7,992 matches
-
grupuri, Tretiakov nu a avut de ales și s-a retras, iar Dealul de 174 de Metri a fost cucerit de japonezi. Asaltul de la Dealul de 174 de Metri a costat armata japoneză circa 1.800 de oameni morți sau răniți, iar pe ruși peste 1.000. Asalturile din celelalte zone ale liniilor rusești s-au soldat și ele cu pierderi mari pentru japonezi, dar fără rezultat și fără câștig. Când Nogi a oprit în sfârșit tentativa de a penetra prin
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
în aceeași zi, dar la Dealul de 203 Metri, apărătorii ruși au tăiat coloanele dense de atacatori cu mitralierele și salvele de tun. Atacul a eșuat și japonezii au fost forțați să se retragă, lăsând pământul acoperit cu morți și răniți. Bătălia pentru Dealul de 203 Metri a continuat alte câteva zile, japonezii câștigând teren în fiecare zi, doar pentru a fi împinși înapoi de contraatacurile rușilor. Când generalul Nogi a abandonat această tentativă, el pierduse deja peste 3.500 de
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
viață. Rușii au lansat două contraatacuri pentru recucerirea dealului, ambele eșuate și, la ora 17:00, Dealul de 203 Metri era sub control japonez. Pentru Japonia, costurile capturării acestui reper au fost mari, cu peste 8.000 de morți și răniți numai în asaltul final. Pentru generalul Nogi, costul capturării Dealului de 203 Metri a fost și mai mare, întrucât ultimul său fiu rămas în viață a murit în timpul asaltului. Rușii, cu maxim 1500 de oameni pe deal, au pierdut și
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
costul capturării Dealului de 203 Metri a fost și mai mare, întrucât ultimul său fiu rămas în viață a murit în timpul asaltului. Rușii, cu maxim 1500 de oameni pe deal, au pierdut și ei 6.000 de oameni, morți și răniți. De la înălțimea Dealului de 203 Metri de unde se vedea bine limanul Port Arthur, Nogi a putut bombarda flota rusească cu ajutorul obuzierelor grele cu calibrul de cu obuze de . Odată aduse aici, acestea au început să scufunde sistematic navele rusești din
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
între a fi luați și ei prizonieri și a fi eliberați sub cuvântul că nu vor mai participa la război. În total, 868 de ofițeri, 23.491 de soldați și 9.000 de marinari, împreună cu 16.000 de bolnavi și răniți s-au predat japonezilor. Victimele japoneze au fost estimate ulterior la 57.780 morți, răniți și dispăruți. Japonezii au fost uimiți când au constatat cât de multe provizii și muniții rămăseseră în Port Arthur, ceea ce însemna că Stessel s-a
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
vor mai participa la război. În total, 868 de ofițeri, 23.491 de soldați și 9.000 de marinari, împreună cu 16.000 de bolnavi și răniți s-au predat japonezilor. Victimele japoneze au fost estimate ulterior la 57.780 morți, răniți și dispăruți. Japonezii au fost uimiți când au constatat cât de multe provizii și muniții rămăseseră în Port Arthur, ceea ce însemna că Stessel s-a predat cu mult înainte ca lupta să fie încheiată. Stessel, Foch și Smirnov au fost
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
ei se spune că sunt incapabili să se bucure. Ei doresc să poată cuceri omenirea și de a controla universul nestingherit, gândind că dimensiunea umană are mult mai multe de oferit decât a lor. Atunci cand un comis-voiajor este împușcat sau răniți, ei nu mor, ci mai degrabă "trec în altă dimensiune", un proces în care dispar și revin la dimensiunea lor de origine pentru a se reforma, nelăsând în urmă nici o urmă. Un salt în altă dimensiune auto inițiat nu lasă
Saber Rider și Șerifii Stelari () [Corola-website/Science/317885_a_319214]
-
i-a respins pe romani din câmpia Lombardiei. După prima victorie, i-a determinat pe gali și ligurieni să se alăture Cartaginei, ale căror trupe erau susținute de armata sa, de aproximativ 40.000 de oameni. Scipio a fost grav rănit, fiind salvat doar de fiul său de 16 ani, care a mers înapoi pe teren pentru a-și salva tatăl său căzut. Scipio s-a retras peste râul Trebia la tabără din Placentia cu armata sa în mare parte intactă
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
