7,848 matches
-
În exil și, În 1930, Într-o suburbie a Pragăi (unde mama mea văduvă și-a petrecut ultimii ani de viață, trăind dintr-o mică pensie acordată de Guvernul ceh), mai putea fi Încă văzut ieșind, Împotriva voinței lui, la plimbare cu stăpâna, Împleticindu-se mult În urma ei și gâfâind, Îngrozitor de bătrân și furios pe botnița cehească de sârmă - un câine emigrant Într-o haină peticită care nu i se potrivea. În ultimii doi ani de Cambridge, fratele meu și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ulterior baroneasă von Korff, de la care a cumpărat-o bunicul, prin 1855. Două generații de Nabokovi crescuți cu preceptori și guvernante cunoșteau o anumită potecă din pădurile de dincolo de Batovo sub numele de „Le Chemin du Pendu“, locul preferat de plimbare al Spânzuratului, cum i se spunea lui RÎleev În societate; preferând această poreclă nemiloasă, dar În același timp eufemistică și surprinzătoare (pe vremurile acelea nu erau deseori spânzurați boierii), poreclelor Decembristul sau Insurgentul. Mi-e ușor să mi-l imaginez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sau viselnik); dar În familiile de la conac, un straniu tabu Îi Împiedica pare-se pe părinți să identifice stafia, În ideea că o referire concretă ar fi putut introduce prezența Răului În acea expresie vagă și fermecătoare care desemna o plimbare pitorească Într-un loc Îndrăgit, la țară. Mi se pare și acum ciudat că până și tata, care deținea atât de multe informații despre Decembriști și nutrea pentru ei mult mai multă simpatie decât rudele lui, nu l-a menționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ciudat că până și tata, care deținea atât de multe informații despre Decembriști și nutrea pentru ei mult mai multă simpatie decât rudele lui, nu l-a menționat niciodată, din câte mi-aduc aminte, pe Kondratii RÎleev În timpul hoinărelilor și plimbărilor noastre cu bicicleta prin Împrejurimi. Vărul meu Îmi atrage atenția asupra faptului că generalul RÎleev, fiul poetului, era prieten bun cu țarul Alexandru al II-lea și cu bunicul meu, D.N. Nabokov și că „on ne parle pas de corde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Maiestății Sale Țarul. Una dintre amintirile mai fericite din copilăria mamei a fost călătoria pe care o făcuse Într-o vară cu mătușa ei Praskovia În Crimeea, unde bunicul ei patern avea o moșie lângă Feodosia. Amândouă au făcut o plimbare cu el și cu un alt domn bătrân, renumitul pictor de peisaje marine, Aivazovski. Își amintea că pictorul spusese (repetând fără Îndoială ceea ce spusese de multe ori) că În 1836, la o expoziție de tablouri din St. Petersburg, Îl văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
măreței Întoarceri acasă, care nu va avea loc niciodată -, ci a faptului că am visat-o permanent În lungii mei ani de exil. În vara anului 1905, petrecută la Vira, nu apăruseră Încă lepidopterele. Învățătorul din sat ne lua la plimbări instructive („Ceea ce auziți este zgomotul produs de ascuțirea unei coase“; „Câmpul de acolo va fi lăsat să se odihnească În sezonul următor“; „A, asta e o pasăre mică - n-are un nume special“; „Țăranul acela s-a Îmbătat din cauza sărăciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
când fugisem de biata Miss Hunt la Wiesbaden. De data aceasta tot ținutul din jurul nostru era o pustietate Înzăpezită și este greu de imaginat care ar fi fost exact ținta călătoriei plănuite de mine. Tocmai ne Întorseserăm din prima noastră plimbare de după-amiază cu Mademoiselle și eu clocoteam de ură și neputință. Reușisem să-l conving pe smeritul Serghei să-mi Împărtășească supărarea. Să ții piept unei limbi nefamiliare (cunoștințele noastre de franceză se limitau la câteva expresii folosite În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mai scund, iar poteca era aleea de stejari tineri care pare să fi fost artera principală a primei mele copilării.) I-am expus fratelui meu un plan răutăcios și l-am convins să-l accepte. Îndată ce ne-am Întors de la plimbare, am lăsat-o pe Mademoiselle bufnind pe scara de la vestibul și am dat buzna Înăuntru, lăsându-i impresia că aveam de gând să ne ascundem Într-o Încăpere Îndepărtată. De fapt, am alergat până ce am ajuns În cealaltă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Nu poți să te distrezi și tu ca un băiat normal? Nu crezi că strici plăcerea tuturor?