7,177 matches
-
de sensibilitate simbolistă care lasă loc unor spații interstițiale și în același timp include și alți artiști, precum Van Gogh, în cercul simbolist. Istoricul de artă român, Paul Constantin, în Arta 1900 în România, așază simbolismul sub semnul unui eclectism stilistic, reconsiderând o serie întreagă de formule simboliste, ceea ce asigură diseminarea sa în arta europeană finiseculară. De la precizarea unui model la John Reed, este drept, pentru ceea ce el numește "stilul decadent" -, la imprecizia diversității de simbolisme pe care o propune Paul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dispărute, exotice. Moreau se detașează de pictura istorică a cărei coerență o subminează și, după Rodolphe Rapetti, aici se află punctul de articulație al unei mutații profunde în tablourile sale. Punctul de dispersie al acestei coerențe îl constituie un sincretism stilistic care se face ecoul unui mixtum compositum mitologico-esoteric. Pictorul nu este interesat de construcția minuțioasă a unor scene istorice, ci de spații exotice, imaginare, întrebuințând elemente disparate ale unor mitologii care nu au aproape nimic în comun în afara unui simbolism
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca prim plan. O construcție artificială, himerică, sincretică, un spirit al emblemelor întrețesute într-o tapiserie complicată, decorativismul lui Moreau contribuie la proiectarea într-un plan atemporal a unor întâlniri exemplare, enigmatice. Această atracție pentru arabesc, artificios, abstrus, excesiv configurată stilistic, pe care o semnalează și M. Bengesco relevă o caracteristică decadentă mai ales când realizăm conexiunea cu temele predilecte ale tablourilor sale și cu efeminarea personajelor masculine, androginia fiind numitorul comun al majorității reprezentărilor masculine: Orfeu, Oedip, Prometeu etc. "Principiul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de primăvară"96. În Viena fin-de-siècle. Politică și cultură, Carl Schorske evidențiază schimbarea de paradigmă pe care o propune Klimt și care o are inițial drept obiect estetic pe Atena, zeița rațiunii, simbol al vechii Viene imperiale. Atât sub raport stilistic, cât și la nivelul concepției, criticul observă metamorfozele prin care trece personajul simbolic al Atenei, ca tot atâtea comentarii cu privire la Weltanschaung-ul și destinul societății vieneze. Klimt înscrie treptat această figură exemplară într-un circuit decadent, al decadenței imperiului și a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
doi artiști, Franz Matsch și Gustav Klimt, care-și împart sarcinile, Teologia îi revine lui Matsch, precum și șase lunete, iar celelalte trei facultăți lui Klimt împreună cu alte 10 lunete. Atât din rațiuni simbolice, dar și pentru a impune o coeziune stilistică lucrărilor celor doi artiști, Ministerul oferă și tema de tradiție iluministă sub egida căreia urmează să se înscrie operele lui Matsch și Klimt: "Victoria luminii asupra întunericului". Schițele pentru primele două facultăți sunt prezentate în mai 1898 comisiei Ministerului Educației
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
executive, plan evidențiat pentru spectator. Prin urmare, în planul superior se află figurile alegorice ale Jurisprudenței: Adevărul, Dreptatea și Legea, însă ele se sustrag planului în care se exercită aplicarea legii. Klimt alege să redea alegoria sa cu un rafinament stilistic care reifică aceste figuri de fațadă. Ele sunt expuse emblematic, în medalion și extrase concomitent oricărei determinări în plan real, așa cum figurile înscrise simbolic pe fețele monedelor nu participă în niciun fel la tranzacțiile ale cărui obiect de circulație îl
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
oferite de decorativismul Art Nouveau, rețeta fiind la îndemâna oricărui artizan român. Cu alte cuvinte, temele și motivele artei populare cu personajele de basm, sau figurile legendare, cu obiceiurile strămoșești exotice și pitorești, cu sensibilitatea peisageră, puteau fi trecute în registrul stilistic al Art Nouveau-lui întru edificarea unei arte decorative moderne, păstrând în același timp specificul național. Apcar Baltazar se va distanța de această soluție plecând din același punct, arta populară, originea stilului românesc. Acolo unde Bachelin sesiza două tipuri de artă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
conduce obligatoriu la afirmarea a două stiluri diferite, pentru că aceste direcții coexistă și întrețin o relație simbiotică într-o cultură medievală nediferențiată între "popular" și "cult", deși este de presupus că diferitele școli ale meșterilor zugravi, cu propria lor marcă stilistică, stabileau un ecart calitativ față de cultura meșteșugarilor locali. Criticul observă că ambele "caracterstici" fuzionează adesea, oferind o sinteză a influențelor exercitate de-a lungul timpului. Soluția inserării mărcii identitare ar sta la îndemâna oricui: "Așa încât, pentru un decorator ce vrea să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ghirlandă de foi împletite, cunoscute sub numele de rinceaux, întâlnită în decorațiunea din toate timpurile, mai mult a a Renașterii, cât și binecunoscutul brâu bisericesc, format din trei ciubuce împreunate și răsucite la distanțe egale"154. Pentru decorativismul bizantin, mărcile stilistice stau, de asemenea, la îndemâna artizanului: linii în zig-zag, steluțe înscrise în cercuri, ochiuri, împletituri de linii de evanghelii etc. Ilustrarea acestei metode facile, Eugene Grasset o va numi la rândul lui "Art facile", camuflează o pedagogie negativă a exemplului prost
