10,251 matches
-
jalnic ce ești! Îmi joci mie scheciuri despre demnitate și curaj, mă tragi tu de limbă, cu dosarul deasupra capului..., mă scamator de bîlci... Îmi faci mie farse?! Ei, lasă că-ți arăt eu ție farsă! O să-ți placă, ai răbdare! TABLOUL III (După două sonerii de ușă, Gh. P. unu intră îmbrăcat într-o cămeșoaie albă, cu un fes de noapte pe cap; își privește ceasul.) Gh. P. unu: Hm, deși nu-i luni, sînt sigur că el e. El
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
șoimuleț / Cu ochiul sumeț / Când nici vei gândi / Puii te-or simți / Și ei or șuiera / De te-i speria / În mare-i cădea / Și te-i îneca...(...) / Hai, brade, hai, / Mult mă mai rugai / O rugare mare, / Cu multă răbdare. / Brade, brade / Am și eu un frate / Un frumos păcurărel / Și are un toporel. / Și are verișori / Doi voinici feciori, / Ei te vor tăia / Și te-or răsturna. / Maistări vor veni / Și te vor ciopli / Și din tine-or face
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
refăcut greu pentru că tumora fusese foarte mare, îi afectase și un rinichi, dar trebuia să supraviețuiască pentru noi. Eu am îngrijit-o cum am putut mai bine, după puterile mele de copil. Imi amintesc de momentele când o hrăneam, cu răbdare, dimineața mai ales, pentru că nu putea să mănânce. Cel mai adesea îi dădeam pâine cu unt și dulceață. Cumpăram doar pentru ea, cu banii obținuți din ce vindeam de prin gospodărie, o pâine albă, la tavă, foarte proapătă. Noi
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
asistase la un proces în Tecuci. Mai mult decât atât, Neculai Bejan declară că tatăl meu ducea propagandă înverșunată împotriva regimului în biserică, făcând lumea să plângă, spunându-le că ateii comuniști răpesc libertatea religiei dar că trebuie să aibă răbdare și vor scăpa de antichriștii din conducerea țării. Aceeași speranță că vom scăpa de antichriștii de astăzi, mi-a fost transmisă nu de mult de un tânăr preot de la Mitropolie, atunci când m-am spovedit spunându-i că și acum ne
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
care au condus țara prin forță și teroare. Dar știu tinerii, mai ales ei, la ce vor să ne întoarcem?. Credem că nu știu și nu este vina lor că noi nu ne-am făcut timp și nu am avut răbdare să le explicăm. Nu știu pentru că părinții lor, noi cei maturi am făcut tot ce am putut să le ascundem necazurile noastre ca ei să-și trăiască fericiți copilăria. Și nu le-am spus copiilor cum faceam rost de cele
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
pentru a face găluște la o supă. După acea iarnă, s-a nimerit că am mers de Sfintele Paști la bunica la Curtea de Argeș. Când a văzut atât de multe ouă, s-a repezit să manânce, n-a avut răbdare să curețe bine un ou și s-a înecat cu cojile. Am scăpat de necaz după ce eu iam băgat mâna pe gât, i-am scos unele coji și l-am făcut să le verse pe celelalte. La fel de nostim a
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
sa întâmplat minunea așteptată de toată lumea. Am vrut atunci să scriu despre momentele revoluției intitulând atunci acele note „Dumnezeu mai vine din concediu”. Acum acest titlu aparține chiar unui capitol de carte. In toamna anului 1989 parcă nu mai aveam răbdare. Ascultam aproape seară de seară posturile străine, întocmai cum făceau în copilăria mea tatăl și unchiul meu. Voiam să mă bucur măcar de bucuria cetățenilor din alte țări care începuseră, rând pe rând, să scape de comunism și dictatură. În
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
prea mare bucuria ca să-mi mai pese ce va urma. Socrul meu, un om minunat, a luat copiii de mână și s-a dus să-i hrănească și să se joace cu ei. I-a explicat apoi soțului meu cu răbdare care este semnificația răbufnirii mele necontrolate. I-a spus atunci câteva aspecte ale copilăriei și adolescenței mele, pe care doar lui i le spusesem la căsătoria mea cu fiul lui. In ziua aceea am stat doar la televizor, socrii preluând
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
tainelor negrăite, dar se simte în ele și o anumită emfază supărătoare. În 1974 poetul scoate volumul "Cele ce sunt", în care se distinge simbolul clepsidrei; aceasta lasă să se furișeze treptat și egal "negrăitele dovezi ale vremii" și sugerează răbdarea obositoare inerentă decantării în expresie a sentimentelor și meditațiilor. Apare și umbra, "petecul de noapte", cum o numea Tudor Arghezi, în care ne cufundăm periodic până la dispariția finala. Umbra trece tremurând, se lungește în drum, ne cutremură somnul și visele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
