7,127 matches
-
cea de-a doua frază subliniază rolul „claselor” În activitatea rituală: noul Îmbogățit, cel care s-a apropiat de tămâia altuia, Își celebrează noua condiție și Își arată pietatea jertfind zeului pe care, atunci când era sărac, nu-l cunoștea. Se regretă timpurile În care „prescripțiile erau Împlinite cu credință, erau respectate sărbătorile lunare, iar cei de condiție umilă care intrau În rândurile preoților erau ținuți departe”. Despre unele repercusiuni ale acestei experiențe va trebui să mai discutăm: trebuie menționat În primul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
face să crească (?) vitele”. Deși se observă ușor că, În mare parte, aceste expresii sunt simplă retorică, ele dovedesc totuși o legătură mult mai strânsă cu lumea divină În comparație cu relația aparent doar rituală existentă În vechime (situație pe care o regreta atât de clar Ipuwer). 8. CRIZA CONȘTIINȚELORTC "8. CRIZA CONȘTIINȚELOR" Faptul că lumea divină beneficiază de o prezență puternică În societatea acestor vremuri este demonstrat și de alte texte, care, tocmai din cauza greutății condițiilor de trai și a cutumelor, ajung
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
găsiră În picioare, cu hainele răvășite. Îi arătară colierele și sistrele șîn semn de salutț. Preotul le Însărcinează să le ajute pe femei până la nașterea fericită a celor trei viitori regi. Zeițele pleacă imediat ce Își Îndeplinesc opera; dar, abia plecate, regretă că nu au Împlinit nici o minune pentru nou-născuți. Stârnesc astfel o furtună și se Întorc la casa din care plecaseră. Să-l lăsăm aici deoparte urmările povestirii. Este evident că un text ca acesta nu are un caracter teologic și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai pot schimba, mă grăbesc să modific determinațiile asupra cărora pot reveni. Pot să-mi accept sau să-mi detest chipul și înzestrarea mentală, pot să-mi doresc alți părinți, să tânjesc după alt tărâm, să-mi repudiez neamul, să regret că m-am născut în acest secol, să visez că sunt alb, în vreme ce sunt negru, să-mi resimt numele ca pe un blestem, să-mi detest apartenența la masculinitate sau la feminitate. Pot deci să nu mă împac cu hotarul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
De vreme ce el știe că nu-și poate dobândi cu adevărat eul decât pierzându-l pe cel pe care-l apără sub forma regretului proiectiv (micul lui eu, pe care se teme să-l livreze riscului și unui eventual eșec), el regretă cu toată ființa lui că nu poate acționa. El regretă de astă dată ratarea șansei de a-și dobândi un destin. Prins între regretul proiectiv, acela care ar însoți actul, și cel actual, al neacționării, nehotărâtul cunoaște sfâșierea tăcută a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
eul decât pierzându-l pe cel pe care-l apără sub forma regretului proiectiv (micul lui eu, pe care se teme să-l livreze riscului și unui eventual eșec), el regretă cu toată ființa lui că nu poate acționa. El regretă de astă dată ratarea șansei de a-și dobândi un destin. Prins între regretul proiectiv, acela care ar însoți actul, și cel actual, al neacționării, nehotărâtul cunoaște sfâșierea tăcută a unui chin nesfârșit. El este singur, dar altfel decât cel
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mare singurătate, în ciuda activităților lui publice 17. Avea legături strînse cu familia sa, dar Iorga nu a avut parte de tinerețe; nici urmă de năzdrăvănii, nici o greșeală prostească. Greșelile lui s-au datorat principiilor lui rigide, comise deliberat și niciodată regretate după aceea. A avut el oare o copilărie ca cea mai mare parte dintre noi? Poate că aceasta a fost impresia pe care ne-a dat-o el prin afirmațiile și prin unele din acțiunile sale, ca ale unui student
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Parturiunt montes, nascetur ridiculus mus169. Se pare că ulterior lucrurile s-au potolit; dar Iorga nu putea oferi ceea ce nu avea. El credea în progresul organic și își baza critica pe naționalismul său cultural. Așa cum sublinia el: "Sînt unii care regretă revoluțiile, dar acceptă rezultatele lor bune; alții însă acceptă revoluția indiferent de rezultatele ei"170. La scurt timp după aceea, Iorga a plecat de la București împreună cu Sadoveanu, E. Gârleanu și Iosif ca să ducă la țară "noua credință". La Iași, liberalii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
trecător, declarînd că se considera tot german. Nu toată lumea era atît de optimistă. Vechiul prieten al lui Iorga, profesorul Tiktin, i-a scris disperat, descriindu-și suferințele și rugîndu-l să-i vină în ajutor. Avea peste 80 de ani și regreta că trăise atît de mult. Iorga a reacționat prompt, încercînd să-l mobilizeze pe regele Carol și să găsească pentru Tiktin un post la institutul lui din Franța 107. După venirea lui Hitler la putere, regele și regimul politic s-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
