7,913 matches
-
înlăturat din funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor. Redevine profesor de zoopsihologie, de data aceasta la Universitatea din București. În ultimii ani de viață se stabilește în vila sa din cartierul Primăverii și își continuă activitatea de poet, pe formula realismului socialist. Poemele sale se publică în principalele ziare și reviste ale epocii. Moare la 24 iunie 1988 și este înmormântat în Cimitirul Evanghelic Luteran din București.
Mihai Beniuc () [Corola-website/Science/298627_a_299956]
-
în mitologiile popoarelor. Dacă vreți, putem privi fantezia ca un ecou al mitologiei. Diferența este că, în fantezie, se pune un mare accent pe poveste și pe personaje, care sunt mult diferite de cele ale literaturii “clasice” (ne gândim la realism, tradiționalism, prousianism etc.) schimbate mult de cadrul în care se petrec. În fapt, fiecare temă clasică poate fi plasată în acest cadru, căpătând noi dimensiuni, care nu-și au locul în lumea reală. Din dimensiunea mitică rezultă și alte caracteristici
Fantezie (gen artistic) () [Corola-website/Science/298713_a_300042]
-
al doilea amendament la Constituția Americană. Zelman susține că luarea de poziție a lui Wiesel contra de comerțului liber cu armele () poate duce la un nou genocid. Lista cărților scrise de Elie Wiesel cuprinde o diversitate creativă, de la ficțiune la realism. Cea mai celebră, «Noaptea», o descriere autobiografica despre viața în lagărele de exterminare naziste"", scrisă în anii 50' a fost prima carte care a prezentat martirajul evreilor în marea hecatomba nazistă, înaintea Jurnalului Anei Frank și a memoriilor lui Primo
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]
-
Tribuna nouă” din Cluj (1945), iar debutul editorial s-a produs în 1950 cu volumul "Poezii". A fost redactor-șef al revistei „Almanah literar”, devenită ulterior „Steaua”, de la Cluj (1953-1959). Dacă în primii ani poezia sa este apropiată de poetica realismului socialist, la maturitate devine un poet neo-expresionist. La Congresul Scriitorilor din 1956 atacă principiile dogmatice ale proletcultismului. Traduce mult din lirica universală, din Salvatore Quasimodo, Carl Sandburg, Arthur Lundkvist și este autorul volumului "Panorama poeziei universale contemporane", un compendiu al
Anatol Baconsky () [Corola-website/Science/299609_a_300938]
-
inspirate din realitățile tragice ale perioadei războiului, în timp ce al doilea ciclu este închinat luptei revoluționare a Partidului Comunist. De asemenea, a publicat articole și reportaje, grupate în culegerea "Din cronica acestor ani" (1955). Maria Banuș s-a încadrat în doctrina realismului socialist prin creațiile sale cu caracter proletcultist, cum ar fi poeziile adunate în volumul "Ție-ți vorbesc, Americă!" (1955). Alte volume înscrise în aceeași orientare sunt: "Despre pământ" (1954), "Se-arată lumea" (1956), "Torentul" (1957) și "Poezii" (1957). Poezia întitulată
Maria Banuș () [Corola-website/Science/299610_a_300939]
-
Fra Filippo Lippi, la Verrocchio și Antonio Pollaiuolo, marchează însă multe elemente noi în pictura religioasă. Portretul Mariei și al pruncului Iisus, de atâtea ori repetat de diverși pictori, își pierde în opera lui Botticelli seriozitatea solemnă, câștigând sinceritate și realism. Botticelli a pictat cinci tablouri în care prezintă "Adorația Magilor", cel mai cunoscut se află la Galeria Uffizi din Florența. Pictorul îi reprezintă pe toți membrii familiei Medici, precum și alte câteva personalități importante. Astfel, persoana a doua din stânga, cu pălărie
Sandro Botticelli () [Corola-website/Science/299640_a_300969]
-
aristocratică, aristocratul Tolstoi a avut parte de una simplă. Primul a fost iertat de Biserică pentru păcatele lui. Al doilea nu a iertat niciodată Biserica pentru păcatele ei. Într-adevăr, operele lui Tolstoi - una din culmile cele mai înalte ale realismului mondial - nu sunt doar rezultate ale observației obiective, ci transmit mai ales experiențe proprii, prin acele multe situații reprezentate în opere și trăite personal de autor, prin personaje inspirate de membri ai familiei sale, de pildă, sau altele care îi
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
scrisoarea aceea minunată pe care ați scris-o lui Strahov după moartea soțului meu. Strahov mi-a dat această scrisoare și o păstrez ca o relicvă”". "„Am scris exact ceea ce am simțit.”" - îi răspunde Lev Nikolaevici. Tolstoi, autorul reprezentativ pentru realismul rusesc, și-a păstrat până în zilele noastre un loc special în literatura universală, prin intermediul operelor sale "„Anna Karenina”" și "„Război și pace”". Pe de altă parte, pledoaria lui pentru non-violență l-a influențat pe Gandhi. Faima scriitorului trece repede granițele
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
