7,505 matches
-
curățenia, profunzimea și noblețea sufletească, aspirația către cele înalte și veșnice. Moșia satului se întinde pe o suprafață de circa 9 mii ha, dintre care 1687,36 ha le revin suprafețelor de apă, 3814 ha - terenurilor arabile, 185,45 ha - pășunilor, 304 ha - viilor, 32 ha - livezilor, 32 ha - plantațiilor de nuci și 1188 ha - fondului silvic. Forma de gospodărire - asociații de gospodarii țărănești. Solurile sunt de cernoziom și, în Lunca Prutului, aluvionale și de fâneață. În apropierea satului există zăcăminte
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
a fost pentru prima dată atestat documentar în anul 1711, cu toate că satul era populat cu mult mai devreme. Mulți cercetători leagă denumirea „Colibași” cu valorificarea stepelor sălbatice și a bogățiilor luncii inundabile a Prutului, cînd ciobanii, mereu în căutare de pășuni bogate, își mînau încoace turmele de oi. Astfel, pe malul stîng al Prutului apar colibe. Stăpînilor care le-au ridicat li se mai spuneau colibași. De aici și denumirea de azi a satului - Colibași. Prezintă interes și alte versiuni privind
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
3 hectare, roșii 3 hectare, sfeclă-roșie 2 hectare. Cauza principală a dezvoltării slabe a agriculturii este lipsa apei pentru irigarea legumelor în timpul secetos de vară. În anii ce au urmat după destrămarea colhozului s-au micșorat mult terenurile ocupate de pășuni, apoi în ultimii 4-5 ani ele s-au mărit, deoarece mulți oameni nu mai au posibilitate să cultive tot pămîntul pe care-l dețin. În prezent teritoriul pentru pășunatul animalelor este de 818 hectare, ceia ce înseamnă aproximativ 8% din
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
caprinele reprezintă o sursă sigură în asigurarea populației cu carne, lînă și brînză. Se cresc specii cum sînt: țigaia, țurcana. Bovinele se cresc mai mult pentru lapte, iar porcinele pentru carne și grăsime. Numărul de animale la 1 hectar de pășune este de aproximativ 2 capete. Pe timpul colhozului în Colibași exista una dintre cele mai mari ferme de creștere a bovinelor din republică. Complexul se mîndrea cu unele dintre cele mai calificate cadre în domeniu, reușind să colecteze anual cîte 4
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
din sat. Din păcate fîntînile și apa rîului Prut nu pot asigura în totalitate necesitățile populației. Criza apei este cel mai bine simțită în perioada caldă a anului. Resursele de vegetație naturală, circa 8% din teritoriul satului este ocupat de pășuni și numai 491 hectare din totalul terenurilor satului de 6.912 hectare sînt ocupate de plantații forestiere. Pășunile sînt de calitate inferioară, iar pădurile sînt foarte tinere, excepție făcînd doar fîșia de pădure din partea de nord - est a satului, numită
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
este cel mai bine simțită în perioada caldă a anului. Resursele de vegetație naturală, circa 8% din teritoriul satului este ocupat de pășuni și numai 491 hectare din totalul terenurilor satului de 6.912 hectare sînt ocupate de plantații forestiere. Pășunile sînt de calitate inferioară, iar pădurile sînt foarte tinere, excepție făcînd doar fîșia de pădure din partea de nord - est a satului, numită “Flămînda”. Vegetația de pășune și pajiște favorizează creșterea animalelor, în special a ovinelor și caprinelor, mai puțin a
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
hectare din totalul terenurilor satului de 6.912 hectare sînt ocupate de plantații forestiere. Pășunile sînt de calitate inferioară, iar pădurile sînt foarte tinere, excepție făcînd doar fîșia de pădure din partea de nord - est a satului, numită “Flămînda”. Vegetația de pășune și pajiște favorizează creșterea animalelor, în special a ovinelor și caprinelor, mai puțin a bovinelor, care au nevoie de un covor vegetal mai bogat pentru a se alimenta. Pășunatul intensiv și neglijența oamenilor au dus la degradarea îngrijorătoare a pășunilor
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
pășune și pajiște favorizează creșterea animalelor, în special a ovinelor și caprinelor, mai puțin a bovinelor, care au nevoie de un covor vegetal mai bogat pentru a se alimenta. Pășunatul intensiv și neglijența oamenilor au dus la degradarea îngrijorătoare a pășunilor, astfel că abia se mai pot paște chiar și ovinele. Cît despre protecția acestora autoritățile locale nu prea se implică. Resursele animaliere, valorificarea intensă a teritoriului, micșorarea speciilor de plante a dus la nimicirea în masă a lumii animale. Vînatul
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
