7,894 matches
-
de pe șosea, erau sincere. Tudor Vianu a fost omul, din literatura română, la care am ținut cel mai mult. Peste noapte mi-a fost foarte rău, cum mi se întâmpla întotdeauna când întreceam măsura, și abia a doua zi, spre prânz, mi-am revenit; mai zăceam încă în pat, epuizat, în cameră, pe lângă mama, se mai afla și domnișoara Marioara, vecina noastră de la etaj, o femeie în vârstă, micuță cât un copil, venită să dea și ea un sfat, să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
trecusem prin asemenea momente grele, dar și momentele, la rândul lor, trecuseră; acum, în schimb, greutatea nu se lăsa aruncată de pe umeri, piatra luată de pe inimă - zile, săptămâni, luni în șir; marea clipă a descătușării nu mai sosea), de un prânz cu lacrimi. Deznădăjduit de o veste rea tocmai primită, din cele pe care avea grijă să ni le servească din când în când medicul șarlatan, am izbucnit în plâns, mama a încercat să mă îmbărbăteze și, după un timp, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-o tata, în 23 sau 24 decembrie, pentru ultima oară în viață, o viață în care era menținută cu ajutorul unui tub de oxigen. Eu am văzut-o pentru ultima oară în viață luni, 21 decembrie, seara. În aceeași zi, pe la prânz, tata îmi comunicase telefonic (eram la redacție) că marele profesor îi dăduse mari speranțe. Când am ajuns însă la spital, nu mi s-a părut că lucrurile stăteau chiar atât de bine. M-a izbit respirația ei precipitată. „Profesorul știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
agitat, dar cum așa era el de obicei în ultima vreme, starea lui nu m-a alarmat. A doua zi de dimineață, pe la zece, m-a căutat încă o dată la telefon, iar pe la amiază, probabil, „a făcut-o”, servind un prânz exclusiv de medicamente, de medicamente și de apă, necesară dizolvării tabletelor. Lângă divanul de pe care, în chinuri, se prăbușise, s-a găsit o cratiță pe jumătate goală. Încălzea de mult la sân șarpele gândului sinuciderii. „Mor cei cu ochi albaștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o largă haină de casă, primitoare de obezități, al doilea e revărsat și inform. E și cu unii și cu alții, și cu stânga și cu dreapta, și cu opoziția și cu puterea. Ideologia lui de dimineață e caducă la prânz și total revizuită în amurg. Iar când se lasă noaptea e cu totul alt ins decât în zori... Fermentează necontenit. Uneori îți dă impresia că îl regretă pe Ceaușescu. Alteori pare neconsolat că opoziția încă nu a triumfat!* Critică ravagiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
obișnuitele tergiversări, vioi, aproape vesel...». Eroul își va face meticulos toaleta, nu va răspunde la primul telefon, iar la al doilea va ajunge prea târziu, va pleca la serviciu, în autobuz va cocheta cu o blondă ochioasă, în pauza de prânz va bea o bere (nu mai mult) cu un coleg, după sfârșitul programului va trece pe la amanta sa, cu care va avea un (singur) contact sexual, în drum spre casă va cumpăra flori pentru soție, seara va mânca bine (fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Profetul lumii voi fi Vestind pieirea acestui veac.” „Iisuse, fiul meu iubit, Dar Miercuri unde vei fi?” „Atunci nevăzut eu sunt Vândut pe treizeci de arginti.” „Iisuse, fiul meu iubit, în Sfântă Joi unde vei fi?” „în Joia Mare, pe la prânz, Mielușelul însumi sunt.” „Iisuse, fiul meu iubit, Dar Vineri unde vei fi?” „O, Scumpă Mama, Mama Mea, De s-ar ascunde această zi! Vinerea Scumpă, Maica Mea, Pe Cruce atârnat voi sta, Piroane-n Mâini îmi sunt bătute, Sfârșitul meu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Camera mea, numărul 207, era în vecinătatea celei a prozatorului Per Olof Enquist, care în „timpul liber” se odihnea după o operație la stomac citind cărțile altora, eu având misiunea să-i bat în ușă ușor la ora veselă a prânzului. După conferința de la Biskops-Arnö, mi-a venit ideea de a intra curajos în limba suedeză, care „mă vrea și pe mine”, să mă arunc cu capul înainte fără frica stâncilor de granit cu care e garnisită fiecare limbă. Dar pentru
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