la campania din est de unde nu se mai întoarce. 26. Trifan Mărculeț, născut în 1914, participă ca brancardier la operațiunile militare de pe teritoriul Cehoslovaciei începând din anul 1944. Moare la 9 IV 1945 în Munții Tatra în timp ce participa la evacuarea răniților din linia întâi. 27. Gheorghe Mărginean, născut în 1914, participă în toamna anului 1944 la luptele purtate împotriva trupelor hitleristo-horthyste în apropierea localității Mirăslău. Se îmbolnăvește de tifos exantematic și moare în spital la Aiud. 28. Ioan Mărginean, născut în
Cei 42 de eroi din Crăciunelu de Jos () [Corola-website/Science/317966_a_319295]
-
vreun ordin de la superiori, François a hotărât să-și ducă forțele la Stallupönen unde se odihnea o divizie rusească. A izbucnit un atac frontal furibund asupra diviziei rusești, care s-a retras spre est, pierzând 5.000 de morți și răniți și 3.000 de prizonieri, aproape întreg regimentul 105 rusesc. Când a aflat că François i-a atacat pe ruși, Prittwitz a trimis un adjutant să-i ordone lui François să înceteze atacul și să se retragă. François i-a
Bătălia de la Stallupönen () [Corola-website/Science/323428_a_324757]
-
Prima Convenție de la Geneva pentru Ameliorarea Situației Răniților din Armatele de pe Câmpul de Luptă este unul dintre cele patru tratate care constituie Convențiile de la Geneva. El definește „bazele pe care se sprijină restul legislației internaționale pentru protecția victimelor conflictelor armate”. A fost adoptată în 1864, dar a fost
Convenția de la Geneva (1864) () [Corola-website/Science/323453_a_324782]
-
deși vărsarea de sânge nu a fost deosebit de mare față de alte războaie, pentru cei care i-au fost martori, ea a fost ceva șocant și neobișnuit. Mișcarea pentru adoptarea unui set de legi internaționale care să guverneze tratamentul și îngrijirea răniților și prizonierilor de război a demarat după ce activistul Henri Dunant a fost martor la bătălia de la Solferino din 1859, între tabăra franco-piemonteză și cea austriacă în Italia de Nord. Suferința celor circa de soldați răniți lăsați pe câmpul de luptă
Convenția de la Geneva (1864) () [Corola-website/Science/323453_a_324782]
-
să guverneze tratamentul și îngrijirea răniților și prizonierilor de război a demarat după ce activistul Henri Dunant a fost martor la bătălia de la Solferino din 1859, între tabăra franco-piemonteză și cea austriacă în Italia de Nord. Suferința celor circa de soldați răniți lăsați pe câmpul de luptă din cauza lipsei de infrastructură, de personal și de convenții care să permită acordarea de ajutor medical a fost cea care l-a împins pe Dunant să acționeze. La întoarcerea la Geneva, Dunant a publicat relatarea
Convenția de la Geneva (1864) () [Corola-website/Science/323453_a_324782]
-
au luat parte activă la lupte, în apoape toate teatrele de război.Pentru bravura dovedită pe câmpurile de luptă, soldații gurkh au fost decorați cu 2.734 de ordine și medalii. În timpul lupelor, soldații gurkha au înregistrat 32.000 de răniți, morți sau dispăruți. Gradele din unitățile gurkha din armata Indiei Britanice au respectat schema ierarhică din restul armatei coloniale a acelor vremuri. Această ierarhie corespundea în mare parte armatei britanice și era structurată pe trei niveluri: soldați (private soldiers), subofițeri
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
cu ca. 30.000 de morți din care în cea mai mare parte erau persoane civile, iar orașul fiind aproape total distrus. Anna Mauth, o soră medicală din Dresda, este logodită cu chirurgul Alexander Wenninger. Robert Newman un pilot englez rănit se ascunde în spitalul unde lucrează Anna. Anna se îndrăgostește de Robert, cu toate că acesta a participat la bombardarea orașului fiind fost doborât de apărarea anteriană. Bombardamentul puternic împiedică familia Annei și pe Robert și Wenninger să părăsească orașul. Ei vor
Dresden (film) () [Corola-website/Science/322952_a_324281]
-
vulpi, fazani, mistreți. Câine de companie foarte plăcut, liniștit și echilibrat. Recomandat persoanelor mai în etate, care nu au un ritm de viață foarte activ. Își păstrează calitățile de vânător, putând fi util în câmp pentru a lua urma vânatului rănit.
