9,158 matches
-
adapta, fie se vor schimba, fie se vor prăbuși. Sistemul românesc, ca și cel din alte părți ale Europei de Est, se schimbase și se adaptase, dar a continuat să aibă mult prea multe contradicții și, ca atare, s-a prăbușit. Întrebarea științifică nu este de ce sistemele est-europene s-au prăbușit, ci cum de ele au putut să reziste atât de mult timp. Prin urmare, da, evenimentele din 1989 au fost inevitabile în același mod în care prăbușirea regimului nord-coreean este
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
românesc, ca și cel din alte părți ale Europei de Est, se schimbase și se adaptase, dar a continuat să aibă mult prea multe contradicții și, ca atare, s-a prăbușit. Întrebarea științifică nu este de ce sistemele est-europene s-au prăbușit, ci cum de ele au putut să reziste atât de mult timp. Prin urmare, da, evenimentele din 1989 au fost inevitabile în același mod în care prăbușirea regimului nord-coreean este inevitabilă. Revoluția, sau "evenimentele din 1989", încă își face simțit
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
fusese "furată". M-a înfuriat și m-a deprimat, dar s-a dovedit că a avut dreptate. 3. Credeți că Revoluția din decembrie 1989 a fost inevitabilă? Care a fost impactul ei asupra României postcomuniste? Odată ce celelalte regimuri est-europene se prăbușiseră fără ca Uniunea Sovietică să treacă la represalii, schimbarea a devenit inevitabilă și în România. În absența schimbării altor regimuri, mă îndoiesc că ar fi avut loc ceva în România. Cu alte cuvinte, prăbușirea dominației Partidului Comunist a avut caracteristici de
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
puțin eu mi-am amintit mereu de formele fără fond, atunci când am privit nivelele de creștere economică raportate. Ceea ce mă îngrijorează și mai mult în legătură cu actuala criză economică nu este atât faptul că Potemkin-ul recentei creșteri economice românești se va prăbuși, ci consecințele politice ale crizei. Așa cum am spus deseori, problema centrală a dezvoltării postcomuniste românești este una de natură politică: absența elitelor politice modernizatoare și transformatoare. Elitele politice continuă să se concentreze asupra statului ca mijloc de îmbogățire personală, demonstrând
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
să autorizeze publicarea lor; ele au încercat totuși să interzică apariția noilor ziare însă au fost nevoite ca în final, pe 19 mai 1789, să renunțe; în cîteva săptămîni întreg sistemul de control al presei din Vechiul Regim se va prăbuși. În prospectul la Patriote français, Brissot definește rolul pe care ziarele urmau să îl aibă de acum înainte. Ar (nsemna insultarea națiunii franceze demonstrarea utilității și necesității acestui ziar în circumstanțele actuale. Trebuie găsită o altă modalitate decît broșurile pentru
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
al lui Die Zeit, organul lui Stresemann, a fost din punct de vedere politic susținător al acordului de la Weimar. Konzern-ul lui Hugo Stinnes, care avea numeroase alte activități, a fost de asemenea foarte activ în lumea ziarelor, însă s-a prăbușit în 1925, în urma unui faliment răsunător. Vechile grupuri Ullstein și Mose au rezistat destul de bine și au fost refugiul ideilor liberale tradiționale, împreună cu alte două grupuri de la Frankfurter Druckerei și de la foarte importantul Deutsche Provinz Verlag al doctorului Hummel. Presa
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
că am putut juca la Sibiu în festival, fiindcă publicul este în fierbere, ca la un carnaval. Festivalul de teatru de la București a avut un scop opus unui carnaval, a avut ca scop castrarea“. » Adaggio personal, absolut autentic: muncitorul beat, prăbușit în fața agenției de protecție a mediului, și piciorul său de plastic aruncat cât colo pe alee, o zi după Purificare și una înainte de Inimi cicatrizate, piese în care apar personaje ce își pierd câte un picior. Un spectacol plin de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
subțire, acaparatoare... (mă obsedează din copilărie fragilitatea amenințătoare a plaselor de paianjen)... uneori, zărindu-le îmbrobonate de rouă, între scaieții câmpului, am așteptat, ciulit la maximum, să cedeze, să se rupă, să cadă sub greutatea sferulelor transparente, sau să se prăbușească, tropăite de ghemotoacele acelea de coșmar, cu multe lăbuțe păroase, tarantulele... mă rog, cred că atunci când scrii, numai atunci, dar strict numai atunci trăiești... restul e o „documentare“, pe viu, desigur... un soi de tăvăleală de care, mai târziu, reușești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
