KorAP: Find »[drukola/base=tunel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...284 285 286 ...310 >

7,731 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

vizibile, restul fiind acoperit și îngropat și încorporat în tumul. — Nu înțeleg. — Lasă-te în genunchi și uită-te. Așa am făcut. Mărginit de șezutul și picioarele din spate ale scaunului și dispărând în adâncimile tumulului am zărit un mic tunel întunecat. Am ridicat privirea spre ea. — Glumești, nu? Scout zâmbi, se aplecă și mă sărută pe frunte. — Mi-e teamă că nu, spuse. Pe-acolo o luăm. 23 O lume de pix Am îngenuncheat amândoi la marginea tumulului cu cușca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
nu? Scout zâmbi, se aplecă și mă sărută pe frunte. — Mi-e teamă că nu, spuse. Pe-acolo o luăm. 23 O lume de pix Am îngenuncheat amândoi la marginea tumulului cu cușca lui Ian între noi, uitându-ne la tunelul adânc, de hârtie. — Bun, zise Scout. O să procedăm și ca până acum. O să legăm rucsacurile cu sfoară și eu o să-l împing pe Ian în fața mea, ceea ce înseamnă că tu o să trebuiască să vii în urmă cu harta. Ți se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
știi asta? — Liniște, acum. Ne-am dat jos hainele voluminoase și le-am îndesat în rucsacuri. Apoi, am folosit două bucăți lungi de sfoară ca să ne legăm clapetele rucsacurile de partea din spate a curelelor, așa încât să le tragem prin tunel, după noi pe măsură ce ne târam. Scout scoase niște bandă adezivă ca să-și prindă lanterna de-o latură a cuștii lui Ian. Rezultatul o mulțumi, însă Ian - chiar și după o conservă întreagă de ton cu porumb de la fast-food - nu păru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Aha. Îmi zâmbi. — O să fie bine. Arată mai rău decât este în realitate. Târăște-te pe coate și împinge-te în genunchi și în vârfurile bocancilor. Înaintează încet, încearcă să-ți ții brațele pe lângă corp și să nu atingi marginile. Tunelul e făcut doar din hârtie. — Biiiine. — Ce altceva? Mda, probabil că-i mai bine să-ți scoți lanterna înainte să intri; o să-ți trebuiască la citirea hărții. Dacă simți nevoia să te oprești, strigă-mă - dar nu prea tare - și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pe asta. — Ce? Nimic? — Numai un cuvânt: Thera. — Mda, asta-i. Începem din partea de jos a lui „T“ și mergem spre rotundul lui „a“. Crezi că te descurci? M-am uitat din nou la hârtie. — Sigur, am spus. Aerul din tunel mirosea ca paginile unui roman de Charles Dickens de anticariat; hârtie îngălbenită, tipăritură veche și grăsime de pe degete, genul de miros presat, conservat. Lanterna mea proiecta un cerc alb de lumină pe fundul rucsacului lui Scout în timp ce acesta înainta poticnit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ca paginile unui roman de Charles Dickens de anticariat; hârtie îngălbenită, tipăritură veche și grăsime de pe degete, genul de miros presat, conservat. Lanterna mea proiecta un cerc alb de lumină pe fundul rucsacului lui Scout în timp ce acesta înainta poticnit prin tunel, umplând aproape complet spațiul. Am îndreptat lanterna spre pereții tunelului și cercul alb se întinse și fu străpuns de umbrele paginilor ieșite în afară și-a mănunchiurilor inegale, un întreg peisaj Braille aleatoriu de hârtie, tipăritură și cuvinte scrise cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
îngălbenită, tipăritură veche și grăsime de pe degete, genul de miros presat, conservat. Lanterna mea proiecta un cerc alb de lumină pe fundul rucsacului lui Scout în timp ce acesta înainta poticnit prin tunel, umplând aproape complet spațiul. Am îndreptat lanterna spre pereții tunelului și cercul alb se întinse și fu străpuns de umbrele paginilor ieșite în afară și-a mănunchiurilor inegale, un întreg peisaj Braille aleatoriu de hârtie, tipăritură și cuvinte scrise cu pixul care, cumva, nu se prăbușea în spațiul acela mic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
