8,125 matches
-
de civilizație neînvinsă, nu numai de cultură învingătoare.” Adrian Păunescu 119. „Adevăratul cititor, la fel cu adevăratul drumeț, e acela care citește de dragul de a citi, care-și face din satisfacțiile ce-i procură lectură deprinderi superioare și care nu obosește niciodată.” Perpessicius 120. „O carte care te îndeamnă s-o recitești este aproape întotdeauna o carte bună.” Alexandru Philippide 121. „Cărțile mustesc de mierea înțelepciunii omenești cernute prin generații, distilată asemenea coniacurilor fine, dar ele nu înlocuiesc viața.” Dumitru Popescu
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
vis.” Thomas Carlyle 399. „Bibliotecile nu se fac, ele cresc.” Augustine Birrel 400. „Nici un loc nu-ți oferă o mai puternică convingere a zădărniciei speranțelor umane ca o bibliotecă puternică.” Samuel Johnson 401. „Cartea-i un prieten care Când ne obosește tace; Sfatu-i blând e și ne face Doar în taină-a sa mustrare.” Lope de Vega 402. „Cetatea cărților trebuie să fie un loc de observație și de luptă a lumii moderne.” Tudor Vianu 403. „Cărțile acestea ale noastre sunt
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
cinci stele, gata-gata de dezafectare, situat pe o mare arteră, în inima Bucureștiului, și renovat, după căderea comunismului, în stil de biserică bizantină. Soțul ei rezervase aici o cameră pentru sfârșitul săptămânii. Va avea tot confortul dorit fără a se obosi. De când ești în spital, i-a spus, apartamentul nostru a cam fost neglijat." Își închipuie ce și cât a putut să împrăștie peste tot intelectualul evreu în materie de ziare și hârțoage. Recepționerul hotelului se scuză: "În mod excepțional, liftul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în supermarketul din Gennevilliers rămâne de negăsit. Bernadette i-o adusese special din Normandia, unde are o casă, dar infirmierele dau asigurări că nu văzuse nimeni nici firimitură de brânză. Absolut inadmisibil. Te mint privindu-te drept în ochi. A obosit să tot reclame, de altfel nerușinatele astea au poreclit-o Pârâcioasa, și, pe urmă, la cine să reclami? Escrocului cel mare, șefului de bandă, mincinosului titular care găsește scuze la orice? Vrea să i se plângă de asta soțului ei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un han spre interiorul ținutului și își petrecea serile libere ascultându-le bancurile care nu-l mai amuzau și bând vreo poșircă ce-i provoca migrene. Involuntar, intra în pielea unui soț care preferă să-și treacă timpul la cârciumă, obosit de viața conjugală și obosit de toate. Dar se pare că și cele două femei se culcau din ce în ce mai târziu. Le găsea mai mereu în salon, tăcute și absente. Conversația, orice conversație, suna fals, tăcerea devenea tot mai grea și trebuia
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și își petrecea serile libere ascultându-le bancurile care nu-l mai amuzau și bând vreo poșircă ce-i provoca migrene. Involuntar, intra în pielea unui soț care preferă să-și treacă timpul la cârciumă, obosit de viața conjugală și obosit de toate. Dar se pare că și cele două femei se culcau din ce în ce mai târziu. Le găsea mai mereu în salon, tăcute și absente. Conversația, orice conversație, suna fals, tăcerea devenea tot mai grea și trebuia să renunțe la a le
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
undeva, trebuie să vină, îi spuse plictisit învățătorul și, mai încet, către locotenent: "Să ne ridicăm ca și cum am fi fost pe picior de plecare." Și către Grig, care își făcuse apariția în spatele tejghelei: "La revedere, frate, noi ne ducem, sunt obosit." Prezența mea vă pune pe fugă? Se întâmplă ca, după concert, să fiu obosit, Farcaș." Nu știam că te extenuează să scârțâi la vioară. Grigore interveni oportun, luând hainele care se uscaseră și adresându-se vameșului: "Scoate-ți paltonul și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ne ridicăm ca și cum am fi fost pe picior de plecare." Și către Grig, care își făcuse apariția în spatele tejghelei: "La revedere, frate, noi ne ducem, sunt obosit." Prezența mea vă pune pe fugă? Se întâmplă ca, după concert, să fiu obosit, Farcaș." Nu știam că te extenuează să scârțâi la vioară. Grigore interveni oportun, luând hainele care se uscaseră și adresându-se vameșului: "Scoate-ți paltonul și pune-l aici, lângă sobă. Ai un umeraș și acolo un cuier pentru căciulă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de alta mâinile amorțite de frig. "E strașnic pe-aici", spuse el, aruncând o privire spre masa jucătorilor, de unde țâșneau înjurăturile și insultele. Să mergem la mine, o să fim mai liniștiți acolo, spuse șeful de gară. Locotenentul se scuză: "Sunt obosit, Constantin, azi am avut o zi extenuantă." Din cauza spionilor spui asta? întrebă învățătorul. "Nu crezi că erau spioni?" Pe cel mai tânăr îl știam bine. În fiecare toamnă, mă ajuta să tai lemne pentru școală. Anul ăsta, l-am plătit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
