7,807 matches
-
fost produsă pe casete audio în mod ilegal, dat fiind faptul că Electrecord (casă de discuri unică în România socialistă) nu tolera înregistrarea și difuzarea unei astfel de muzici. În ultimii ani, Costel Geambașu a colaborat alături de chitaristul Nelu Nicolae, repertoriul lor cuprinzând o parte din succesele Odeonului și compoziții noi; titulatura formației nu a fost însă folosită. Costel Geambașu & Odeon - America-i Departe ( Diparti ) Volumul 1 (1984) extrasa melodia America-i Departe Volumul 2 (1984) extrase Trenul Vieții și Cenușăreasa
Odeon (formație) () [Corola-website/Science/316134_a_317463]
-
triunghiular. Fațada de vest prezintă un corp în rezalit, având dispusă avansat o galerie cu trei deschideri în arc în plin cintru, deasupra căreia se află o terasă mai mică decât cea de pe fațada de est. Fațadele conțin elemente din repertoriul neoclasic: fronton triunghiular, pilaștri, casetoane (deasupra ferestrelor) și ancadramente ale ferestrelor de formă rectangulară și adâncite în zidărie. Conacul are trei nivele (demisol, parter și etaj), cele 15 camere fiind dispuse simetric în jurul unui hol central, din care se accede
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
fusul coloanelor de Nicăpetre, trezesc vaga amintire a formei ideale, recuperate de coloana brâncușiană, ele avertizează asupra dificultății spre împlinirea ființei. Există trei etape de referință în creația lui Nicăpetre, stadii ale devenirii ideii, ale dezvoltării registrului expresiv într-un repertoriu formal constant. Prima etapă, 1965 - 1980, cuprinde lucrări cioplite în piatră, realizate în România. În ele se reflectă atașamentul sculptorului pentru geniul pietrarilor țărani și pentru frumusețea formelor arhaice. Prin arhitecturi de volume simetric articulate, dinamizate de accente decorative exprimă
Nicăpetre () [Corola-website/Science/316250_a_317579]
-
ediția din 1973 a Festivalului Interforum, organizat la Fertőd, Ungaria; piesa cu care intră în concurs este "Sonata" de Franz Liszt. Peste hotare, mai susține recitaluri la Weimar, Geneva și în Polonia, fiind acompaniat de filarmonicele din Jena și Weimar. Repertoriul său include lucrări de Domenico Scarlatti, Johann Sebastian Bach, Joseph Haydn, Ludwig van Beethoven, Frédéric Chopin, Franz Liszt, Johannes Brahms, Piotr Ilici Ceaikovski, Serghei Rahmaninov, Alecsandr Skriabin, Serghei Prokofiev, George Enescu etc. Discografia sa cuprinde înregistrări din concert efectuate de
Tudor Dumitrescu () [Corola-website/Science/316297_a_317626]
-
să fie organizat. Aceștia accepta ambele oferte, și fac înregistrări pentru debutul național, Portrait of an American Family început în 1993. Lucrând cu producătorul Roli Mosimann la Studiourile Criteria în Miami, Florida, trupa a înregistrat noi melodii alături de materialul din repertoriul Spooky Kids, si la sfârșitul toamnei din 1993, au terminat prima versiune a albumului de debut, intitulat "The Manșon Family Album". Oricum, acesta nu a fost bine primit. Albumul era lipsit de viață și „sărac” față de interpretările dinamice ale trupei
Marilyn Manson (formație) () [Corola-website/Science/320137_a_321466]
-
cuplu neobișnuit - Frejat și Zélia Duncan - și de asemenea de Ana Carolina și de Fábio Jr., pe lângă nume care începeau să se afirme pe scenele braziliene, precum Dillo Daraujo, Andréa França și Ricky Vallen. Pe lângă muzică, Simone a semnat argumentul, repertoriul și direcția muzicală pentru spectacole de succes, ca de exemplu "As Robertas - Loucas pelo Rei" (Robertele - Nebune după rege), din 2006, omagiu adus celor 40 de ani de mișcare muzicală "Jovem Guarda" si cântarețului Roberto Carlos, precum și cântecele și textul
Simone Saback () [Corola-website/Science/320252_a_321581]
-
