7,546 matches
-
cu treizeci și ceva de greșeli. Acest lucru, pe atunci, constituia un secret militar și, ca orice secret, care ar fi pus în pericol soarta patriei, divulgarea sau scoaterea lui la suprafață l-ar fi costat enorm pe îndrăzneț. În regiment cu Bidaru își făcea datoria față de țară și un fost coleg, Spânu Neculai. De fapt ei au fost colegi de clasă numai în primul an de liceu. Datorită situației foarte slabe la toate disciplinele școlare, Spânu Neculai nu a promovat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Spânu Neculai nu a promovat clasa. S-a retras definitiv din școală și s-a întors în comuna natală unde locuia împreună cu părinții. De atunci nu l-a mai întâlnit și nu a mai auzit nimic despre el. Acum, în regiment, își făcea mereu de lucru pe lângă niște ofițeri, cărora le ciugulea câte ceva din palmă. Din fericire, acest Spânu Neculai făcea parte din alt pluton, alt divizion și avea o cu totul altă specialitate militară. De câte ori, întâmplător sau intenționat, îi ieșea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
stă de vorbă cu Uriah în persoană, iar după ce dădea mâna cu el, îl obseda aceeași senzație neplăcută, că trebuie să se spele pe palmă. Din fericire îl întâlnea rar și numai întâmplător. Caporalul Bidaru făcea parte din "Plutonul Comandă Regiment" pe post de radiotelegrafist sau morsist, cum i se mai spunea. Avea în dotare o stație RBM cu carcasă metalică, cu lot alimentar separat, cântărind împreună peste douăzeci de kilograme. Stația, cu o rază de acțiune sigură sub zece kilometri
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să aducă din mașina lui două baterii noi. După maximum zece minute totul a început să meargă ca pe roate. Fiecare militar își cunoștea locul și știa ce are de făcut. Tragerile s-au desfășurat excelent, cu o precizie astronomică. Regimentul a primit un calificativ foarte bun. La sfârșit, comandantul diviziei l-a felicitat pe caporalul Bidaru de față cu toți ofițerii, l-a propus pentru gradul de sergent și l-a sfătuit să se reangajeze în armată: "E nevoie de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și cu multă autoritate. Printre aceste personalități, un loc de frunte îl ocupa fostul lui coleg de liceu Spânu Nicolae, pe care Bidaru nu-l mai întâlnise decât cu aproape un deceniu în urmă, pe când își satisfăcea stagiul militar în regimentul de artilerie. În spatele prezidiului, pe peretele alb, cu pliuri verticale de sus până jos și late cam de o palmă, atârna o pânză mare roșie ce acoperea întreg fundalul, în centrul căreia se afla înrămat portretul președintelui țării, încadrat între
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și-a înecat amarul în câteva pahare de vin, a adormit buștean. La șase dimineața trebuia să fie la datorie, să ia serviciul în primire. Douăzeci și patru de ore nu avea voie nici să doarmă și nici să părăsească nici o clipă regimentul deoarece, cu ajutorul unui pluton de militari, trebuia să-i asigure paza, după care trebuia să participe și la o aplicație practică cu divizionul pe care-l conducea personal. Trecuse cinci zile de când nu s-au mai văzut. Acum avea o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de Sânt Iiie,... și, zâmbi din nou. Toți ascultau, cu sufletul la gură, povestiri de vitejie din războiul neatârnării, zguduitoare pentru sufletul omenesc. Anton își mai aprinse o țigară, privind-o îndelung... de parcă ar fi citit pe ea o cronică.. Regimentul nostru, continuă el, ocupase poziție avansată în fața Griviței; asta... era o fortăreață pe partea dreaptă a Plevnei, cea mai întărită. Stăteam, cât era zâulica de mare, cu ochii sus la parapet, unde se ițeau fesurile și turbanele turcești, și așteptam
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întindere cât jumătate din Italia, dar în care nu trăiau mai mult de opt sute de suflete, cei șapte ani petrecuți la Adoras erau pedeapsa pentru că ucisese un tânăr locotenent ce îl amenințase că va da în vileag neregularitățile în contabilitatea regimentului său anterior. Condamnat la moarte, unchiul său, faimosul general Obeid-el-Fasi, erou al Independenței, reușise, datorită faptului că fusese unul din adjutanții și oamenii săi de încredere în timpul războiului de eliberare, să obțină pentru el posibilitatea de a se reabilita în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