astăzi s-a păstrat un procent foarte mic: pădurea de stejar din N-E satului, restul plantațiilor forestiere sînt toate plantate de om (plop, salcîm). În total fîșiile forestiere a stului Colibași au o suprafață de 491 ha. Suprafața de pășuni este deasemeni foarte mică (8% din totalul teritoriului satului) și pe lîngă aceasta în mare măsură degradate. Micșorarea suprafețelor ocupate de păduri, de vegetație naturală a determinat și acăderea unui număr mare de animale, păsări, care odinioară se găseau aici
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
rusească. Din acest sat la 18762, au plecat mulți emigranți spre a se stabili în Caucaz, ademeniți de o cîrmuire. La reforma agrara din 1918-1924, țăranii din Holercani au fost împroprietăriți cu cîte 6 ha de pămînt arabil și de pășune, pentru fiecare cap de familie. Locuitorii, care aveau în posesia lor mai puțin pămînt, au primit și ei adaugator terenuri agricole pînă la 6 ha. Din anul 1930, unul dintre cele mai complete din perioada antebelica include informații precise asupra
Holercani, Dubăsari () [Corola-website/Science/305164_a_306493]
-
femeele care trebuiau să plătească impozit) Aici au fost incluse și cătunele din jur. Dacă să comparăm cu satul vecin Sărată- avea 150 gospodării. La acea vreme moșia s. Scumpia aparținea mănăstirii Sf. Sava din Iași. Paminturi arabile, finețe și pășune erau în deajuns. Satul mai avea trei iazuri pentru adăpatul vitelor, cinci lanuri cu vită de vie și șase cu livezi țărănești. Biserică din satul Scumpia a fost construită în anul 1776, din lemn și avînd hramul "Marelor Mucenici voevozii
Scumpia, Fălești () [Corola-website/Science/305172_a_306501]
-
hutor (odaia Sărată Nouă). Numărați erau numai partea bărbăteasca și femeile vădane, care aveau gospodărie și copii, deoarece trebuiau să plătească impozit. Satul și moșia lui aparțineau boierului moldav Marelui Vesternic Iordache Rosetti (Росит) Roznovanu. Pe moșie erau pămînturi arabile, pășune și finețe în deajuns. Mai erau trei iazuri cu pește și 2 mori ce funcționau cu apă. Depărtarea pînă la satul Scumpia era de o oră". Satul la acea vreme avea cea mai mare populație,după tîrgul și mahalaua Foleștii
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
moșie au mai apărut (apoi au dispărut) și alte cătune și priseci, dar centrul a rămas vatra satului de astăzi, care pînă la 5 februarie 1986 s-a numit Curleni. Potrivit legendei, pe locul unde este situat azi satul, cândva, ”"pășunele bune și apa gustoasă i-au atras pe niște frați Curleanu, din alt sat din vecinătate, care veneau cu oile la pășunat. Mai întâi și-au ridicat aici o stână, mai apoi casă de locuit. S-au alăturat Curleanilor și
Podgoreni, Orhei () [Corola-website/Science/305195_a_306524]
-
recensământul din 1817 e menționat că Tătătăuca reprezintă o moșie răzeșească și în sat sunt 44 gospodării bărbătești și 2 femeiești și are în posesie 25 de fălci de fânațuri, 50 de fălci de pământ arabil, 50 de fălci de pășuni, 5 livezi răzeșești și 30 de fălci de localitate. Către anul 1870 locuitorii satului aveau în posesia sa 25 de cai, 520 de vite cornute mari și 509 oi și capre. În 1797 pentru prima dată e pomenită prezența unei
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
B - doi preoți, 1 diacon, 1 ponomar; la categoria G- 29 gospodării și un burlac. În total locuiau 34 bărbați. Femeile nu era numărata și nu plăteau impozite. Moșia aparținea mănăstirii Frumoasă din Iași. Pământuri arabile și fânețe sunt îndeajuns, pășune sunt puține. Mai sunt trei mori de apă pe Prut. Depărtarea până la Medelenii este de 1,5 ciasuri. Sub numărul 17- Bogdăneștii, categoria G- săraci- un peot și un dascăl, 13 gospodării, o vădana, un burlac. În total 16 bărbați
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]
-
ciasuri. Sub numărul 17- Bogdăneștii, categoria G- săraci- un peot și un dascăl, 13 gospodării, o vădana, un burlac. În total 16 bărbați și o femeie. Moșia aparține Doamnei suldgerese Maria Bran din Iași. Pământuri arabile și fânețe sunt îndeajuns, pășune sunt puține, sătul ține de Seimenii. Sub numărul 18- Zagarancea avea o singură gospodărie în care locuiau: un preot, un dascăl, un ponomar. Alți locuitori în afară de fetele bisericești nu locuiau. Moșia aparținea mănăstirii Frumoasă din Iași. Depărtarea până la odăicu 10
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]
-
alte surse îl înregistrează și sub numele de Bagu. Începînd cu deceniul trei, documentele prezintă satul Bahu ca avînd următoarea situație economică și demografică: 31 locuitori împroprietăriți cu 55 ha și 4.400 m pătrați de teren arabil și de pășune, conform reformei agrare din anul 1918-1924; 72 de gospodării, 415 locuitori, 218 bărbați și 197 femei, școală primară, poștă rurală, primărie. Imaginea satului este reprezentată de două iazuri, amplasate central. Dealurile acestui dispun de vii și livezi, îngrijite și păstrate
Bahu, Călărași () [Corola-website/Science/305227_a_306556]