dreapta. Am reușit să desfac bucata de hârtie pe care mi-o dăduse și să îndrept lanterna spre ea. ThERa. Intersecție în formă de T. Rucsacul ei se puse din nou în mișcare și eu l-am urmat. Așa cum spusese, tunelul nostru se intersectă curând cu altul ce mergea de la stânga la dreapta. Am redus distanța dintre mine și rucsacul lui Scout și am ajutat-o să-l tragă după colț atât cât am putut. M-a îngrozit ideea că și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-ului. Spre norocul meu, când a venit momentul, din spate n-am simțit decât o slabă rezistență. Am tras încet, foarte, foarte încet și, cu doar un fâșâit de hârtie fluturând în aer, rucsacul meu dădu colțul fără complicații. Noul tunel părea să fie puțin mai înalt și mai lat decât cel de dinainte și, după câteva minute de mers târâș, am descoperit că aproape mă pot ridica în mâini și genunchi. Probabil că și Scout înainta în felul ăsta, căci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
decât cel de dinainte și, după câteva minute de mers târâș, am descoperit că aproape mă pot ridica în mâini și genunchi. Probabil că și Scout înainta în felul ăsta, căci rucsacul se mișca mai repede. Nu peste mult timp, tunelul făcu o cotitură de nouăzeci de grade la dreapta. — Hei, am înnebunit eu sau mergem... În jos, da. Podeaua se înclină puțin, dar tavanul rămase la același nivel. Prin urmare, spațiul deveni destul de mare ca să stai fără probleme în mâini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
E-o nebunie. Probabil c-a fost nevoie de ani întregi pentru a pune toate astea una peste alta. Iar cuvintele... Am îndreptat lanterna spre peretele din față. Toate paginile volante - din câte-mi dădeam seama, toate paginile care alcătuiau tunelul - fuseseră acoperite cu cuvinte îngrămădite, scrise de mână, într-un amestec de limbi. Singurul cuvânt care ne interesează e cel de pe hartă. Mai ții socoteala locului în care ne aflăm? Am despăturit foaia și m-am holbat la cuvânt: ThERa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
care te ridică și te scoate afară, toate în cerneală galbenă și neagră familiară. Scout avea dreptate; acestea nu erau decât niște registre telefonice - reclame comune la servicii comune, fără nici o urmă de pix, precum acelea care acopereau toți pereții tunelurilor. Doar niște registre normale. Faptul că cineva le folosise ca să construiască un tavan boltit și galben nu însemna nimic, la urma urmei. Era doar un fapt. Iar tunelurile în sine... era posibil să creezi un labirint din hârtie stivuită și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
comune, fără nici o urmă de pix, precum acelea care acopereau toți pereții tunelurilor. Doar niște registre normale. Faptul că cineva le folosise ca să construiască un tavan boltit și galben nu însemna nimic, la urma urmei. Era doar un fapt. Iar tunelurile în sine... era posibil să creezi un labirint din hârtie stivuită și mâzgălită cu pixul. Bizar, improbabil, absurd de cronofag și periculos, dar, da, posibil. Punând cartea de telefon deoparte, mi-am desfăcut sendvișul. Ce importanță are o zi, douăzeci și patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
tresări, uitându-se la tavan cu ochi mari. I-am urmărit privirea, uitându-mă în treacăt la Scout. — Ce-i asta? — Fry. Bătrânul intră brusc în alertă maximă, ca o pisică înfoiată. — Fry în sistem. Scout, ai închis intrarea în tunel după tine? — Nu credeam că e nevoie. Suntem în plin sezon, migrează. Toate tunelurile trebuie să fie închise. — Ce se întâmplă? O, Doamne, ludovicianul? Nu, zise Scout, fry... peștișori ideatici. Inofensivi luați în parte, dar dacă intră prea mulți, există