stat la lumina candelabrelor până după miezul nopții, vorbind despre ce aveam în inimile noastre și se putea comunica în veghea nopții. Septembrie O dimineață rece la Stockholm - a nins deja în nordul Suediei și se resimte peste tot. Către prânz a apărut soarele cu dinți. Este o duminică plină de melancolie, poate la fel cu acea duminică în care m-am născut, zi care-mi amintește mereu că trebuie să mă duc la slujbă ca orice copil născut duminica. Dar
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
muncii la uzină (dacă sunt ingineri sau maiștri), la școală (dacă sunt profesori sau învățători), la spital (dacă sunt medici sau infirmiere), la bancă sau birouri (dacă sunt directori, șefi sau subșefi). E o adevărată Valhalla. Nu trebuie deci deranjat prânzul acestor războinici cu solda unui capitalism în putrefacție. Și totuși, se pot întâlni din când în când oameni interesanți, care sunt deschiși, radicali și democrați. Nu e totul negativ în clubul ăsta. Se locuiește în case mici și colibe polineziene
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
o sală magnifică, cu portrete ale scriitorilor, vii și mai ales morți. Sunt înconjurată cu simpatie, asta pentru recenziile la cartea mea. Eva (Bonnier) îmi spune că acceptă întâlnirea cu scriitorii români în vizită, colegii mei, invitându-i chiar la prânz. În Iugoslavia continuă războiul devastator - mulți morți, un exod spre vest, și în Suedia, bineînțeles. În URSS, Elțîn are șanse să ia conducerea. Dar haosul domină. Ce va ieși din asta? Trăim clipe de o mare importanță pe plan mondial
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Manger într-un timp bun, în care el mă învăța puțin idiș și când mergeam împreună la Templul Coral din București și la excelentul Teatru evreiesc al orașului. Irina mă anunță că bunicul ei iubit a murit pe 12decembrie, la prânz, că ar fi împlinit 94 de ani pe 14aprilie. Așa scrie Irina despre moartea prietenului meu drag: „După ce s-a sculat de dimineață, ca de obicei, se bărbierise, își făcuse cafeaua și păhărelul de votcă, glumind cu strănepoții. Stingerea lui
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Suedia etc., etc. ... Nimic de făcut, mi-a spus el, domnul Boon are ultimul cuvânt! Dacă-i așa, i-am răspuns, mă voi duce să-l văd pe domnul Boon, mâine, ca să-i spun ce gândesc. A doua zi, la prânz, am luat trenul pentru satul în care trăiește Boon. Eram sigur că editorul din Amsterdam îl avertizase pe Boon despre vizita mea și că voi avea dificultăți de a fi primit. Bineînțeles, casa era goală. Nici urmă de Boon. Am
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care ea l-a obligat să-i dea lecții de filozofie dimineața, la ora cinci, într-un palat rece, unde sufla vântul. Ea era obișnuită cu gerul, dar nu-i dăduse prin cap că filozoful obișnuia să se scoale la prânz și era foarte sensibil la frig. A murit repede, după ce plămânii i-au luat foc, de o pneumonie galopantă. Toate astea sunt în gândurile mele când văd cât de atentă e Birgitta când vede că tremur de frig, și bunătatea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
atotștiutoare”. A-ți trezi inima din somnul ei este un act mistic, legat de ideea că omul își poate conduce viața, dirija pașii, corecta și ameliora modurile prin care se exprimă natura sa. Toate astea sunt gânduri în jurul mesei de prânz, la restaurantul Parlamentului suedez, unde avem acces și noi, jurnaliștii. Apoi vine către noi o compatrioată cu mâini frumoase și unghii lungi, sângerii. Ne povestește cum a scăpat ea de primul ei soț, cu care fugise din România. Ei bine
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
primărie, hotărâtă să 48 plec acasă cu prima ocazie și să nu mă mai întorc niciodată acolo. Înainte de a pleca, am sunat la C.A.P. Ghiduleasa pentru a mă asigura că șefa a plecat. Nu a răspuns nimeni. Era vremea prânzului, când chiar și un secretar de județ stătea la masă la vreo casă de gospodari. De multe ori secretara venea doar până la Ghiduleasa. Era în relații foarte bune cu cei care conduceau C.A.P.-ul de acolo. ÎNCEPEAM SĂ MĂ
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu aceia care nu-i serveau când aveau nevoie de ceva. În rest, tot ce era al C.A.P.-ului, era al tuturor. Frigul din ziua precedentă, îmbrăcămintea udă și neobișnuința de a munci în câmp m-au doborât. Până după prânz, când au venit șefii să ne controleze, am făcut pneumonie: tremuram de frig și de foame, aveam frisoane. Instructorul, care, de fiecare dată când mă vedea, mă privea minute în șir, ca apoi să mă mângâie chipurile „părintește” pe obraz
