9,812 matches
-
el un foșnet straniu și un miros ciudat de pământ ud. În spatele lui, pe strada Întunecată, se auzeau niște lovituri Înfundate, ca și cum un orb și-ar fi căutat drumul cu bastonul. O ploaie măruntă umplu văzduhul pustiu. Fima Începu să tremure și se Întoarse spre casă. De parcă și-ar fi impus o penitență, termină de spălat toate vasele, inclusiv tigaia plină de grăsime, șterse toate suprafețele din bucătărie, clăti toaleta. Doar găleata cu gunoi nu o duse jos, pentru că era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dar ei și-au bătut joc de el, s-au supărat și i-au spus că sorții erau sorți și că trebuia să Înceteze să mai fie atât de bleg. N-a avut Încotro. Dar n-a reușit. Cuțitul Îi tremura În mână și câinele se mișca tot timpul. În loc de gât i-a tăiat jumătate din ureche. Câinele a Început să se zbată, să plângă asemenea unui bebeluș și să muște aerul. Dimi a fost nevoit să lovească iar, repede, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-l salveze. La două și jumătate se dezbrăcă, intră la duș și se spălă cu apă abia călduță, fiindcă se simțea dezgustător de murdar. I se părea că săpunul și chiar apa erau vâscoase. Stătea În fața oglinzii, gol și furios, tremurând de frig și scârbit de paloarea bolnăvicioasă a pielii sale, cu smocurile ei de păr negru și colacul de grăsime din jurul taliei. Începu să-și stoarcă automat pustulele roșii de pe piept, până reuși să scoată câțiva stropi albi care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
neplăcută, ca să nu spun că ai umilit-o. Se pare că trebuie să aștepți În continuare ca tatăl tău să-și amintească de promisiune. Uite ce ți-au făcut, prostule, Îi spusese maică-sa În vis. Iar el, gol și tremurând de frig În fața oglinzii, Îi răspunse cu Întârziere, nervos: Ajunge. Lasă-mă În pace. Când spuse asta, Își aminti chipul Yaelei, schimonosit de spaimă și dezgust, când, cu două ore În urmă, aprinsese lumina În dormitor și Îl descoperise dormind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Porni către bucătărie și scoase din sacoșă o pungă plină de spray-uri și lichide de curățat, pe care le așeză deocamdată pe marginea blatului de marmură. Lui Fima i se părea că buzele ei strânse În jurul mucului de țigară tremurau. Apoi scoase din sacoșă alimentele pe care i le cumpărase, deschise frigiderul, se Îngrozi de ce văzu și strigă: —Ce-i mizeria asta? Fima se justifică neconvingător că făcuse curățenie generală, dar nu mai apucase să ajungă la frigider. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
face că tu nu m-ai trimis Încă la toți dracii? Învață-mă cum să mă Îndrept. Nina spuse: —Taci Fima. Încetează să mai vorbești. Între timp aranjase noile provizii pe rafturile care acum sclipeau de curățenie. Umerii ei Înguști tremurau. Din spate, Îi părea lui Fima un animal mic, care se zbătea Între gratiile capcanei și i se rupea inima pentru ea. Fără să se-ntoarcă adăugă: —Nici eu nu Înțeleg. Uite, cu jumătate de oră În urmă, la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-mă pentru Întrerupere. Numai că vorbitorul nu i se părea lui Fima un om care se distra tot timpul, ci dimpotrivă, unul care făcea uneori pe ici-colo câțiva bani În plus denunțându-și vecinii la Biroul de Impozite. Mâinile Îi tremurau vizibil. Fima Îl Întrebă politicos: Domnul spune că ar trebui să ne bizuim pe guvern? Că fiecare ar trebui să aibă grija propriei sale persoane și să nu se amestece deloc În viața publică? Informatorul cel deprimat răspunse: —Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ce avem aici, inclusiv asiatismul și bolșevismul. Din cauza găurilor nu vedeți brânza. Și dintr-odată, umflându-se de furie simulată, ca și cum ar fi fost decis să joace rolul tiranului Înfricoșător, bătrânul doctor se Înroși, chipul său de bețivan Începu să tremure, vasele de sânge păreau că stau gata să plesnească și răcni politicos: —Gata! Ajunge cu cotcodăceala! Marș la lucru cu toții! Aici la mine nu e parlament! Aproape fără să deschidă crăpătura buzelor, Gad Eitan sâsâi pe sub mustața sa blondă: —Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
