustative. Prin amestecul eficient de analiză economică, preocupare pentru mediu, discernământ estetic și pură nostalgie, CAMRA anunța multe dintre viitoarele rețele de activiști consacrate unei cauze unice, precum și slăbiciunea viitoare a boemilor-burghezi Înstăriți pentru „autenticul” costisitor 1. Dar această mișcare era inevitabil o curiozitate prin farmecul ei oarecum arhaic, ca să nu mai vorbim de disproporția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ambele părți ale faliei ideologice: ele Începuseră cu oroarea romanticilor față de stricăciunile industrialismului timpuriu. În zorii secolului XX, stânga și dreapta aveau amândouă cluburi de ciclism, restaurante vegetariene, cercetași și Wandervogel, arondate visului socialist, respectiv naționalist de eliberare și reîntoarcere. Nostalgia nemților pentru peisajele specific germane, pentru munții și râurile din Harz și Pfalz, pentru Heimat; visul naționalist francez de armonie rurală dintr-o France profonde, nepătată de urbanizare și cosmopolitism; reveria engleză a unei armonii trecute și viitoare, Ierusalimul pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În mod deliberat, chiar și după criteriile În vigoare la instalarea sa În 1932. Prin amestecul de cenzură clericalistă, corporatism și subdezvoltare rurală, țara semăna mai mult cu Austria de după 1934; nu este de mirare că pensionarii francezi care aveau nostalgia regimului de la Vichy se dădeau În vânt după Portugalia postbelică. Charles Maurras, liderul În dizgrație al grupării Action Française, era admiratorul lui Salazar și a corespondat cu el până s-a stins, În 19527. Prin nivelul general de trai, Portugalia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]