dată publicată. De una dintre cele mai vechi icoane din valoroasa colecție păstrată în Breb s-a ocupat Marius Porumb în 1975 iar despre pictura murală păstrată parțial pe exterior a scris în treacăt Anca Pop Bratu în 1982. În repertoriul bisericilor de lemn din Maramureș din 1982, publicat de Marius Porumb, biserica este din nou cuprinsă, cu date deja cunoscute. Biserica a fost documentată și studiată temeinic în 1995. Apoi a fost datată ferm prin metoda dendrocronologică în 1997. Repertoriul
Biserica de lemn din Breb () [Corola-website/Science/320301_a_321630]
-
repertoriul bisericilor de lemn din Maramureș din 1982, publicat de Marius Porumb, biserica este din nou cuprinsă, cu date deja cunoscute. Biserica a fost documentată și studiată temeinic în 1995. Apoi a fost datată ferm prin metoda dendrocronologică în 1997. Repertoriul din 2007 o cuprinde, din păcate prezentând date neracordate la cercetările moderne. Cercetarea dendrocronologică a stabilit că lemnele bisericii au fost doborâte în iarna dintre anii 1621-1622.. Biserica a fost ridicată cel mai probabil în anul 1622, stând astăzi în
Biserica de lemn din Breb () [Corola-website/Science/320301_a_321630]
-
gen practicat în mod obișnuit de compozitorii romantici. Este formată dintr-o singură parte, profilată ca un gen de muzică programatică. Uverturile la operele “Freischütz” și “Oberon” de Carl Maria von Weber sunt dintre cele mai apreciate piese simfonice din repertoriul universal. O serie de compozitori au abordat și ei uvertura. Astfel, Piotr Ilici Ceaikovski a compus 5 uverturi, printre care „Furtuna” după o piesă de A. Ostrovski (1864), uvertura fantezie “Romeo și Julieta”, uvertura festivă “Anul 1812”, Uvertura solemnă după
Uvertură () [Corola-website/Science/321087_a_322416]
-
fanii ei. Videoclipul a fost lansat miercuri, la 29 septembrie 2010. Shakira a interpretat varianta în limba engleză a piesei pentru prima dată la 23 septembrie 2010, la "The Lațe Show with David Letterman". De asemenea, piesa face parte din repertoriul Shakirei pentru turneul ei actual. Ea l-a învățat pe George Lopez, dar și pe proprii ei fani, să danseze „Loca” într-o parcare. Shakira a interpretat „Loca” pentru prima dată alături de Dizzee Rascal, la MTV European Music Awards, la
Loca () [Corola-website/Science/321089_a_322418]
-
tatălui dirijorului, Tudorachi Burada, iar în 1864 a organizat corul de la Mitropolia Moldovei și Sucevei. Gheorghe Burada a profesat și ca șef de orchestră la Teatrul cel Mare din Copou, făcând și aranjamente muzicale pentru o serie de piese din repertoriul teatrului. A funcționat timp de aproape un deceniu ca profesor la conservatorul de Muzică și Declamațiune din Iași, pentru elevii căruia a scris în 1860 un manual, "Principii elementare de muzică". A compus o serie de lucrări, între care Uvertura
Gheorghe Burada () [Corola-website/Science/321093_a_322422]
-
, (n. 11 noiembrie 1855, Slatina — d. 1932, București) a fost un violonist român, numele său având o rezonanță aparte în fața tuturor înaintașilor lui, prin educația profesională (elev al lui Carl Flesh la Conservatorul din București), contactul cu repertoriul clasic de concert și cu viața muzicală din străinătate, încă din ținerețe și dorința de a ridica muzica populară românească pe o nouă treaptă artistică. „Faimosul virtuoz român”, cum a fost numit de către presa germană, a depășit stadiul cunoscut de
Nicolae Buică () [Corola-website/Science/321137_a_322466]
-
restaurantul „Cafe-Schtieber” din Viena. După concertul din 1912 al tarafului unchiului său Gheorghe Buica la „Abbazia-Fiume”, Nicolae Buică reușește să contracteze câteva angajamente la hotelurile „Wagner” și „Quarnero” din Rusia, unde conduce o orchestră mică. Aici, cu ajutorul unchiului său, învață repertoriul său de muzică populară rusească („Ei Uhnem” devine standard în repertoriul său) și tot aici compune, în stil rusesc „Armonica” și „Ruseasca”. În 1914 se întoarce în țară, odată cu începutul Primului Război Mondial, și cântă la restaurantele „Cișmigiu”, „Enescu”, „Gradina Otetelișeanu” și