Basset Hound () [Corola-website/Science/322976_a_324305]
-
de la o stare placidă la una amenințătoare, mai ales în prezența intrușilor, sau altor animale cu care nu au fost obișnuiți. Sunt feroci, nu trebuie omis faptul că acești câini nu ezitau să se angajeze în luptă cu un urs rănit. Nu obișnuiesc să latre prea des, unul din numele date în insula Honshu era „vânătorul tăcut”. Se angrenează în jocuri alături de membrii familiei dar poate deveni plictisit și stricător atunci când este lăsat singur pentru perioade lungi de timp. Deseori acest
Akita Inu () [Corola-website/Science/322974_a_324303]
-
rămân blocați acolo după ce Jaguar Paw este capturat. Atacatorii îi duc apoi pe prizonieri într-un lung marș forțat prin junglă, lăsându-i în urmă pe copii să se descurce singuri. Pe drum, Cocoa Leaf (Israel Ríos), un prizonier grav rănit, este omorât de sadicul Middle Eye, stârnindu-i furia lui Zero Wolf, care îl amenință cu moartea pe compatriotul său dacă mai ucide vreun prizonier fără să ceară voie. În timp ce grupul se îndreaptă spre un oraș mayaș, ei trec prin
Apocalypto () [Corola-website/Science/323914_a_325243]
-
și 24 august în sprijinul atacului Corpului I asupra localității Freudenthal. Între 26 și 31 august, detașamentul a luat parte la acțiunile de încercuire a Odesei, fiind subordonat Corpului XI. Pierderile unității au fost mari: 90 de soldați morți sau răniți și 11 tancuri scoase din uz. După 31 august 1941, Detașamentul Eftimiu a participat la următoarele două asalturi asupra orașului Odessa. La 14 septembrie, doar 10 tancuri Renault R-35 mai erau funcționale din cele 75 ale Regimentului 2 Care de
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
sovietică fusese în mare parte evacuată pe mare în noaptea de dinaintea asaltului final. Detașamentul 1 Asalt a fost desființat pe 24 octombrie 1941. Pierderile Diviziei 1 Blindate de la începutul războiului și până în acel moment erau de 162 soldați morți, 575 răniți, 43 dispăruți și 86 de tancuri scoase din uz.
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
acest fel Confederației, cauza pentru care luptă și soțul ei Ashley. De Crăciun (1863), Ashley vine în permisie pentru a-și vedea soția. După câteva luni Atlanta este asediata (septembrie 1864), iar populația este din ce in ce mai speriată, în timp ce sute de soldați răniți își fac apariția pe străzile orașului, multi dintre ei murind sub ochii neputincioși ai medicilor și infirmierelor. Melanie este însărcinată dar nu poate apela la niciun medic pentru a o asista la naștere, toți fiind ocupați cu îngrijirea răniților. În
Pe aripile vântului (roman) () [Corola-website/Science/323987_a_325316]
-
soldați răniți își fac apariția pe străzile orașului, multi dintre ei murind sub ochii neputincioși ai medicilor și infirmierelor. Melanie este însărcinată dar nu poate apela la niciun medic pentru a o asista la naștere, toți fiind ocupați cu îngrijirea răniților. În acest haos general, Scarlett, rămasă fără niciun suport, tânjește după Țară și după prezenta mamei ei căreia îi duce lipsă în aceste momente grele. Într-un final, armata confederata este nevoită să arunce în aer depozitele de muniții din
Pe aripile vântului (roman) () [Corola-website/Science/323987_a_325316]
-
făcută la beție. Află de asemenea că a rămas însărcinată din nou. Când Rhett se întoarce acasă și afla că aceasta e însărcinată, o înterabă, sarcastic, dacă e copilul lui Ashley și remarcă că cu puțin noroc o să piardă sarcina. Rănită și jignita, aceasta se repede la el, dar Rhett se dă la o parte și ea alunecă și cade pe scări, rupându-și niște coaste și pierzând copilul. Rhett e cuprins de remușcări, crezând că a omorât-o, si se
Pe aripile vântului (roman) () [Corola-website/Science/323987_a_325316]
-
americani au spart ușa principală, iar britanicii au scos steagul alb pe fereastră, după care au fost lăsați să iasă din clădire și să-și depună armele. Raportul generalului Sir William Howe privind victimele bătăliei arată 18 morți, 58 de răniți și 200 de dispăruți. Mark Boatner spune că americanii au luat 194 de prizonieri în timpul bătăliei, restul de 6 „dispăruți” fiind uciși. Un martor ocular civil (autorul anonim al articolului "A Brief Narrative of the Ravages of the British and
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
fost găsiți morți pe câmp. George Washington a spus că britanicii au pierdut peste 100 de soldați morți și 300 căzuți prizonieri. William S. Stryker spune și el, ca și Washington, că britanicii au pierdut 100 de soldați uciși, 70 răniți și 280 căzuți prizonieri. George Washington a raportat că a pierdut 6 sau 7 ofițeri și 25-30 de soldați morți, fără să dea un număr al răniților. Richard M. Ketchum spune că americanii au avut „30 de soldați și 14
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]