Th. Dreiser (parțial ca viziune asupra societății) sau - în domeniul teatrului și în primul rând prin drama „"Puterea întunericului"”. Ilia Efimovici Repin (5 august 1844 - 29 septembrie 1930), pictor realist ucrainean. A fost unul dintre cei mai înzestrați reprezentanți ai realismului critic din arta rusă. Până în anul 1863 Repin a studiat la Școala de desen de pe lângă Societatea de Susținere a Artiștilor Plastici în clasa lui Ivan Kramskoi. În perioada 1864 — 1871 și-a continuat studiile la Academia de Arte din Sankt-Petersburg
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
persoanei: Și reformatorul din Zürich, Ulrich Zwingli, numără botezul împreună cu împărtășania între sacramentele bisericii. Sacramentele sunt pentru el doar simboluri care indică spre o realitate ascunsă în spatele lor. Această realitate este mai importantă decât simbolul. (este vorba de așa-numitul realism filosofic). Apa botezului nu curăță ea însăși păcatele, ci doar indică spre lucrarea mântuitoare a duhului care acționează în interiorul omului. Cu aceasta Zwingli părăsește poziția oficială de până atunci a bisericii și chiar linia argumentativă a lui Luther care vedea
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
scrierea ultimului dintre aceste două, simte în muzică sugestia fantezistă a unei serii de episoade din povestea Hero și Leander. "Kreisleriana", considerată de compozitor ca una dintre cele mai reușite lucrări ale sale, a fost scrisă în 1838, iar aici realismul compozitorului este din nou purtat cu o treaptă mai sus. Kreisler, poetul romantic adus în contact cu lumea reală, a fost un caracter cules din viața reală de către poetul E. T. A. Hoffmann (q.v.), iar Schumann îl utilizează drept
Robert Schumann () [Corola-website/Science/299745_a_301074]
-
referă la tentativa umană de a crea o societate perfectă, care nu există (încă). Ideile care ar putea schimba radical lumea noastră sunt denumite, adesea, utopice. "Utopia" în sens peiorativ desemnează orice idee prea avansată, prea optimistă sau lipsită de realism, care pare la un moment dat imposibil de realizat (himeră). Termenul se referă la agregări de indivizi care s-au strâns împreună pentru a crea asemenea societăți (societăți utopice, secte, falansteruri). În literatură se referă la orice descriere literară a
Utopie () [Corola-website/Science/299134_a_300463]
-
Romanele lui Boris Vian le stau mărturie, precum L'arrache-cœur. literatura de la începutul secolului al XX-lea. Romanele fantastice Abordează teme precum moartea, lumea de dincolo și angoasele. fantasticul începe printr-o alunecare de sens a realității care decalează istoria realismului la fantastic. Tzvetan Todorov plasează la baza literaturii fantastice fenomenul îndoielii. După el, fantasticul se naște în momentul în care personajul, naratorul sau cititorul pune la îndoială realitatea evenimentului povestit. Imposibilitatea de a decide dacă evenimentul narat aparține lumii cunoscute
Tipuri de romane () [Corola-website/Science/299179_a_300508]
-
drumul lui către individualitate și societate. Noi științe, de la sociologie la psihologie, s-au dezvoltat cu noul individ și au influențat discuțiile privind romanul din secolul 19. La începutul sec. al XIX-lea, romanul era un gen literar în care realismul lupta împotriva “romanței” cu iluziile ei nerealiste. Romanul s-a întors înspre scandal, apoi a fost înnoit în ultimele decade ale sec. al XVIII-lea. În cele din urmă, ficțiunea a devenit cea mai onorabilă ramură a literaturii. Un val
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
influență deosebită asupra lui Michelangelo și Rafael, care vor picta și ei această scenă. Adam și Eva - personajele principale ale picturii - sunt primele nuduri renascentiste. Pictorul folosește cu îndrăzneală efectele de lumină și umbră, redând trupurile sculptural, asemenea artei clasice. Realismul impresionant apropie pictura lui Masaccio de statuile de profeți sculptate în aceeași perioadă de Donatello. Masaccio a murit tânăr, dar opera sa exercită încă din timpul vieții sale o influență uriașă asupra artiștilor nu numai în Toscana, ci în toată
Masaccio () [Corola-website/Science/299204_a_300533]
-
În 2004, Rushdie s-a căsătorit pentru a patra oară, de data aceasta cu un model și o actriță faimoasă din India, Padma Lakshmi. Stilul său narativ, un amestec de mit și fantezie cu realitate, a fost pus în descendența realismului magic. Rushdie este de asemenea autor al mai multor romane și volume de eseuri care privesc lumea contemporană cu luciditate și uneori cu sarcasm. Și-a făcut debutul editorial în 1975 cu romanul "Grimus", dar romanul care l-a impus
Salman Rushdie () [Corola-website/Science/299223_a_300552]
-
1404 și 1408 lucrează în atelierul sculptorului, bijutierului și arhitectului Lorenzo Ghiberti. În 1406, este unul dintre sculptorii care lucrează la decorarea catedralei din Florența. Statuia de marmură a lui "David" face o legătură între manieră gotica, inca liberă, cu realismul renascentismului, care pune accent pe constituția corporală. "Evanghelistul Ioan" va servi ca model pentru "Moise" al lui Michelangelo. Donatello lucrează în colaborare cu breslele din Florența, care comandă la diferiți sculptori statuile patronilor lor pentru biserică " Or Sân Michele". Donatello