marelui tur al mizeriei; un loc zgomotos care se prăbușea, unde se opreau oamenii de 40-50 de ani care nu aveau să învețe niciodată engleză, pentru că se temeau de poveștile pe care le-ar fi putut spune; și copii care tremurau când trebuiau să se așeze la rând pentru cină, pentru doctor sau pentru duș; și bărbați și fete cu ochi obosiți, cu zâmbete știrbe și cu un răspuns gata pentru orice întrebare, o duzină de răspunsuri, doar să le spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de seara aceea? întrebase doctorul. Totul, doctore, totul era ieșit din comun în acea seară și în seara de dinainte și în seara de dinaintea celei de dinainte și în seara aceasta. Sulițele soarelui strălucind pe capota mașinii ca diamantele; afișele tremurând în arșiță, făgăduindu-mi 26 DE CENȚI PE GALON și DOUĂ LA PREȚ DE UNA și PARCARE ÎN SPATE; șoferul încruntat care face manevre bruște în fața mea și cel care îmi face semn să o iau înainte cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
doar un picior, așa cum îmi spusese că fac ceilalți. Dar după o săptămână sau două am revenit la vechile obiceiuri. Mă simțeam mai în siguranță așa. Acum îmi foloseam ambele picioare și îmi țineam ambele mâini pe volan. Acul vitezometrului tremura undeva între 40 și 50 de kilometri la oră. Partenerul meu, Harry, zice că dacă ar fi vreodată să cumpere o mașină la mâna a doua, ceea ce ferească Domnul să facă vreodată, ar cumpăra-o de la mine. Ori de la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
întins cu promptitudine actele, dar fără să exagerez. Nu am pocnit din călcâie și nici nu am salutat energic. Nu voiam să îi creez o impresie greșită. Mi-a luat certificatul de identitate din mâna care, spre uimirea mea, nu tremura, și s-a uitat la el. —Van Pels. Uite aici un adevărat nume american. La fel de american ca și Stuyvesant. Știi că New Yorkul se numea Nieuw Amsterdam. Brooklyn era la început Breuckelen. Harlem, Haarlem. A mai murmurat ceva. Încă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe realism. Cât despre verosimilitate, banii nu erau o piedică pentru George Stevens și pentru domnii de la 20th Century Fox. Am citit că atunci când cădeau bombele deasupra anexei secrete din film, domnul Stevens nu lovea camera ca să o facă să tremure, cum făceau majoritatea regizorilor. În schimb, el construise un decor special, așezat pe piloni și arcuri. La momentul potrivit, muncitorii mișcau construcția și îi speriau de moarte pe sărmanii actori. Eram interesat de detaliile construcției. La urma urmei, eram constructor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să se îndoape cu mâncare pe care corpul lor nu o putea accepta. Mașina se opri lângă mine. M-am răsucit spre ea. De sub chipiuri, patru discuri strălucitoare se uitau la mine. Unul dintre polițiști avea o mustață răsucită care tremură când bărbatul îmi vorbi. —Sunteți bine, domnule? Adresarea cu domnule nu mă păcăli. I-am răspuns că sunt bine. Sigur nu aveți nevoie de ajutor? Am dat din cap într-o parte în alta. Mi-era teamă că, dacă deschideam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Fiul meu se uită în sus la mine. Sunetele se opriră. Pleoapele pline de somn clipiră peste niște ochi negri ca cerneala. Mi-am ținut răsuflarea. Clipi din nou. Am răsuflat ușurat. Apoi deschise iar gura. Zgomotul făcu pereții să tremure. M-am aplecat deasupra pătuțului. În lumina care intra pe fereastră cuțitul luci, strălucitor și argintiu ca o jucărie. Ochii fiului meu se ațintiră asupra lui. Mânuța se întinse după el. L-am tras înapoi. Soneria sună iar. Cuțitul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
acum aveam să îndrept lucrurile. Și nu pentru că aș fi crezut în viața de apoi. Mă țineam de balustradă în timp ce mă târam sus pe trepte, până la peron. Picioarele îmi erau grele. Extenuarea îmi apăsa umerii și îmi făcea mâinile să tremure. Cu ani în urmă, doctorul se înșelase cu privire la tremurăturile mele. Nu fuseseră psihosomatice. Dar avusese dreptate cu privire la mine. Nu puteam trăi singur afară. Am ajuns la capătul treptelor și am început să merg pe peron. Am luat trenul o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
deși Madeleine probabil că le spusese să stea pe bancheta din spate. Stăteau la capătul treptelor dinspre peron; Abigail îl ținea pe David de mână, Betsy avea degetul în gură, deși o dezvățasem de obiceiul ăsta cu ani în urmă. Tremurau în pijamalele lor subțiri de vară. Voisem să îi apăr de mine. Nu puteam să îi protejez nici măcar de răcoarea unei dimineți de vară. „Biografia unui om este și povestea lui.“ „Povestea americană a Jurnalului Annei Frank“, de Judith E.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