n-avea un ban. Ca spioni, nu erau prea grozav plătiți flăcăii ăștia. Locotenentul mai rămase o clipă să-și asculte prietenii care nu conteneau să deplângă situația critică a pescarilor, și își luă rămas bun: În seara asta, sunt obosit, Constantin, dar o să trec pe la tine într-una din zilele următoare, când o să ne meargă mai bine..." Vino când vrei, ești oricând binevenit. De altfel, ai încheiat un tratat de cooperare cu Nel, mi se pare. Da, un tratat de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
protestele", cu caracter de ultimatum, contra unor infracțiuni imaginare. Dar, când ajungea la șeful de gară, universul locotenentului devenea altul. El și Constantin se așezau dinaintea unui păhărel, Lillișu și Caterina tricotau, iar Nel, la picioarele lor, pe covor, nu obosea să aleagă și să aranjeze pietricelele în cutie. Ziua, spre apusul ei, lăsa să pătrundă în cameră umbrele care se înstăpâneau mai întâi peste colțuri, apoi înaintau încet spre mijloc, unde se juca Nel și unde lumina dădea ultima ei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
desemnează ca având relații privilegiate cu speța artiștilor și intelectualilor și e destul de departe de Universitate. Îi propune să intre ca să ia un pahar. Or să facă totodată rost de mărunțiș. Fata se supune docilă. Pesemne, zâmbind pe sub beretă; pesemne, obosită de plimbarea pe sub burdufurile găurite ale norilor de unde scapă iar fulgi mari, înghețați. Pereții sălii povestesc, în lumina celor mai recente descoperiri făcute de istoricii noștri, epopeea națională, din negura vremurilor până în zilele noastre. În acest decor patriotic, scăldat în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să te abați de la calea cea dreaptă. Trăiește un adevărat coșmar. Un sentiment absurd și inuman apasă cu toată greutatea pe sexul lui, e insuportabil! Tot ce face, tot ce gândește îl mână spre acest detaliu anatomic, până atunci oleacă obosit de rutina conjugală și care ia, mulțumită unui nesperat salt de juvență, proporții gigantice, ridicându-se ca o baricadă, desigur camuflată în pantalonul clandestinității, împotriva totalitarismului! Ficțiunea e slabă. Urmarea poveștii, relatată de prietenul lor cu o vervă inimitabilă, este
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se mai sătura să privească, sedusă de fantasticele reverii ale pictorului. De vreo altă expediție asemănătoare n-am mai avut parte. La următoarea vizită, peste un an, cu greu a mai putut să ne conducă până în preajma stației de metrou. Obosea repede, apărea gâfâiala și se îndeseau senzațiile de sufocare. Era mulțumită, dacă se poate spune așa în starea ei de epuizare, că Marta Petreu se făcuse luntre și punte să-i scoată în colecția "Apostrof" partea definitivată din cartea proiectată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de ani. În vara anului 1941, aveam cinci ani și era așa de ușor pentru mine să-mi fac noi prieteni, să am tot felul de preocupări de copil, lăsat acum cu prea multă libertate. Îmi amintesc că nu mă oboseam să observ anumite diferențe care se petreceau în viața familiei. În schimb, sora mea mai mare cu patru ani, părea acum ceva mai tăcută și mai retrasă, mereu parcă în căutarea a ceeace prezentul nu-i mai oferea. Pentru mine
PE URMELE UNUI REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
materia întunecată dintre stele. Tăcerea a salvat de multe ori căsnicii, prietenii, alianțe, ba chiar imperii. Trăim însă într-un veac egolatric, în care propria voce ne sună cel mai drag, iar tăcerea este vai, interpretată doar ca prostie. Nu obosim nicicând să ne spunem părerea, să vorbim fără să ascultăm, să scriem fără să citim. Profilul psihologic al bunului ascultător nici nu mai există între tipurile de personalitate valide. Și totuși, a fi un bun ascultător este un semn de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
expulzează 150.000 de germani și la măsuri severe împotriva autorilor de atentate și de sabotaje. Cheltuielile făcute de Germania pentru finanțarea grevei grăbește prăbușirea mărcii, în timp ce economia suferă de pe urma penuriei de cărbune și de cox. Populația din Ruhr este obosită, iar guvernul de la Berlin își dă seama că se află într-un impas. Pe 31 august 1923, noul ministru de externe Gustav Stresemann, hotărăște să reia negocierile în problema despăgubirilor. Politica de forță a Franței pare să fi triumfat. Epoca