“. Lângă un indicator pe care scria NACH BODENLAUBE, la Bad Kissingen, În Bavaria, când tocmai mă pregăteam să-i Însoțesc Într-o lungă plimbare pe tata și pe bătrânul și impunătorul Muromțev (care, cu patru ani În urmă, În 1906, fusese președintele primului Parlament rus), acesta din urmă Își Întorsese capul de marmură spre mine, un vulnerabil băiețel de unsprezece ani, și rostise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Parlament rus), acesta din urmă Își Întorsese capul de marmură spre mine, un vulnerabil băiețel de unsprezece ani, și rostise cu renumita lui gravitate: „Desigur, poți veni cu noi, dar nu cumva să vânezi fluturi, copile. Ne-ar tulbura ritmul plimbării“. Pe o cărare de pe faleza Mării Negre, În Crimeea, printre tufe cu flori ca de ceară, În martie 1918, o santinelă bolșevică cu picioare crăcănate a Încercat să mă aresteze sub pretextul că făceam semnale (cu plasa de fluturi, pretindea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ea În mod corect - l-a lăsat cerșetor. 2 Profesorul nostru de ortografie era fiul unui dulgher. În următoarea secvență a lanternei magice, primul cadru Înfățișează un tânăr căruia noi Îi spuneam Ordo, fiul luminat al unui diacon greco-catolic. În plimbările pe care le făcea În răcoroasa vară a anului 1907 Împreună cu fratele meu și cu mine‚ era Îmbrăcat cu o pelerină neagră byroniană, cu o cataramă de argint În formă de S. În pădurea deasă de la Batovo, În apropierea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
păr lucios, care semăna puțin cu actorul francez Max Linder, un actor de cinema popular pe atunci. Max a rezistat din 1908 până În 1910 și mi-a câștigat admirația Într-o zi de iarnă la St. Petersburg, când obișnuita noastră plimbare de dimineață a fost tulburată de un incident violent. Niște cazaci cu fețe fioroase și imbecile Învârteau niște bice, Îndemnându-și căluții care se ridicau În două picioare și fornăiau, să dea buzna Într-o gloată de oameni, agitată. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
s-a Întors imediat ținând Între două degete o magnifică femelă foarte rară din specia Russian Poplar Admirable pe care o văzuse Încălzindu-se la soare pe o frunză de plop tremurător din balconul biroului său. Îmi amintesc lungile noastre plimbări cu bicicleta de-a lungul netedei șosele spre Luga și eficiența cu care - Îmbrăcat cu pantaloni trei sferturi, cu haină de tweed și șapcă cadrilată, cu gleznele lui puternice - se urca pe bicicleta „Dux“ cu șa Înaltă, pe care valetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Evghenii Rausch von Traunbenberg, guvernatorul militar al orașului, iar verile și le petrecea la Batovo sau Vira, când nu era dus În străinătate de mama lui, excentrica mea mătușă Nina, În plicticoasele stațiuni balneare din Europa Centrală, unde făcea lungi plimbări solitare, lăsându-l În grija curierilor și a cameristelor. La țară, Iuri se scula târziu și nu-l vedeam până la masa de prânz, când mă Întorceam acasă, după patru, cinci ore de vânătoare de fluturi. Încă din prima copilărie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Cehov sau Andreev. Vânătoarea de fluturi și diverse sporturi Îmi ocupau orele Însorite, dar oricâte exerciții fizice aș fi practicat, nu scăpam de neliniștea care mă propulsa În fiecare seară În confuze călătorii de descoperiri. După ce călăream aproape toată după-amiaza, plimbarea cu bicicleta În amurgul colorat Îmi dădea o senzație ciudat de subtilă, aproape imaterială. Întorsesem cu susul În jos și coborâsem sub nivelul șeii ghidonul bicicletei mele Enfield, transformând-o Într-o versiune proprie a unui model de curse. Rulam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de un număr de acțiuni și gesturi confuze, ca de pildă acelea de a mă plimba, de a mă așeza, de a sta Întins. Fiecare din acestea se descompunea din nou În fragmente lipsite de importanță spațială: În etapa de plimbare, de pildă, Într-un anumit moment hoinăream poate prin inima parcului, iar În cel următor măsuram Încăperile casei. Sau, dacă luăm În considerare etapa șederii pe scaun, Îmi dădeam seama brusc că un fel de mâncare, pe care nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu pietroaiele culese de el de pe prundul râurilor în care se scăldaseră dacii și ce afla punea în poeme. Era la vedere. Dar cu haikuurile, se zvonea, puteai trece chiar și prin ziduri. Auzise și Ceaușescu de chestia asta cu plimbarea dintr-o cameră în alta prin pereții de beton, pe care-o făceau la ședințele lor transcendentalii, care cică făceau yoga, dar ei își concentrau gândurile să dărâme multilaterala dezvoltare. Cei de la Servicii i-ar fi spus lui Mațungă, prietenește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să-i povestesc lui Argeșanu despre legăturile mele tradiționale cu bodega aceea, apoi am renunțat. Nu voiam să-l complexez. La despărțire, surâde compătimitor. „Vă păstrez o amintire plăcută. Au fost interesante discuțiile cu dumneavoastră.