putea fi trimis nici un alt militar de carieră, decât dacă s-ar fi aflat în împrejurări asemănătoare. Cu trei ani în urmă, bazându-se exclusiv pe dosarele ce se aflau în puterea lui, căpitanul Kaleb ajunsese la concluzia că membrii regimentului său aveau la activ peste douăzeci de morți, cincisprezece violuri, șaizeci de jafuri sub amenințare cu arma și un nesfârșit număr de furturi, escrocherii, dezertări și delicte mai puțin importante, așa încât, ca să țină în frâu o asemenea trupă, fusese nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-se colonelului. — Unul. — O să mai cer trei. Avioane? — Șase. Dar nu le putem folosi. Majoritatea posturilor militare nu pot fi aprovizionate decât pe calea aerului. — O să cer o escadrilă. Să cerceteze zona Gerifíes. Făcu o pauză. — Și vreau ca două regimente să ocupe poziții de partea cealaltă a „pământului pustiu“ din Tikdabra. Dar asta e în afara granițelor noastre! protestă colonelul. O să se interpreteze ca invadare a unei țări vecine... — Lăsați aceste probleme pe seama ministrului Afacerilor Externe și îngrijiți-vă să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
umfle... — Să trag în porcul ăsta? Mohamed Kader tăgădui. Caporalul îi era superior în grad, dar se vedea clar că, dintre ei doi, el era mai inteligent, în afară de faptul că sângele rece, calmul și nepăsarea sa erau renumite în tot regimentul: Ar fi mai bine să-l prindem viu. Ne-ar putea spune ce s-a întâmplat cu Abdul-el Kebir... Comandantului i-ar plăcea... — Poate ne înaintează în grad. — Poate, încuviință fără chef grăsanul, care n-avea nici un interes să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Văd că aveți un muncitor, schimb subiectul. Un noroc chior. Cum așa? Este handicapat, doarme pe unde apucă. Nu-i dau decît ceva de mîncare. Bună afacere. Da. Și așa aruncam la gunoi, că nepriceputa de nevastă gătea... pentru un regiment. Mă uit la Harpagon mai atent. Are fruntea teșită, orbitele ieșite mult în evidență și dentiția de carnasier. Și vă înțelegeți cu... handicapatul? Da, foarte bine. Este firesc. Între confrați... Plec fără a mai saluta. Harpagon stă cu sapa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
el, care doarme acum În camera alăturată, ce lapte suge, ce mîini Îl apără? Poate vorbește cu tatăl lui despre retragerea de pe Prut, poate cîntă În somn „Hai taică să ne povestești de șarja de la Robănești“ și locotenentul Decebal din regimentul 9 Roșiori aleargă pe cîmp cu calota retezată. Cai și cai, cum apar ei În toate poemele lui, caii iubiți care Îi salvează partidele de șah jucate de unul singur. Și-i un frig ca-n Siberia. Ca un sul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cultivate... — Bine, dar poliția districtuală... — Șeful poliției e de obicei un fost ofițer În armata colonială din India, scos la pensie acum vreo douăzeci de ani. Un om de treabă. Se pricepe grozav la vinuri. Vorbește, Însă, prea mult despre regimentul lui. Încolo, e-un băiat bun, generos, pe care te poți bizui - cînd e vorba de vreo colectă pentru o cauză dreaptă. CÎt despre comisarul-șef, a fost un om de ispravă pe vremuri, Înainte de a fi scos din poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
brad și covoare cu trandafiri roșii, scena constituia un decor pentru patru portrete imense: Marx, Engels, Lenin, Stalin. Se țineau cuvîntări agramate. Apoi un cor anemic de școlari intonă, patriotic, două cîntece. Se produse și o brigadă de agitație de la regiment. Un gradat cu expresia înțepenită pe obraz de „ia priviți ce șmecher sînt!” amesteca slogane politice cu snoave răsuflate. Babelor în tulpane care, cu o palmă subsuoară și cealaltă peste gură, alcătuiau tot auditoriul, programul nu le fu pe plac
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-mi umbla mie cu clasa asta de declasați. E masă de manevră pentru politicieni. Dă-le haleală, nu scaune în parlament. E specie fără tradiție, care o să dispară. Nu flutura unor dobitoace steagul. Orăscu călca cu pași de ostaș din regimentele de gardă. Verzui, raglanul său părea o pelerină aristocratic umflată de vînt; sclipea de parcă ar fi avut solzi. Dintr-un fund de gang, un individ se repezi deodată către noi. Smulgîndu-și basca de pe cap, i-o întinse lui Orăscu cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sparg porcăria asta de dugheană! Dumnezeule! exclamă el pe un ton uimit, după ce ascultase atent cîteva clipe. Dumnezeule mare! Spuse el cu un glas uluit. Ce dracu’ fac acolo de-atîta timp? Cine-o fi ăla? Parc-ar fi un