pe domnul Pleșu, câteodată miroase. Miroase frecvent, atunci când vezi români care și-au lăsat acasă copiii de izbeliște pentru a face poză de grup în jurul catafalcului. Miroase frecvent, când televiziunile noastre titrează pe ecran, cu litere de-o șchioapă: „România prăbușită de durere“. Simțul măsurii, discreția, raționamentul, deși concepte care nu fac parte din aceeași categorie, converg spre aceeași stare de spirit: buna-cuviință. Buna-cuviință e o poveste frumoasă zilele astea, în care, vorba unui prieten, mass-media fac „spam“ cu moartea Patriarhului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
Doctrina socialistă și îndeosebi ideologia comunistă înfierează (cu mânie proletară) existența lui Dumnezeu ca religie, indiferent de formă. Ori, spune Paulescu, „a-l nega pe Dumnezeu înseamnă a nega finalitatea, înseamnă a nega instinctele naturale și patimile, înseamnă a te prăbuși cu bună știință în prăpastia erori i”. Sfârșitul comunismului în Europa, prin urmare a eșafodului conceptual și ideologic pe care s-a clădit acesta, a demonstrat din plin că socialismul era prin structură antisocial și antiuman, prin eludarea naturii umane
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Ferara în vederea unirii celor două biserici (1437). Răzmerița în ierarhia bisericii era atât de mare încât pe lângă faptul că existau câte doi papi în același timp se țineau și câte două concilii ecumenice. Autoritatea spirituală a papilor avea să se prăbușească și mai mult prin promovarea nepotismului și patimilor de tot felul, care avea să atingă apogeul în timpul pontificatului Papei Alexandru al Vl-lea Borgia (142-1503). Papă imoral și vicios acesta a fost mai întâi avocat, apoi militar, avea mai mulți copii
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a se răscula, prilej favorabil ca națiunile să-și afirme independența. Acest promotor de idei noi a fost Martin Luther care, în opinia lui Paulescu, a produs cel mai mare rău omenirii pentru că „a îmbrâncit omenirea făcând-o să se prăbușească într-o prăpastie fără fund”. Concluzia lui Paulescu este că Luther pur și simplu nu a priceput, sau în mod deliberat nu a recunoscut CARITATEA ca fiind fundamentul creștinismului, cu alte cuvinte a negat facerea de bine și iubirea aproapelui
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Doar nu vreți să spuneți că nu l-ați văzut niciodată în carne și oase pe Moș Crăciun? În aceeași ordine de idei, poate că n-ar fi rău să amintesc aici o interogație filosofică clasică asupra realității: „Când se prăbușește un copac într-o pădure și nu aude nimeni cum cade, copacul acela s-a prăbușit sau nu în realitate?“. Cine a luat la cunoștință de realitatea prăbușirii - sau măcar a existenței - lui, ca să o poată valida. Invers, de realitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Moș Crăciun? În aceeași ordine de idei, poate că n-ar fi rău să amintesc aici o interogație filosofică clasică asupra realității: „Când se prăbușește un copac într-o pădure și nu aude nimeni cum cade, copacul acela s-a prăbușit sau nu în realitate?“. Cine a luat la cunoștință de realitatea prăbușirii - sau măcar a existenței - lui, ca să o poată valida. Invers, de realitatea lui Moș Crăciun luăm cunoștință permanent. Așadar, de ce n-ar exista? Ca și Tinkerbell, zâna Tilincuță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
din cauza deznădejdii, milei sau chiar bucuriei și n-a fost zi să nu râd în hohote sau măcar să zâmbesc de câteva ori. Deci? Acum când scriu e 13 decembrie. Dar orice s-ar mai întâmpla, nu cred că m-aș prăbuși, fiindcă în 6 decembrie 2007, de Sfântul Nicolae, era să-mi explodeze inima de o exaltare pe care nu pot s-o descriu în cuvinte. Spre seară, pe strada Memorandului din Timișoara, unde-am copilărit, am cunoscut-o pe Ana
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
răcnesc, cuprins de convulsii necontrolate, amândoi zvâcnind când eu încep să ejaculez, scuipând pe umeri și piept în timp de Bobby mă fute, anusul mi se strânge pe pula lui înfiptă. — Dha, asta e, asta e, omule, mârâie Bobby ejaculând, prăbușindu-se pe mine... 27 Mai târziu, singur la duș, apa împrăștiindu-se pe mine, îmi ating cu delicatețe gaura curului, care pare umflată, fragedă, alunecoasă de la loțiune și de la sămânța lui Bobby, carnea se simte străpunsă. Ieșind de la duș, mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