Donatello () [Corola-website/Science/299246_a_300575]
-
Wilhelm Hermann, dar a reacționat împotriva acestei teologii cam în timpul Primului Război Mondial. Reacția sa a fost influențată de mai mulți factori, cum ar fi dedicarea sa față de mișcarea creștin-socialistă germană și elvețiană având în centru personalități ca Hermann Kutter, influența mișcării realismului biblic din care făcea parte Christoph Blunhardt și impactul filozofiei sceptice a lui Franz Overbeck. Cel mai important factor, însă, a fost reacția sa la sprijinul acordat de profesorii săi liberali țelurilor de război ale Germaniei. Barth credea că profesorii
Karl Barth () [Corola-website/Science/299778_a_301107]
-
dat, conform teoriei determinismului literar postulată de Hippolyte Taine. Conform filozofului Taine, o literatură este determinată științific de naționalitate, mediu și timp. Zola se distinge de Taine prin afirmația că temperamentul este cel ce predomină. Aceasta este diferența principală dintre realismul lui Taine și naturalism. Astfel, pentru scriitor, «o operă de artă este un colț de natură văzut printr-un temperament ». După 1878 și lectura lui Claude Bernard, Zola introduce noțiunea metodei experimentale în propria operă afirmând că literatura trebuie « să
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
pleacă la Paris pentru a studia pictura. Sosirea în orașul de pe Sena coincide cu „Expoziția Mondială”, unde descoperă pictura generației mai vârstnice: Corot, Millet, Daubigny, Delacroix. Este entuziasmat în special de operele lui Gustave Courbet, expuse simultan cu expoziția „Pavilionul Realismului”. Va avea nevoie totuși de zece ani pentru a înțelege și aprofunda arta lor. Frecventează câteva școli, se duce prin ateliere, dar nicăieri nu rămâne pentru mult timp. Încă de la început are o simpatie pentru pictura peisajelor, de aceea este
Camille Pissarro () [Corola-website/Science/299304_a_300633]
-
l-au trasat Shakespeare și Schiller », dar în același timp un geniu gata « să se prăbușească în abisul nebuniei personajelor lui Byron ». Perioada adolescenței scriitorului coincide, în planul literaturii ruse, cu fenomenul de tranziție de la romantismul de tip german la realismul de insprație franceză. Ultimul curent îl va influența pe Dostoievski mai ales prin intermediul lui Balzac. Despre romancierul francez, Dostoievski scrie cu entuziasm: « Balzac este uriaș! Personajele lui sunt creația minții universale! Nu spiritul unei vremi, ci un travaliu de milenii
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
и пантеон") o traducere a romanului "Eugénie Grandet". Urmează alte traduceri, niciuna din ele însă nu se bucură de succes. Situația financiară precară îl determină să scrie un roman. Spre mijlocul anilor 1840, Dostoievski se simte mai mult atras de realismul și comicul lui Gogol decât de romantismul unor poeți ca Schiller sau Pușkin. De altfel, Gogol va confisca pentru aproape doi ani (1843-1845) întreaga presă literară prin magistralul său roman "Suflete moarte", publicat în 1842. Vissarion Belinski, unul din cei
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
înmormântare, sau poate chiar 100.000. Toți reprezentanții vieții cultural-politice din Rusia l-au omagiat, chiar și cei aparținând sferelor mai radicale. Pe piatra de mormânt a scriitorului stau scrise următoarele cuvinte din Noul Testament: Feodor Dostoievski este un reprezentant al realismului literar pentru că prezintă cu fidelitate aspecte din viața și societatea contemporană. După cum singur avea să recunoască: « Mi se spune că sunt un psiholog; nu este adevărat, eu sunt doar un realist în sensul mai înalt al cuvântului, adică un realist
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
că sunt un psiholog; nu este adevărat, eu sunt doar un realist în sensul mai înalt al cuvântului, adică un realist care înfățișează toate adâncimile sufletului uman ». Primele opere ale scriitorului, în special "Oameni sărmani", aparțin, conform lui Vissarion Belinski, realismului social, datorită capacității de a analiza discrepanțele uriașe dintre viețile bogaților și cele ale săracilor din societatea rusă. Influențele lui Gogol și George Sand din "Omul dedublat", respectiv " Un hoț cinstit" sunt atât de evidente, încât Dostoievski a fost acuzat
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
într-un context contemporan și de a le da credibilitate și o dimensiune spirituală și psihologică. Romanele dostoievskiene nu lasă niciodată impresia că ar păși în afara realității apăsătoare. Din acest motiv, se spune că opera lui Dostoievski se înscrie în "realismul fantastic". În volumul "Aspecte ale romanului", E.M. Forster îl așează pe Dostoievski alături de Melville, D. H. Lawrence sau Emily Bronte într-o categorie stilistică numită « ficțiunea profetică », pe care o definește astfel: « Tema ["profetului"] este universul sau ceva universal [...] Își
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]