absolutul promis este sărbătorit ca o mare bucurie, deși aceasta presupune suferință și jertfă: "M-am uscat ca pielea întinsă la fum/ de când aștept să te înduri". Dumnezeu privește cu înțelegere zbaterea poetului: Cineva mă privește cu nesfârșită milă și răbdare/ De când m-am născut/ Și iată că astăzi/ I-am întâlnit ochii ridicați pe cupolă/ Stăm față-n față uimiți și nimic/ Nu poate să ne mai despartă". Suntem învestiți cu puteri ilimitate în luptă și în suferință, deși vocea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se definește ca un căutător, el face parte dintre cei aleși: Cine sunteți voi cutremurați/ Pe vârfurile limită sub corturile-nchipuite/ Iubitorul tunetului și adormitul/ Și fratele deosebit de față/ la dezvelirea necuprinsului". Străbătând nămolul Pustiei, trebuie să știi să prețuiești răbdarea și dorul, prietenia și mai ales cu ceea ce rămâi, după ce uiți. În câteva poeme, Pustia e definită direct. Pustia este cerul ce se întinde de la izvor la mare, ochiul Pustiei este lumina eternă, de aceea rostul poetului ar fi: De-a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să nu mai simtă forța coercitivă a sistemului. A trebuit să dăm dovadă de mobilitate intelectuală și afectivă, să putem să ne descurcăm în situațiile noi care s-au ivit, să dăm dovadă de disponibilități ludice, de toleranță, deschidere și răbdare, să ne adaptăm mereu la cerințele elevilor noștri. Cea mai mare dificultate pe care am întâmpinat-o, la început, a fost aceea a depășirii unui clișeu, a unei inerții de gândire a elevilor noștri, obișnuiți să judece în termeni de
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Găuri negre vor mai fi, vor mai fi și quasari care să interacționeze în universuri paralele și lumi paralele, dar acele momente în care elevii mei, cu pasiune, seriozitate și talent își conduceau atelierele, sunt neprețuite! Pe de altă parte, răbdarea, înțelegerea și mărinimia cu care ne-ați ascultat vor fi de neuitat în lumea mea! Modul de prezentare a fost, se poate spune, britanic: profesorul prezintă elevilor conceptul și tema care urmează a fi dezbătută, pentru ca, mai apoi, elevii să
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
performarea, deoarece totul era nou, grupul-țintă nu întotdeauna același, datorită imposibilității elevilor de a frecventa atelierele într-o variantă de grup omogen. Mariana Fotescu: Cel mai dificil mi s-a părut abordarea "trans" a temei prin prisma biologiei. Noroc cu răbdarea și sugestia Mirelei. Încă nici acum nu sunt convinsă că am reușit în prezentare să fie "trans"! Am refăcut scenariul didactic de câteva ori, din punct de vedere teoretic. Când am avut prezentarea, evident că a apărut o altă variantă
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
aibă imaginație, creativitate Diana Rotaru: În primul rând, să stăpânească materialul de predat, să aibă deschidere și viziune, discurs, prestanță, chiar să știe să improvizeze. Totodată, trebuie să fie organizat, să știe cum să-i provoace pe elevi, să aibă răbdare. Diana Șimonca Oprița: Ar trebui să fie în primul rând dispus să riște, să nu-i fie teamă să spună că nu știe chiar totul, să dorească să se împărtășească din experiența altora și să nu spună nu provocărilor. Evident
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
creativitate, deschidere spre tot ceea ce este nou, capacitatea de a motiva elevii pentru activitatea didactică, flexibilitate pentru schimbare, capacitatea de a iniția schimbări, metode variate și moderne de predare, diminuarea discursului, abordarea comunicării, a muncii în echipă sau în grupuri, răbdare, toleranță, repararea de situație și nu demoralizarea, afișarea bucuriei, a emoției, a curajului, a stărilor sufletești, pregătire academică, de specialitate, psihopedagogică, metodologică și practică Octavia Potocean: Devotat profesiei, bun pedagog, novator, profesionist, comunicativ. Cristina Hanț: Profesorul angajat într-un act
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
concept pluridisciplinar. Uneori însă ideile cresc, se transformă, devin, și asta datorită unor conjuncturi sau a unor oameni care deviază traseul călătoriei, ducând-o spre altceva, "mult mai înalt și mult mai curând", vorba lui Nichita. "Omul trebuie să aibă răbdare în căutarea sa. Fii răbdător, de vrei sau nu, în speranța că vei găsi pe cineva care să-ți arate drumul pe care trebuie să-l faci", spune Attar. Omul acesta de spirit căruia i se datorează "noul traseu" e