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
basm nu invocă un basm anume, ci lumea basmului ca atare, caracterul evocator asociindu-se unui simbolism difuz și atmosferei de mister pe care o degajă personajele angajate într-un ritual a cărui semnificație rămâne inaccesibilă. Întreaga compoziție poartă amprenta stilistică și emoțională a Jugendstilului, care a contribuit definitoriu la formarea pictorului. Articolul "A zecea expoziție a "Tinerimei artistice"", apărut la rubrica "Cronica artistică" din Ilustrațiunea Română, I.R. oferă o serie de detalii despre pânza destinată să decoreze "Escalierul" vilei Burileanu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a procedeelor decorative pe baza disocierii între Arts and Crafts pe de o parte, și pictura de șevalet, pe de altă parte. Secretul artei lui Teișanu era cel evidențiat și de Bachelin, stilizarea elementului de natură până la obținerea unui fractal stilistic în măsură de fi reprodus. "Pe de altă parte, din policromia mărunt mișcătoare a tufișului, Teișanu scoate printr-o operație de sintetică schematizare, motivele de stofe înflorite -, o specifică latură a talentului său, dar care ar fi mai bine să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Efortul unei sinteze este decelabil în o bună parte a operei sale artistice, iar influența Jugendstil-ului apare destul de pronunțat la confiniile cu kitschul. Înrădăcinarea artistului în tradiția legendelor și basmelor populare întru configurarea unei arte naționale primește complementul influențelor stilistice ce caracterizează noile curente artistice europene. Artistul încearcă să depășească stadiul unei simple juxtapuneri stilistice către o sinteză a tradițiilor, autohtonă și europeană, în cazul de față arta bizantină și Jugendstilul. "Personajele nu merg, ci parcă dansează cu pași plutitori
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Jugendstil-ului apare destul de pronunțat la confiniile cu kitschul. Înrădăcinarea artistului în tradiția legendelor și basmelor populare întru configurarea unei arte naționale primește complementul influențelor stilistice ce caracterizează noile curente artistice europene. Artistul încearcă să depășească stadiul unei simple juxtapuneri stilistice către o sinteză a tradițiilor, autohtonă și europeană, în cazul de față arta bizantină și Jugendstilul. "Personajele nu merg, ci parcă dansează cu pași plutitori. Prin gesturi, costume și colorit, lucrarea amintește de frescele moldovenești. O notă neconcordantă o creează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din Böcklin ne dau măsura unei "intertextualități" picturale pregnante în tablourile sale. Nu despre un fenomen de aculturație este vorba, acest mixaj, acest sincretism devine o caracteristică a simbolismului și decadentismului european în pictură. Moreau plasează sub semnul unui metisaj stilistic orientalizant elemente provenind din diverse culturi, pentru a realiza mizanscenele grandioase ale universului imaginar în care sunt înscrise emblematic "personajele" sale. Pe lângă cromolitografiile având ca subiect poemul "Luceafărul" al lui Mihai Eminescu, Mișu Teișanu ilustrează și "Călin (File din poveste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
friză-mozaic a lui Theodorescu-Sion, intitulată Cele șapte fete de împărat (Proiect de mozaic, tempera pe carton, 0,490 x 0,960 cm, semnat și datat în partea dreaptă jos în tuș negru cu penița: Theodorescu-Sion, 1911), ilustrează atât sub raport stilistic, cât și tematic, influența pe care o exercită arta decorativă bizantină asupra pictorilor români ai timpului. Amprenta stilistică bizantină este la Theodorescu-Sion chiar mai apăsată decât la Ștefan Popescu prin aspectul de friză pe care-l ia aceast tablou. Motivul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
x 0,960 cm, semnat și datat în partea dreaptă jos în tuș negru cu penița: Theodorescu-Sion, 1911), ilustrează atât sub raport stilistic, cât și tematic, influența pe care o exercită arta decorativă bizantină asupra pictorilor români ai timpului. Amprenta stilistică bizantină este la Theodorescu-Sion chiar mai apăsată decât la Ștefan Popescu prin aspectul de friză pe care-l ia aceast tablou. Motivul de basm se încarcă de un hieratism enigmatic al figurilor, cele șapte fete de împărat apar încadrate între
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
urmează linia unei sensibilități Jugendstill, simboliste, criticul de artă evidențiind dimensiunea sa realistă cu o "inerentă" notă expresionistă. Chiar dacă decorativismul, simbolismul, Jugendstil-ul nu reprezintă o opțiune pentru artist, nu putem face abstracție de ele când efectul obținut le invocă stilistic. Acest unghi insolit al unei estetici neasumate, rezultantă a rezolvării unei probleme tehnice, afirmă totuși un spațiu de rezonanță cu sculptura himerelor, unde materia este modelată ductil pentru a reda dinamica pulsatorie, expasivă, metamorfotică a materiei spiritualizate. Deși poartă acest