“ (Îi explicasem, între altele, în plimbările noastre, unde se află Biblioteca.) „Am regretat că nu v-ați orientat cu răspunsurile. Cine știe, poate acum făceați altceva... Puneați de-o gazetă, poate mai sus în cinematografie, de ce nu și purtător de cuvânt pe undeva. Îmi amintesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
peste mine dimineața în care am cumpărat poșeta pentru Vichi (aprobarea mi-o dăduse chiar tovarășa Negrițoiu de la raionul de partid), după-amiaza când i-am dus-o (locuia într-o cămăruță chiar deasupra cinematografului „București“, pe Bulevard), minunarea ei și plimbarea în aceeași înserare, prin Cișmigiu, mândră nevoie mare de poșeta ei. Indiferentă la faptul că încă zece-douăzeci de alte femei se plimbau cu poșete identice pe aleile parcului. — Vă uitați la poșetă? Fata vecinului se oprise lângă mine cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Încă nu se instalase semaforul electric. Povestea cu haz fel de fel de întâmplări, despre lume cunoscută. Îi descria, mai ales, pe „gagiii de trotuar“. Un fel de berbanți ai Bulevardului, care ieșeau la agățat femeiuști și le scoteau la plimbare pe Cale. Traseul era de la Telefoane la Prefectura de Poliție. De câte ori treceau prin dreptul lui, vardistul lua poziția de drepți și îi saluta cu toată pompa: „Să trăiți, coane Jorj, cum vă merge afacerea?“. Sau: „Să trăiți, dom’ deputat, cum merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În fiecare dimineață, Oberlus repeta, ca și cum ar fi fost o Îndatorire, același traseu, Începînd din punctul cel mai Îndepărtat din nord-vest și Încheindu-și drumul În dreptul cotiturii pe care o formau pietrele aflate sub stînca Înaltă de la miazăzi, Într-o plimbare tihnită, În care ochii lui albaștri aproape transparenți - singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos - scrutau fiecare plajă și fiecare val, În căutarea amănunțită, minuțioasă și excitantă a oricărui obiect, cît de mărunt, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de asemenea, cel mai inteligent cînd trebuia să facă Întoarcerea pe loc sau să ridice vîslele așteptînd ca fiara cea mare să țîșnească din adîncuri și era mîndru că nu-și pierduse puterea odată cu trecerea anilor. În fiecare zi, după plimbarea matinală pe coastele dinspre răsărit, cobora pe plajă și se străduia, exersînd mai bine de două ore, să-și mențină brațul În formă prin aruncarea harponului la vreo treizeci de metri, spre a-l Îngropa pînă la mîner Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Încețoșat, anihilată de impresia pe care i-o producea spectacolul la care luase parte. CÎt despre Oberlus, el vîslea Încet, relaxat, mulțumit de sine și de finalul răzbunării sale, cu aerul indolent al cuiva care tocmai are parte de o plimbare cu barca pe lacul dintr-un parc public, bucurîndu-se de o demonstrație pirotehnică. În interiorul navei, cîțiva bărbați pe jumătate asfixiați loveau cu disperare În coastele de sus ale navei, Într-o Încercare disperată de a găsi o ieșire, dar María
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nici pînă la ce punct depindea de Oberlus. Carmen de Ibarra - erau atît de Îndepărtate vremurile În care fusese Niña Carmen pentru cineva - păru să priceapă că deocamdată nu avea să obțină nimic de la interlocutorul ei și Își reluă lunga plimbare pe insulă, care se transformase Într-un fel de rutină ce Îi producea totuși o satisfacție ieșită din comun. Încă nu avea o idee prea clară despre cum avea să fie viitorul ei și pînă la ce punct acesta avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
iau vreo două croissante proaspete și-o baghetă. Îmi amintea de ultima vacanță în care fusesem cu Judy și cu copiii, cu vreo doi ani înainte, într-o casă închiriată din Provence, când partea mea preferată din fiecare zi era plimbarea solitară prin sat. Niciodată n-am fost cel mai plăcut tovarăș de vacanță, dar zilele acelea parcă scoseseră în evidență și mai acut decât de obicei cât de mult se schimbase mica noastră unitate familială și cât de mult s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]