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
PATLANJOGLU: Puterea, curajul și candoarea unui dialog tranșant... 375 Ileana POPOVICI: Dacă nu noi, cine... 383 Dana DUMA: Nesiguranța este acea forță care ne obligă să încercăm 387 Olivia ȘIRIANU: Nu am altă șansă 394 Ilinca FLORESCU: Teatrul nu are răbdare cu nimeni 397 Magdalena BOIANGIU: Surparea 399 Irina COROIU: Spectacolul ascuns 402 Corina PAVEL: Visez să ajung pe Marte 407 Valerian SAVA: Acești artiști tineri nu mai fac cârdășie cu nimicul 410 Iulian BOLDEA: Bucuria comunicării este succesul meu 413
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ai țării: Ilie Gheorghe și Marian Râlea, într-un dialog artistic provocat de scenariul cehovian, încrucișat cu marile culmi de încercare ale textelor shakespeariene. Cât dramatism și ce frumusețe sunt adunate în marea poezie a acestor texte, ce cu migală, răbdare și aplomb (ca în tinerețe), le frământă cu cei doi magicieni ai scenei românești. Scriu aceste gânduri pentru o carte ce va fi mărturie a autorității artistice a lui Alexa Visarion, remarcă pe care am făcut-o de la început. Am
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
asta? Ei bine, nu pentru că Visarion m-a încurajat deși m-a încurajat, cu delicatețe, și nu a pus nici un fel de distanță între noi, nu pentru că s-a arătat mulțumit de nivelul lecturilor mele teatrale, nu pentru că a avut răbdarea să mă testeze, ca la examen, propunându-mi teme și analizându-mi soluțiile și răspunsurile, ci, dincolo de toate aceste gesturi extrem de generoase, datorită intensității prezenței sale. O calitate carismatică a actorului, calitate înnăscută, pe care nu i-o poate insufla
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
atras de teatrul sărac al lui Grotowski decât de efectele care astăzi au devenit pe multiecrane nu doar concept vizual ci și teatral. Repetițiile lui Alexa Visarion sunt într-adevăr lecții de și despre teatru, în care timpul are atâta răbdare , până când pe scenă apare un halou, o lumină specială care leagă actorii, duce cuvintele, dă sens obiectelor.Repetițiile sunt de fapt esența. Și apoi apar pe rând variante Cehov, Shakespeare, Büchner, Mazilu, Fugard, Pirandello, Gorki, Caragiale, Blaga, D.R. Popescu, Titus
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în chip constant atitudini de indiferență contaminate cu cinism folosind expresia whatever "ce-o fi o fi", acest fapt semnalează și o anumită derută, o lăsare pe seama hazardului și o neîncredere în forța unei alegeri morale, ce solicită timp, voință, răbdare și cumpătare. Or, moralitatea elementară într-un spațiu public poate funcționa numai dacă cinismul și indiferența sunt dezactivate într-un mod aproape natural.Astfel, cine-i moral activ va fi lăudat, iar omul va fi cunoscut prin această lumină, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
M-am bucurat când am fost numit director la Teatrul Mic, dar m-am îngrozit când am înțeles câte sunt de făcut! Singura soluție? Nu am altă șansă decât să încerc! Interviu realizat de Olivia ȘIRIANU 1990 Teatrul nu are răbdare cu nimeni De unde curajul de a monta o piesă ultracunoscută ca "Steaua fără nume"? Ce credeți că propuneți nou ca să mai intereseze spectatorul nostru? Opera lui Mihail Sebastian este încă o operă necunoscută. Marile spectacole realizate, în special de Teatrul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din '90 nimic acasă, dar montând în SUA și Suedia (Richard al II-lea SUA; Sub coroana regilor scenariu după Shakespeare Suedia, Woyzeck de Buchner) credeam că îmi permit o detașare de climatul îmbrâncelii de orgolioși. Dar teatrul nu are răbdare cu nimeni și numai trudind înăuntrul lui poți încerca o delimitare de tot ce nu-ți place sau nu poți suporta. N-aveți senzația că nelucrând v-ați pierdut locul din plutonul de frunte al regizorilor noștri? A fost o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
surpat în inerția momentului.N-am găsit susținerea necesară pentru Festivalul Internațional al Teatrelor Mici din întreaga lume.tot nimic...vorbe...nimic... Avatarurile Teatrului Româno-American... Nu regretați plecarea? Am regretat că am părăsit Micul... dacă aș fi avut mai multă răbdare, sigur aș fi putut continua cu senatorii de drept ai scenei, cu vedetele generației de mijloc, cu tinerii pe care îi angajasem. Mi-e dor de Teatrul Mic și m-aș întoarce oricând să lucrez ca regizor dacă Leopoldina Bălănuță
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]