jefuire și cucerire a Etiopiei. Ar fi interesant să urmărim evoluția poziției lui Iorga naționalistul și anticolonialistul, care adoptase la început o atitudine politicoasă, dar lipsită de echivoc împotriva ambițiilor italienilor. Așa cum explica el, tineretul italian e minunat, dar Iorga regreta fiecare picătură de sînge vărsată zadarnic în Etiopia, deoarece colonialismul era un lucru de domeniul trecutului. După invazia italiană, atunci cînd Ungaria s-a aliniat poziției Italiei, Iorga a făcut o întoarcere bruscă de 180 de grade. Începînd din acel
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lăsase urme adânci pe fața pământului și În sufletul oamenilor. Când Armata Roșie a ajuns, În sfârșit, În Europa Centrală, soldaților epuizați li s-a arătat o altă lume. Contrastul dintre Rusia și Vest fusese dintotdeauna puternic - țarul Alexandru I regreta odinioară că i-a lăsat pe ruși să vadă cum trăiesc occidentalii - și se accentuase pe durata războiului. În timp ce soldații germani semănau distrugerea și moartea În Est, Germania rămăsese prosperă - În asemenea măsură Încât populația civilă nu a resimțit costul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și instituții urmau să fie stabilite la urne. Alegerile cu pricina nu au avut loc niciodată și misiunea de a sprijini jumătatea de sud a fostei colonii franceze le-a revenit În Întregime, din acel moment, americanilor. Puțini francezi au regretat pierderea Indochinei. Spre deosebire de olandezi, francezii nu avuseseră În regiune o prezență Îndelungată. și chiar dacă America plătise pentru primul război din Vietnam (lucru de care puțini francezi aveau cunoștință la vremea respectivă), cei care au luptat și au murit acolo erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și flamandă. America, reală sau imaginată, devenea un cadru natural pentru divertismentul facil de toate genurile. Influența americană asupra tinerilor europeni a contribuit direct la ceea ce era deja deplâns ca o „prăpastie Între generații”. Concetățenii lor mai vârstnici observau și regretau tendința tinerilor europeni de pretutindeni de a condimenta conversațiile cu americanisme reale sau imaginare. Un studiu a estimat că, pe parcursul anilor ’60, aceste „americanisme” s-au multiplicat de paisprezece ori În presa germană și austriacă; În 1964, criticul francez René
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nouă Germanie prietenoasă și recunoscătoare decât să și-o facă dușman; din perspectiva sovietică, o Germanie unită, prinsă (și strânsă) ferm În Îmbrățișarea Vestului nu era deloc un rezultat rău. Republica Democrată Germană nu era foarte iubită. Dar unii au regretat-o. Pe lângă intelectuali vest-germani ca Günter Grass și Jürgen Habermas, care se temeau pentru sufletul unei Germanii 8 reunite „mai mari”, mulți est-germani ce nu cunoscuseră altă patrie au Încercat sentimente confuze când Germania „lor” le-a fost furată. Două
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
republicile sovietice erau ele Însele un produs al planificării sovietice și - așa cum am văzut - În genere destul de pestrițe din punct de vedere etnic. Chiar și În noile state independente existau multe minorități vulnerabile (mai ales omniprezenții ruși): cetățeni ex-sovietici ce regretau pe bună dreptate pierderea protecției „imperiale” și aveau păreri Împărțite despre noua situație. Nu erau singurii. Când președintele George Bush a vizitat Kievul pe 1 august 1991, el le-a recomandat public ucrainenilor să rămână În Uniunea Sovietică. „Unii oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu au Înflorit În primul deceniu postcomunist. „Terapia de șoc” a lui Klaus și național-comunismul lui Mečiar au dat amândouă greș, fiecare În felul său. Nici chiar atunci când steaua lui Klaus a pălit la Praga, iar slovacii au ajuns să regrete că au cochetat cu Vladimir Mečiar, nu s-a făcut simțită o nostalgie după Cehoslovacia. Divorțul cehoslovac a fost un proces manipulat În care dreapta cehă a precipitat o sciziune pe care se prefăcea că nu o caută, iar populiștii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