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
o capodoperă din literatura neogreacă). Foarte greu a adormit fetița, pentru că, povestea fiind magnifică, m-am pomenit cu un potop de întrebări. În a doua seară, am început să improvizez un basm în monorimă, închipuindu-mi că monotonia fonică va obosi mai repede copilul (când simt că trebuie să scriu devin egoist). Abia am apucat să spun: "A fost odată ca niciodată / pe când toate păpușile erau murdare de ciocolată / un pământ peste care dormea o împărată...", "Stai! Te-am prins! a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
reclamă Marlboro face parte dintr-un gen de reclame actuale care îl obligă pe cumpărător să facă un efort pentru a distinge mafta vîndută și pentru a descifra textul, pentru a construi semnificația. Minimalizarea semnificanților produsului face apel la consumatorii obosiți de publicitatea tradițională și de aceleași imagini vechi, plictisiți de aceleeași veșnice manipulări ale reclamelor pe care le privește acum cu cinism. Pentru lectorul post-modern, asocierea masculinității cu fumatul țigărilor Marlboro ar putea părea ridicol, totuși aceste reclame minimaliste fac
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
un alt duel. Barbu Delavrancea de la Epoca și Alexandru Djuvara, redactorul șef al ziarului liberal l’Etoile Roumaine, în urma unor repetate atacuri violente, au întâlnire cu spada. După câteva reprize, Alexandru Djuvara refuză să se mai bată, declarând că este obosit. și duelul se oprește aci. Faptul produce vâlvă și provoacă noi polemici, fiindcă erea fără precedent. S-au văzut destui oameni refuzând să iasă pe teren și nevoind să recunoască sancțiunea duelului, însă era cu totul nou cazul omului care
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
provoacă noi polemici, fiindcă erea fără precedent. S-au văzut destui oameni refuzând să iasă pe teren și nevoind să recunoască sancțiunea duelului, însă era cu totul nou cazul omului care, odată angajat în luptă, să se declare că, fiind obosit, nu se mai poate bate. Dacă opoziția devenea din zi în zi tot mai violentă, nici în partidul de la guvern nu erea liniște și unitate de vederi: Ion Brătianu era silit să procedeze neîncetat la remanierea cabinetului spre a zădărnici
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
eră politică începe și această eră, deschisă cu intrarea în scenă a lui Nicolae Filipescu, se încheie la începutul războiului din 1916. Valul de nemulțumire împotriva regimului lui Ion Brătianu creștea. O guvernare de 10 ani - fapt necunoscut în România - obosise. Afară de asta abuzurile, nedespărțite de gu vernările prea lungi, apăreau la suprafață. Partidul liberal începea să nu mai fie partidul cu ideile cele mai înaintate. Îmbogățiții deveneau conservatori, liberalii evoluau către dreapta, așa că idealul democratic nu mai era reprezentat prin
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Dumitru Brătianu dimpreună cu Fleva, Paladi, Nicolae Ionescu etc. - prigoniți; dintre liberalii conservatori, partizanii lui Lascăr Catargiu menajați întru câtva, dar ai lui Gheorghe Vernescu combătuți cu ultimă energie. Propaganda junimiștilor la guvern începe să producă, căci foarte mulți conservatori, obosiți de cei 12 ani de opoziție cer, în sfârșit, să guste din binefacerile puterii. În special, după cum am spus mai sus, grupul militanților de la Epoca sunt aplecați către înțelegere și o cooperare în alegeri cu guvernul pentru ca nu numai liberalii
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
din salonul 6 unde e internat și Costică, își petreceau timpul jucând diferite jocuri de cărți și ascultând manele la un wallkman destul de zdrențuit. Costică și sora lui sunt mereu plini de energie, mai mereu în mișcare, parcă niciodată nu obosesc! Și din ce să obosească dacă aici doar mănâncă, dorm, iau tratamentul adecvat și se plimbă. La fel se întâmplă în fiecare zi. Țigăncușa e frumoasă și bine îmbrăcată. Într-una din multele dimineți în care ne trezim la fix-șase
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
internat și Costică, își petreceau timpul jucând diferite jocuri de cărți și ascultând manele la un wallkman destul de zdrențuit. Costică și sora lui sunt mereu plini de energie, mai mereu în mișcare, parcă niciodată nu obosesc! Și din ce să obosească dacă aici doar mănâncă, dorm, iau tratamentul adecvat și se plimbă. La fel se întâmplă în fiecare zi. Țigăncușa e frumoasă și bine îmbrăcată. Într-una din multele dimineți în care ne trezim la fix-șase pentru tratament, am observat ceva
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]