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rimează ca tonalitate cu podoaba capilară a generalului cartaginez. Veșmântul semitransparent al lui Judith este pus în relație cu decorativismul de orvefru, ceea ce introduce un raport interesant al personajului cu fundalul. Judith este parte a luxurei pe care o incorporează stilistic, pe fondul acestui decor somptuos, bogat se detașează nuditatea ei, ca și la Gustave Moreau. În 1909, Klimt reia tema și pictează încă un tablou, Judith II, în care reiterează viziunea violent-atroce asupra sexualității feminine transformată în armă. Dacă Judith
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lumii. Prin urmare, aventura umanității se configurează ca aventură a artei în expresia ei cea mai liberă, a unui erotism jubilatoriu, în viziunea particulară a soteriologiei estetice klimtiene. Carl Schorske observă aici reluarea unui set de distincții transpuse în limbajul stilistic, Furiile, "agenții diriguitori ai destinului masculin în politică"398, sunt reprezentate concret, în timp ce reprezentarea corului de îngeri cunoaște o maximă abstractizare, care trimite spre pictura prerafaelită, în special cea a lui Dante Gabriel Rosetti. "La fiecare nivel, cele două lucrări
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a regăsi fericirea, împlinirea dorinței, într-o uniune deplină cu lumea, confirmată teologic atât prin prezența corului de îngeri, cât și a celor doi aștri care refac armonia cosmică. Ceea ce conferă Frizei un caracter de sinteză ține și de eclectismul stilistic, dar și de alegerea de către pictor a două citate din Oda bucuriei a lui Schiller pentru ultimul panel al Frizei. În opinia lui Peter Vergo "pare plauzibil să interpretezi întreaga lucrare ca o parafrază vizuală a ideilor și emoțiilor exprimate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în România, găsim o încadrare pentru Kimon Loghi în amestecul de "simbolism, manierism, istoricism, academism sau populism", orientare denumită și "pseudo-simbolism". Kimon Loghi metabolizează lecția simbolismului german, importând pe filieră romantică o dimensiune mistică, o mitologie particulară, un anumit decupaj stilistic și chiar un anumit peisaj, pe care îl mixează cu un ecleraj specific, cu un cromatism orientalizat al luminii din sud, cu un idilism exuberant sau spiritualizat al picturii românești decelabile la un Verona sau chiar Vermont. Temele medievale, care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pentru că trecerea dinspre alegorie spre simbol nu se realizează pe deplin. Serafina Brukner sesizează decantarea compoziției de orice reper istorist, subliniind această îmbinare a fabulei cu alegoria, un ezoterism asumat al compoziției, care ar solicita o lectură simbolică, în afara contextului stilistic. Stilurile oferă coerență pe un alt plan, ele nu rămân în afara semnificației pe care Cecilia Cuțescu-Storck dorește s-o confere picturii sale, pentru că sensul spiritual se regăsește în opțiunea pentru un anumit stil. Stilul bizantin edificat în jurul picturii hieratice aduce
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
își fundamentează demersul pe un set de reguli există și excepții așa cum nu consacră un anumit stil, o anumită viziune, o anumită direcție. Ceea ce nu exclude tensiunile inerente în interiorul diverselor grupări artistice. Simbolismul constituie doar o direcție fără o amprentă stilistică determinată, asumând o serie de tehnici care însă nu-i definesc exclusivist estetica. În Franța, un grup de artiști se desprinde din cadrul Salonului Oficial și înființează "Société Nationale des Beaux-Arts", cu expoziții regulate între 1890 și 1900. În 1884 avusese
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
istoristă brodând flamboiant și voluptuos pe teme orientale de o senzualitate pletorică, avem însă ceea ce John Reed numește un stil al decadenței și nu un stil decadent, anume prezența temelor decadente, a "literei", nu și a spiritului decadenței, a unei stilistici proprii. Pictorul își preciza afinitățile cu decadentismul ilustrând romanul Salammbô al lui Flaubert, ediția apărută în 1900 la Ferroud, gravurile în aqua forte fiind executate de Champollion. Un simbolism care provine din cel mai pur academism este caracteristic pentru o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai degrabă, un pictor minor 504. Sunt demne de menționat digresiunile pasionante ale lui Alexandru Bogdan-Pitești, în jurul unui tablou banal, cuminte, al lui A. Verona, tablou înfățișând un țăran stând întins pe iarbă. Tabloul îi provoacă criticului un delicios derapaj stilistic de o plastică rafinată, diferită de abordarile convenționale, uscate ale subiectului în critica de artă a vremii, abordări bazate pe pe constatări și distincții cvasigenerale. Descrierea se termină apoteotic, criticul desfășurând tabloul propriei sale sensibilități estetizante, pentru care tabloul pictorului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]