propus mai Întâi o „Confederație Europeană” vag conectată la UE: un fel de pătură exterioară de membri asociați, deschisă tuturor doritorilor, fără condiții, dar și fără avantaje materiale. În anii următori, diplomații francezi s-au plâns de abandonarea acestei idei, regretând că nu au avut ocazia „să colaboreze calm” pentru extinderea Uniunii. Dar, la vremea respectivă, propunerea a fost privită, pe bună dreptate, ca o stratagemă transparentă pentru aglutinarea statelor est-europene recent eliberate Într-o „comunitate europeană” de mâna a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ei de la răsărit, iar „Europa” trebuia regândită. Perspectiva abandonării coconului nu a fost, cum am văzut, primită cu entuziasm general; Jacek Kuroñ nu se Înșela când opina În jurnalul polonez Polityka din martie 1993 că „unele figuri politice din Occident regretă Uniunea Sovietică și vechea ordine mondială”. Dar acea „veche ordine mondială” (staza bine cunoscută din ultimele patru decenii) dispăruse pentru totdeauna. Europenii se confruntau acum nu doar cu un viitor nesigur, ci și cu un trecut În schimbare. Ce fusese
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nemiloasă pământul trudit. Copacii și pădurile stau nemișcate în așteptarea iernii. Ei au rămas singuri și plâng. Fiecare frunză este o lacrimă căzută după căldura și lumina toamnei și după voiosul cântec al păsărilor. Codrul privește melancolic metamorfozele zilnice și regretă că nu știe unde s-a ascuns vesela verde dumbravă, în care forfoteau viețuitoarele, bucurându-se de belșugul verii și pitulând taine printre ramuri și frunzișuri, clădind un sfielnic templu al paradisului pe pământ. Acum, ca un bunic, bătrânul codru
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
source n'en est pas pourvu, comme dans la traduction du poème Frumoase mâini (Jolies mains...), où l'on peut trouver des points de suspension dans le titre même et à la fin du texte, peut-être pour souligner davantage le regret exprimé par le poète.1448 Parfois ces interventions opérées au niveau de la ponctuation s'avèrent être exagérés, car elles déterminent des écarts majeurs de la tonalité du texte d'origine, comme dans la traduction ci-dessous : Copilo, pune-ți mâinile pe genunchii
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Ghiță Îi destăinuie Anei că plecase la Ineu, să-1 aducă pe Pintea, ca să-l prindă pe Sămădău cu șerparul plin cu bani Însemnați, luați de la arendaș. Plângând, Ana Îi reproșează ca n-a știut nimic din toate astea, iar Ghiță regretă că Dumnezeu nu i-a dat la vreme un gând bun. Când În han au năvălit Lică si Răuț, sfărâmând ușa, Ana era Întinsă la pământ, cu pieptul plin de sânge, iar Ghiță o ținea sub genunchi și apăsa cuțitul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
sociale ale mediului lor familial. Din acest punct de vedere, situația locatarilor activi este cel puțin curioasă. În locul unor presupuse identități de activiști, avem insinuate identități de lideri eșuați: când vorbesc despre ei înșiși, membrii activi ai comunității par să regrete faptul că le lipsesc trăsături cu care liderii se pot lăuda. Nu mi-a fost rușine niciodată și nici nu îmi va fi. (Lider) Î: Care sunt calitățile care vă lipsesc în calitate de lider de scară? R: Nu găsesc nici unaă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și orbirea massei cu formula "Inteligență Truditoare" au trăit tot așa de bine, poate mult mai bine decât evreii capitaliști; casele lor erau pline de lucruri scumpe și mesele lor se transformau mai totdeauna în petreceri. Acești intelectuali evrei vor regreta totdeauna regimul sovietic, de aceea ei trebuiesc în principal supravegheați în contactul cu ceilalți evrei sau cu persoane străine de lagăr. În rezumat ar trebui prevăzute în regulament următoarele măsuri de ordin contrainformativ: 1. Interzicerea aparatelor de radio precum și ascultarea
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
ai Comisiei dețineau puterea executivă, iar cei anglo-americani aveau să fie tot atît de neînsemnați în ceea ce privește luarea deciziilor ca și reprezentanții sovietici din Comisia de Control pentru Italia"174. Îndată ce România a acceptat armistițiul, Harriman și Churchill au început să regrete. Reprezentantul american i-a telegrafiat lui Hull că se teme ca nu cumva condițiile armistițiului să le permită sovieticilor să domine România 175. Churchill se temea și mai mult de altceva. Continuînd să înainteze către Iugoslavia, Bulgaria și Ungaria, Moscova
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Richard Nixon putea obține, după doar șase luni de la învestire, ceea ce încercase din răsputeri să obțină Lyndon Johnson timp de cinci ani; el a ratat, însă, ocazia, din cauza unui acces de mînie. Era o hotărîre pe care avea s-o regrete mai tîrziu, cînd puterea legislativă și cea executivă aveau să-și schimbe, iar, pozițiile 1312. Frustrarea pe care o reprezenta Moscova pentru Nixon luă noi proporții pe 27 mai, cînd Kosîghin îi spusese că Kremlinul nu intenționează să ajute Washingtonul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]