de ras, o punguliță aparent inutilă, de păstrat smirnă, levănțică răcoritoare... Podeaua era zguduită din timp în timp, intra în vibrație cu tramvaiele trecând huruitor pe stradă... Atunci te speriai, te agățai de mine, strigai că-i cutremur, că ne prăbușim... trebuie să ne salvăm, să ne salvăm neapărat, e nevoie... și cădeam îmbrățișați pe covoare, tu având grijă să-ți așezi imediat picioarele șlefuite pe umerii mei, să-ți înalți bazinul cu pubis ascuțit... Și gemeai glumeț, femeiește, în două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Chitara, excesiv de monotonă, se împiedică de globulele sângelui. Pe unele (cele roșii? cele albe?) le sparge, provocând explozii de ceea ce în limbaj prozaic s-ar numi senzații. Pe celelalte doar le împinge într-o direcție necunoscută, încotro ajung să mă prăbușesc și eu cu totul, o cedare fără urmă de împotrivire. Aud voci rostind cuvinte în limba engleză. Stranger, violent, friend, reaction, cave, surrounded, my own world, we, stranger, isolation, insight, remember nothing, closer, stranger... Sticlă spartă, cioburi aruncate pe podeaua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
predicatorii anti-rock din orice țară și de orice religie o va rosti în locașul sau tradițional de cult. A trecut mai bine de jumătate de secol de când asemenea diatribe iscau dezbateri, dispute și diferende, a dat Domnul și s-a prăbușit sistemul ideologic ce decretă că rockul e dușman de clasă, dar habotnicii cu deprinderi totalitoante nasc pe unde nu te aștepți. Fără să se învețe minte, omenirea perseverează într-o direcție despre care nimeni, afară de Cel-de-Sus, nu știe unde duce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
sub numele de „patrulaterul roșu“. Eticheta de partid extremist pe care și-a atras-o PRM în cancelariile occidentale a determinat PSD să se lipsească de aliatul mai mic și mai recalcitrant. Nici nu mai avea nevoie, CDR s-a prăbușit atât de tare în 2000, încât valul provocat a urcat PSD pe culmi electorale nebănuite. Astăzi însă, perspectiva tot mai alarmantă face ca PSD să aibă iarăși nevoie de Vadim Tudor. PUR s-a descalificat în ochii electoratului, aliindu-se
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Sursum corda! În plus, a venit din Franța cu idei republicane 15 și a fost, între 1880 și 1885, conducătorul grupului intelectual liberal, francofil și germanofob Literatorul. A fost prost sau puțin înțeles, căci entuziasmul și apostolatul său s-au prăbușit în gol. D-nul Alexandru Bogdan-Pitești i-a consacrat pagini înflăcărate și curioase: "Mă bucur că am putut, prin aceste rânduri, să-mi mărturisesc și să-mi strig, în fața tuturor mitocanilor și imbecililor, admirația pentru marele poet, incomparabilul artist, înaltul
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
numai prin virtutea unei făpturi zidite de vie. În Serbia, fortăreața albaneză de la Scutari a fost supusă aceste crude condiții. De trei ani, frații Vukašin, Uglješa și Gojko Mrnjavčević plăteau trei sute de zidari ca să înalțe fortăreața. Dar noaptea totul se prăbușea. Într-al patrulea an, zâna pădurilor și a munților vestește că trebuia zidită de vie soția unuia dintre frați, prima care avea să vină. Doi dintre ei își previn soțiile să nu vină. Cel de-al treilea, mai loial, nu
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
fie bărbat". În cădere ea se transformă într-o frumoasă cascadă; cei doi, care-i sar în ajutor, sunt preschimbați în stânci acolo unde cad. Îndurerată, mama lor vrea să moară și, cu brațele desfăcute, se aruncă în hău. Se prăbușește peste stâncile fiilor și se preface într-un mușchi des și moale care-i acoperă cu dragoste. Omul se ridică nu departe și amintește ce s-a întâmplat în adâncul timpurilor. Un păstor se rătăcește pe creasta Bucegilor și începe
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
hrăni cu tristețe și speranță, el fuge în munți, se agață de ruine, iar de acolo vorbește despre trecut. Așa cum priveghetoarea își ia zborul de la o casă în flăcări și se oprește o clipă pe acoperiș; dar dacă acoperișul se prăbușește, pasărea fuge în pădure, iar din mijlocul ruinelor și mormintelor îi cântă trecătorului, cu glasul ei răsunător, cântecul tânguitor ce se va auzi veacuri întregi". Capitolul III Opera literară a lui Carmen Sylva Am avut onoarea s-o cunosc și
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
alte rochii și costume se plimbă prin naos, iar giuvaerele, bijuteriile și dantelurile lucesc orbitor; dar veșmintele acestea n-au nici corp, nici mâini, nici cap. În fața altarului, niște straie sacerdotale țin liturghia. La momentul binecuvântării, rochia de mireasă se prăbușește la pământ, iar un costum negru înjunghie costumul de mire. Mânerul bogat al pumnalului rămâne împlântat în jiletca brodată. Toată povestirea este pe acest ton vesel și mistificator; parcă e un compromis între Cina armurilor de Théophile Gautier și Anul
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]