Nicolae Buică () [Corola-website/Science/321137_a_322466]
-
său Gheorghe Buica la „Abbazia-Fiume”, Nicolae Buică reușește să contracteze câteva angajamente la hotelurile „Wagner” și „Quarnero” din Rusia, unde conduce o orchestră mică. Aici, cu ajutorul unchiului său, învață repertoriul său de muzică populară rusească („Ei Uhnem” devine standard în repertoriul său) și tot aici compune, în stil rusesc „Armonica” și „Ruseasca”. În 1914 se întoarce în țară, odată cu începutul Primului Război Mondial, și cântă la restaurantele „Cișmigiu”, „Enescu”, „Gradina Otetelișeanu” și „Iordache”. La ultimul dintre acestea cântă în taraful celui mai tehnic
Nicolae Buică () [Corola-website/Science/321137_a_322466]
-
virtuoz român). În 1918 participă la un recital alături de George Enescu la Teatrul Național din Iași, iar în 1921 pleacă în Turcia. Aici organizează o orchestră simfonică pe care o dirijează la „Petit Champs-Theatre”. În perioada 1922 - 1930, își diversifică repertoriul, renunțând din ce în ce mai mult la repertoriul popular, având piese de Max Bruch și Saint-Saens, „Perpetuum mobile” de Paganini sau „Zigeunerweisen” de Sarasate. Primește angajamente notabile la Londra („Paladeum Theater”), dar și la Nissa („Hotel Savoy”) sau Bruxelles („Palais d'ete”). În
Nicolae Buică () [Corola-website/Science/321137_a_322466]
-
la un recital alături de George Enescu la Teatrul Național din Iași, iar în 1921 pleacă în Turcia. Aici organizează o orchestră simfonică pe care o dirijează la „Petit Champs-Theatre”. În perioada 1922 - 1930, își diversifică repertoriul, renunțând din ce în ce mai mult la repertoriul popular, având piese de Max Bruch și Saint-Saens, „Perpetuum mobile” de Paganini sau „Zigeunerweisen” de Sarasate. Primește angajamente notabile la Londra („Paladeum Theater”), dar și la Nissa („Hotel Savoy”) sau Bruxelles („Palais d'ete”). În 1926 începe să înregistreze un
Nicolae Buică () [Corola-website/Science/321137_a_322466]
-
lui Ion Matache, dar și în Orchestra de muzică populară Radio (sub bagheta dirijorilor Victor Predescu, Nicu Stănescu și Ionel Banu), are o bogată activitate în concerte, dar rămân puține înregistrările pe bandă magnetică sau pe discuri cu ea. Din repertoriul său făceau parte cântece vechi și piese cunoscute din folclorul oltenesc sau muntenesc precum: "Teiule, frunză rotată", "Ușor, puiule, ușor", " La bădița al meu la poartă", "Strânge omul ca furnica", " Cine mă puse pe mine", "Stând pe malul Jiului", " Când
Măriuca Matache () [Corola-website/Science/321209_a_322538]
-
compozitor important de romanțe din perioada de început este cantautorul Dimitrie Florescu (fl. 1850), creatorul celebrei „Steluța”, pe versuri de Vasile Alecsandri. Spre 1880 se lansează o veritabilă modă a compunerii de piese pornind de la textele poeților apreciați ai momentului. Repertoriul de muzică ușoară, la acea dată preponderent vocal, se extinde în direcția muzicii instrumentale mulțumită activității lui Iosif Ivanovici (fl. 1890), compozitor de muzică militară care a scris pentru fanfară sau orchestră câteva sute de piese de dans în stilul
Muzica ușoară românească () [Corola-website/Science/320696_a_322025]
-
al UTC (1975-81) și cu Ansamblul „Doina” al Armatei (1978-81). De asemenea a concertat și în străinătate în țări precum Bulgaria, Rusia, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Grecia și Turcia. A lansat câteva șlagăre de mare succes cum ar fi: „Ești numai tu” (repertoriu internațional), „Odată cu cîntecul" (George Grigoriu), „Am vrut” (Dan Stoian), „Salcâmul de pe strada mea” (Cornel Fugaru), „Un copil" (Jolt Kerestely), „Marea mea" (Horia Moculescu), „Salcia” (Muzica: Horia Moculescu. Piesa i-a fost încredințată Angelei după plecarea din țară a Mihaelei Mihai