tată care ia pâinea de la gura fiului său. Au nevoie ca tata să îmi ia pâinea de la gură. —Și? — Și mă înnebunește așa de tare că nu pot să fac nimic să împiedic asta. Dădu din cap. Tufișul în flăcări tremură în aerul închis. — Acum înțelegi ce este cu minyan-ul. Am închiriat o cutie poștală într-un oficiu poștal din orașul vecin. Nu voiam ca aceia care mă cunoșteau să mă vadă luându-mi corespondența departe de casă sau de birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
văzut piesa despre care se vorbește în proces? Cauza tuturor necazurilor? Am dat din cap. Știți personajul dentistului? —Dussel, am spus, deși era un gest crud. —Dussel nu era numele lui. Copilul acela a inventat. Clătină din cap. Buclele îi tremurară sub pălăria posomorâtă. — Acesta e un alt lucru pe care nu îl pot ierta. O tânără îi spune unui bărbat prost, și asta nu înseamnă nimic. O carte îi spune unui bărbat prost, și este etichetat pentru toți care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cineva pe care îl iubiți, dacă ar fi tatăl dumneavoastră și nu soțul meu, nu ați veni de la celălalt capăt al pământului, nu ați muta munții din loc ca să îndreptați greșelile? Am lovit masa în timp ce mă ridicam. Apa din pahare tremură. Ar trebui să ne grăbim, am spus. Nu vrem să pierdem ședința de după-amiază. În fiecare zi inventam câte o nouă proprietate îndepărtată pe care trebuia să o văd. Asta era scuza pentru că lipseam de la birou. Sigur ești în regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
strică. Pentru încheiere, hai să zic și două lucruri care mă enervează la Dan: durerea la basca pe care o afișează atunci cand zboară cu avionul (am mai scris despre cum moțăie plictisit, ca un navetist pe ruta Pașcani-Iași, în timp ce eu tremur de emoție mai ceva decât aripile avionului intrat într-o zonă de turbulenta) și felul său de a fi fumător numai lunea sau joia, la jumătatea lui aprilie sau la sfârșitul lui septembrie, pe scurt, doar când are chef, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
morții, Tâlcul judecății Și-al Eternității...” Eugeniu Speranția 615. „Prin biblioteci, uitată, Cartea cea însingurată Frunzărește fără vânt Negre foi cu alb cuvânt.” Ion Hadârcă 616. „Cărțile sunt mângâierea morților, Ca un sânge subțire, albastru, versurile pulsează, Când cerul își tremură adâncul porților, Cărțile se aprind, ca un stâlp viu, de pază.” Mihu Dragomir 617. „Carte, Sora mea-nțeleaptă Și cuminte, Spune-mi cine Mă sorti frate cu tine Într-o noapte fără lună, Când... Pe-aceeași cale dreaptă, Ne trezirăm
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
în existența cosmopolită, hiperdezvoltată și eliberarea care se petrece sub vraja nopții îl fac pe Murakami să expună cu precauție și suficientă metaforă ideea că s-ar putea să nu fim chiar ceea ce suntem. „Silueta lui Eri Asai se distorsonează, tremurând ușor. Își dă seama că se întâmplă ceva bizar cu corpul ei și își întoarce capul, uitându-se împrejur. Își ridică privirea spre tavan, și-o coboară în pământ, apoi se uită cum îi tremură mâinile. Vede cum silueta ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
lui Eri Asai se distorsonează, tremurând ușor. Își dă seama că se întâmplă ceva bizar cu corpul ei și își întoarce capul, uitându-se împrejur. Își ridică privirea spre tavan, și-o coboară în pământ, apoi se uită cum îi tremură mâinile. Vede cum silueta ei își pierde claritatea. Pe chip îi apare o expresie neliniștită. Ce naiba se întâmplă? Țiuitul iritant de fundal se întețește. Undeva, pe un deal din depărtare, vântul începe să bată din nou cu putere, zgâlțâind punctul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
cu o rochie argintie, care-i punea în evidență silueta înaltă și subțire. La urechi avea niște cercei rotunzi, iar pe deget îi strălucea un inel nou și gras. Când le-a văzut, Alice a tresărit, iar paharul i-a tremurat în mână, cât pe-aci’ să-și verse șampania. Apoi scriitoarea le-a zâmbit larg, a lăsat paharul pe masă și-a deschis larg brațele. Fetelor ! a exclamat ea. Vă vine să credeți ? Trupul lui Irene practic vibra sub imperiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]