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ci am mers din casă în casă pentru a anunța pe deținătorii de atelaje să iasă la adunat baloții și paiele de pe câmp. A doua zi dimineață, pe câmp erau zeci de căruțe care adunau și cărau paiele. Până la ora prânzului, zeci de elevi împreună cu profesorii au adunat spicele de grâu. După prânz, camioanele C.A.P.-ului i-au dus pe copii și pe profesori la casele lor. Arșița era cumplită. Nu adia nici o boare de vânt. Tocmai mă pregăteam să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de atelaje să iasă la adunat baloții și paiele de pe câmp. A doua zi dimineață, pe câmp erau zeci de căruțe care adunau și cărau paiele. Până la ora prânzului, zeci de elevi împreună cu profesorii au adunat spicele de grâu. După prânz, camioanele C.A.P.-ului i-au dus pe copii și pe profesori la casele lor. Arșița era cumplită. Nu adia nici o boare de vânt. Tocmai mă pregăteam să stau jos la marginea pădurii, la umbră, când au apărut noii șefii
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în mașina lui, punându-i astfel în pericol nu numai demnitatea de slujbaș al statului, dar și pe cea de bărbat. Ziua începuse prost și avea să se sfârșească târziu în noapte într-un mod cu totul neașteptat. Pe la vremea prânzului, preoteasa Frosica, ajutată de câteva femei din sat, au pus masa într-o sală de clasă. Nu aveam voie să mergem la masă acasă la cetățeni. 134 Am servit masa în tăcere. Incidentul petrecut cu doar câteva ore în urmă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Peste câteva zile era ședință de comitet. Împreună cu „prietena mea”, contabila Pungă, lucram la pregătirea materialelor pentru ședință. Introducerea politică, adică partea cu laudele adresate lui Nicolae Ceaușescu, urma să fie scrisă de către secretarul Țăpoi, pe care îl așteptam după prânz. Sunase încă de dimineață pentru a-mi spune că vine pe la prânz și că va lua masa în sat. Comandase borș de găină, friptură de pui cu mujdei și pâine de casă. Inginerul de la vie a intrat tiptil în birou
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
lucram la pregătirea materialelor pentru ședință. Introducerea politică, adică partea cu laudele adresate lui Nicolae Ceaușescu, urma să fie scrisă de către secretarul Țăpoi, pe care îl așteptam după prânz. Sunase încă de dimineață pentru a-mi spune că vine pe la prânz și că va lua masa în sat. Comandase borș de găină, friptură de pui cu mujdei și pâine de casă. Inginerul de la vie a intrat tiptil în birou: Mâine vine noul medic veterinar! E frumos și cântă la chitară. Se
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pentru a putea discuta și cu aceștia. Interzise sunt doar sectele, mi-a răspuns profesorul. Vrei să discutăm despre religie? Da. Aș vrea, dacă aveți timp. Mi-a explicat unde are cabinetul și mi-a spus: Vino după masa de prânz la mine la cabinet. Poate îmi aduceți și geanta, i-am spus timid. Nu mi-a răspuns. Cantina unde se lua masa era foarte mare, dar puțini studenți mâncau aici. Bonurile de masă se cumpărau. Erau ieftine, și mâncarea bună
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ales la curiozitate. Aveți mult de lucru? E cam pustiu pe aici prin primărie. Haideți cu noi la campingul de la șoseaua națională, să mâncăm o friptură. Invitația era cât se poate de tentantă și era venită la timp. Până la ora prânzului mai era doar o oră și jumătate. Nu mă invitase nimeni la masă, acasă la mine era frig, Mișu era la școală, iar la contabilă nu voiam să merg. În ultimul timp stătea mai mult pe acasă. Ultima dată refuzasem
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în gând. În drum spre hotel ne-a fost arătată Sala Palatului, unde urma să mergem a doua și a treia zi pentru a participa la lucrările Congresului Consiliilor Populare. Întorși la hotel, am mers la restaurant pentru masa de prânz, după care ni s-a spus să ne retragem în camere. Aveam program de voie până la masa de seară. Înainte de a urca în camere, am primit programul tuturor activităților la care urma să participăm. Timpul rămas până la cină l-am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]