-
este atestat în 1574 la 10 mai cu denumirea Mocșia. Istoria povestește că, cu multe secole în urmă, pe cînd oamenii duceau o viață nomadă în căutarea pământurilor mai fertile, pe unde erau condiții mai favorabile de viață: adică apă, pășuni, păduri, astfel apăreau așezări omenești mai întâi în triburi de rudenie pînă la apariția localităților cu sistem de familie. Într-așa mod povestește legenda, că ar fi apărut localitatea Jorile. Legenda povestește că primul localnic, care și-a întemeiat familia
Jora de Sus, Orhei () [Corola-website/Science/305236_a_306565]
-
industrializate localități din republică. Terenurile agricole ocupă o suprafață de 383 ha sau 48,6% din suprafața totală. În structura terenurilor agricole cea mai mare parte o ocupă terenurile arabile 242 ha, urmate de plantațiile multianuale 85,7 ha și pășuni 54 ha. Resursele acvatice ale orașului sunt formate de râul Bâc care trece prin localitate și lunca lui. Suprafața totală a terenurilor de sub apă este de 7 ha. Baza economiei locale o formează cei peste 160 agenți economici. Cea mai
Bucovăț () [Corola-website/Science/305247_a_306576]
-
a pus în continuare bazele centrului administartiv-cultural al comunei în satul Sâg. Satul Sâg are o economie preponderent agricolă unde culturile de cartof și cerealiere sunt predominante, iar creșterea animalelor, în special a bovinelor, este susținută de ponderea mare a pășunilor din totalul terenului agricol de la nivelul comunei. Ramurile importante în gospodăriile individuale sunt zootehnia și pomicultura. Datorită condițiilor prielnice oferite de relieful existent aici, ramura de zootehnie este cea care în viitor are cele mai mari șanse de extindere și
Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/306058_a_307387]
-
la nivelul de strict necesar, iar în centrul satului Sag există o piață de legume-fructe, animale și alte bunuri de consum, care se ține săptămânal în fiecare sâmbată a săptămânii. Cu un relief deluros și înpădurit în mare parte, cu pășuni întinse la marginea pădurilor, cu văi străbătute de râuri repezi tipici zonei muntoase, locația satului Sâg este o atracție pentru călătorii și ieșiri în aer liber, beneficiind de priveliști foarte frumoase pe alocuri sălbatice cu păduri în mare parte de
Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/306058_a_307387]
-
zona Holbav. Lângă Codlea se ivesc ape mezotermale (27°C), asemănătoare celor de la Băile Tușnad. Pădurile ocupă o zonă întinsă în zona muntoasă și deluroasă a Țării Bârsei. Localitățile aflate în zona subcarpatică dispun de importante suprafețe cu fânețe și pășuni. De asemenea, în zona depresionară, șesul este prielnic culturii de legume și cereale precum și a plantelor industriale. Pe tot cuprinsul Țării Bârsei și a comunei Șercaia s-au pus sub ocrotire întinse suprafețe de teren, care prezintă interes științific, social
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
formule în tradițiile din textele medievale europene, si chiar antice greco-romane, găsind că „pustiurile” sunt ținuturile necultivate, în afara spațiului civilizației (greco-romane, medievale). Pe la 1200 acest teritoriu este o „regiune slab populată, acoperită în cea mai mare parte cu păduri și pășuni, cu o agricultură practicată cu metodele tradiționale, fără orașe și cu puține fortificații”. Că „pământ pustiu”, ea devine sol regal, fiind adăugată la spațiul „civilizației” arpadiene. Dată de episcopul ultrasilvan Wilhelm, în ea se preconizează o serie de măsuri pentru
Diploma Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/306226_a_307555]
-
de nord a coloniei românești, înființează o colonie nouă. Coloniștilor nou veniți le împarte 31 de sesii sau loturi de pământ. O sesie sau un lot a cuprins 24 de jugăre de pământ arabil, 6 jugăre de fânețe, 3 jugăre pășune și un jugăr pentru casă. Din acest moment au existat două Sărcii. În ceea ce privește forma satului, a străzilor pe cum și locul caselor, deși satul a fost mixt, deosebiri aproape că nu au existat. Localitatea este construită pe principiul construcției satelor
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
de proprietăți erau lucrate eficient. Agricultura pe suprafețe mici și creșterea populației rurale a dus la creșterea proporției de pământ folosit pentru dezvoltarea agricolă, dar pământul era folosit în principal pentru grădinărit și pentru cultivarea cerealelor și din ce în ce mai puțin pentru pășuni. Creșterea industrială a fost semnificativă, deși a avut un ritm inconstant, iar în termeni absoluți nu a fost extensivă. Cele mai importante regiuni industriale erau cel din apropierea marilor orașe: Moscova, Sankt Peterburg, cele baltice sau cele din Polonia rusească, câteva
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]