Întreg regiment de marinari, după cum se aude. Dumnezeule mare! exclamă el rîzÎnd mirat. Doamne! — Ei, haide, Jack! spuse femeia cu un soi de duioșie brutală În glasul răgușit, cuibărindu-se lîngă brațul lui musculos și lipindu-și Îmbietor trupul greoi de al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bucuria și slava către care năzuiește și spre pericolele necunoscute ale luptei, războiului și morții, ale bolilor și mutilării, și spre spaima, groaza și sila necunoscută. Dar acum trece o coloană de soldați negri. Aceștia reprezintă o parte dintr-un regiment de negri din Texas, bărbați voinici și puternici, naivi și neștiutori ca niște copii, incorigibil certați cu disciplina militară. De fapt, echipamentul fiecăruia din ei are un cusur, ceva lipsă, ceva uitat, ceva așezat anapoda... unul și-a pierdut boneta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să ne strice tuturor bucuria. Ne gîndiserăm că o să-l ducem la spital, Înțelegi, și pe urmă o să ne rămînă timp să ne plimbăm singuri și să vedem ce era de văzut, dar, Doamne, În halul În care era nici un regiment Întreg n-ar fi reușit să-l păzească. Sigur că n-a vrut să meargă, dar și-a dat seama că sîntem hotărîți și că n-are scăpare, așa că s-a-ntors În camera lui, cu Luke, iar eu i-am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aproape incredibil, cum am ajuns să fim o insulă de latinitate, înconjurată de slavi și maghiari, de la care am absorbit cu timpul puține chestii bune, probabil doar cu paiul și foarte, foarte multe rele, luate direct de la sursă cu polonicul regimentului. Și ce-a ieșit se vede. Un amestec eterogen dintre sângele fierbinte latin și mai noua șmechereală flegmatico-manelistică, importată din Balcani, care a creat un hibrid, destul de ciudat, pe care mulți străini nu îl înțeleg, deși ne vizitează de ani
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
la sud-est, numit de cei cunoscători înalta Poartă, un fel de Mare Licurici american, unde mergeau mioriticii cu pâra ca musulmanii la Mecca, și care când îi venea pe chelie, exercita presiuni pe electoratul român și pe moneda națională cu regimente întregi de ieniceri și spahii. Vlad a ajuns și el domnitor, după ce Mircea fusese pentru o vreme suspendat și luase drumul codrilor străini. Și pe timpul acela electoratul Țării Românești nu avea, exact ca și în vremurile noastre, nici un fel de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și a ascultat/executat ordine. Șase ore În care poate i s-au perindat prin minte tot felul de amintiri și de gânduri, șase ore În care a sperat În secret că nu va fi ucis și că ai lui, regimentul lui de tineri recruți și bătrâni rezerviști, vor Învinge. Toate aceste lucruri rămân departe de ce spune, de ce-ți spune ție anume propoziția pe care el tocmai a rostit-o. Dacă nimic din toate aceste lucruri care au existat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la 12 iunie ne-am luat drumul spre casă și am mers pe jos până la 20 iulie, câte 35-40 de kilometri pe zi, două zile mergeam și o zi făceam pauză. Pe 20 iulie am ajuns la Alba Iulia unde regimentul s-a desființat. Am mers cu trenul până la București și d-acolo acasă.“ Se oprește oftând. Pare să fi uitat de ce a Început să povestească totul Încă din război; În fond tu nu asta Îl rugaseși să-și amintească. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de revolver În aer. Pe 30 mai, la prânz, avu loc și o ședință În afara satului pentru constituirea, după modelul rușilor, a unui „soviet“ compus din câte trei oameni din fiecare companie, soviet care ar fi urmat să preia conducerea regimentului. Spre marea mea stupefacție, Îmi oferiră chiar mie conducerea acestui obiectiv, ceea ce Însemna că trebuia, nici mai mult, nici mai puțin, decât să-l Înlocuiesc pe colonel. (Les carnets de guerre de Louis Barthas, tonnelier. 1914-1918. Edition Maspero, 1979 - Carnetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să știu eu că vă cunoașteți? — Extraordinar! — Exact așa s-a mirat și Ana, dar, de fapt, era prea târziu. Ceilalți crezură că-s beți și-și văzură de dans. Subalternul continua să vorbească. Bruia. „Era lângă noi și un regiment de cavalerie. Ce cai frumoși aveau ăia, tov director! Nu mai țin minte ce regiment era ăla. Parcă 12 Roșiori. M-am Împrietenit cu un colonel doctor veterinar care fusese la dresaj la câinii-lup ai poliției. Se luase prea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]