Angela Ciochină () [Corola-website/Science/320694_a_322023]
-
mai bune texte posibile. Niciodată mulțumit, el le-a refăcut de mai multe ori: schimba un cuvânt, rafinează o imagine, pana cand consideră că și-a atins scopul. Patachou, care are mai multe piese de succes despre mânzul ei în repertoriu, a înregistrat nouă titluri pe 23 decembrie 1952, la studioul Chopin-Pleyel, pentru albumul Patachou... cântă Brassens. Pentru acest disc, el a dat un cântec în exclusivitate: "Le Bricoleur" (instrumente) și, în plus, ei cântă în duet "Maman, Papa". Sedus de
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
1986. • Pierre Louki, Allo, viens je m'emmerde, Album Retrouvailles, 1991. • Gizo Evoracci, Turlupin, Album Blow, 2010. • Sinsemilia, La Mauvaise Réputation. • Leș Wriggles, La Mauvaise Réputation. • Grupul din Toulouse Brassen's not dead își propune să reia în stil Punk-rock repertoriul lui Brassens. • Weepers Circus îl omagiază pe Georges Brassens în piesa La visite, din albumul L'ombre et la demoiselle, scos în 2000. • Javier Krahe, autor și interpret spaniol a tradus în 1981 L'Orage (La Tormenta), piesa pe care
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
Georges Brassens. Fondatorul acesteia, George Boulard, pasionat de Brassens, i-a adunat pe apropiații cântărețului pentru a crea un festival-martor cu conferințe, expoziții, concerte oferite de numeroși artiști, mai cunoscuți sau mai putin cunoscuți. Festivalul a crescut în timp și repertoriile s-au diversificat, dar suntem siguri că vom auzi în fiecare an muzică de calitate și mai multe concerte dedicate lui Brassens. Din 2008, la Pirey, în departamentul Doubs, la inițiativa asociației L'Amandier este organizată Brassensiada. Obiectivul acesteia este
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
care Italia, Brazilia, Bulgaria, Ucraina, Macedonia, Serbia, Lituania, Letonia, Rusia etc. Pe lângă tradiționalul trofeu - o liră de aur, Pavel va primi și un premiu bănesc în sumă de 6000 USD. La acest concurs a interpretat trei piese: "„Svecia gorela”", din repertoriul Allei Pugaciova, "„Dac-ai fi”" și "„We Are the Champions”" . În septembrie 2009, Pavel Parfeni a participat la festivalul internațional „Cerbul de Aur” de la Brașov. Cu regret, la acest concurs Pavel nu a fost premiat . În 2009, Pavel Parfeni a
Pavel Parfeni () [Corola-website/Science/321641_a_322970]
-
1967, Huși, județul Vaslui) este o cantautoare și cântăreață cu voce de tip soprană, cu o largă deschidere interpretativă, combinând jazz, etno-jazz, muzică veche europeană și fado cu muzică populară românească.. Cantautoarea are o predilecție de a interpreta cântece din repertoriul Mariei Tănase, cu care a fost comparată adesea, dar a fost de asemenea considerată a fi reprezentativă pentru „noul val românesc” de jazz. A studiat vioara și chitara și literatura franceză la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași și la
Maria Răducanu () [Corola-website/Science/321708_a_323037]
-
2010", desfășurat pe data de 14 februarie 2010. Artista a a interpretat piesă în cadrul unui recital live, alături de șlagărul „She Wolf”. Pe aceeași scenă au urcat alături de Shakira și soliștii Alicia Keys și Usher, care au interpretat cântece cunoscute din repertoriul lor, Keys prezentând „Try Sleeping with a Broken Heart”, „Empire State of Mind” și „No One”, în timp ce Usher a interpretat „Yeah!” și „More”. „Give It Up to Me” — alături de „Did It Again” — nu a fost inclus pe lista compozițiilor prezentate
Give It Up to Me () [Corola-website/Science/320809_a_322138]