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în treacăt la Scout. — Ce-i asta? — Fry. Bătrânul intră brusc în alertă maximă, ca o pisică înfoiată. — Fry în sistem. Scout, ai închis intrarea în tunel după tine? — Nu credeam că e nevoie. Suntem în plin sezon, migrează. Toate tunelurile trebuie să fie închise. — Ce se întâmplă? O, Doamne, ludovicianul? Nu, zise Scout, fry... peștișori ideatici. Inofensivi luați în parte, dar dacă intră prea mulți, există posibilitatea să le ia urma ceva mai mare. Doctorul încuviință. — ... iar dacă au ajuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
intră prea mulți, există posibilitatea să le ia urma ceva mai mare. Doctorul încuviință. — ... iar dacă au ajuns deja la centrul de cercetare... Scout, trebuie să te întorci și să închizi intrarea pe care ați venit. Vreau să verifici și tunelurile Milo și Io, în caz că vin pe acolo. Eu îl iau pe Eric cu mine ca să mă ajute la evacuare. — Cred că Eric ar trebui să vină cu mine. Am aprobat din cap, întorcându-mă spre Scout. — Chiar o să vin cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
tine. Dacă e acolo... Dacă, după foarte puține probabilități, ludovicianul este acolo, ea va fi mult mai în siguranță și se va mișca mai repede, fără tine alături. Haide, timpul e totul: dacă prea mulți fry își croiesc drum prin tuneluri, n-o să-i mai scoatem niciodată. Are dreptate, îmi spuse Scout. O să mă descurc, trebuie să ne păzim sistemele de apărare. — Sisteme de apărare? — Îți explic totul când vin înapoi, apoi, întorcându-se spre Fidorous: Doctore, înainte să... — Hmmm? — Trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
întorcându-se spre Fidorous: Doctore, înainte să... — Hmmm? — Trebuie să te pun la curent cu câteva lucruri. — Îmi imaginez că sunt multe lucrurile cu care trebuie să mă pui la curent, dar te rog, Dorothy, e neapărat necesar să închidem tunelurile alea. Mă ocup eu de Omul de Tinichea aici de față. — Nu-i deloc amuzant. — O. Doctorul păru nedumerit o secundă. — Nu? Uneori pierd măsura lucrurilor. — Termină. Trebuie să... Alarma țipă mai departe. Scout se uită la el, apoi la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
raftul de jos, al unei biblioteci înalte și late. La început, am crezut că volumele fuseseră puse pe raft cu spatele, cu cotoarele înăuntru și paginile în afară, dar apoi mi-am dat seama că noi - și încăperea de hârtii, tunelurile de cuvine, toate - eram îndărătul bibliotecii, privind-o din spate. Am urcat după Fidorous, luptându-mă să-mi mențin echilibrul, cu cușca pisicii în mâna stângă și cu brațul drept întins în lateral ca un acrobat pe sârmă, încercând să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Am apăsat tastele. În difuzoare se auzi o singură notă asurzitoare. Simțeam că-mi vibrează măruntaiele din cauza ei; ferm, egal și total. — Do central, strigă doctorul acoperind zgomotul. E prea puternic pentru ei, îi aruncă afară din... Nota se opri. — ... tuneluri, țipă doctorul, luat prin surprindere de tăcere. — Îi aruncă afară din tuneluri, repetă el, mai încet, încercând să-și recapete calmul. Am încuviințat, luând degetele de pe taste. Doctorul își verifică ecranul, apăsă câteva taste. — Așa. Cred că s-a rezolvat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
că-mi vibrează măruntaiele din cauza ei; ferm, egal și total. — Do central, strigă doctorul acoperind zgomotul. E prea puternic pentru ei, îi aruncă afară din... Nota se opri. — ... tuneluri, țipă doctorul, luat prin surprindere de tăcere. — Îi aruncă afară din tuneluri, repetă el, mai încet, încercând să-și recapete calmul. Am încuviințat, luând degetele de pe taste. Doctorul își verifică ecranul, apăsă câteva taste. — Așa. Cred că s-a rezolvat. — Excelent, am zis, nevrând să par la fel de confuz pe când eram. Fidorous se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
bibliotecii, exact cum făcuserăm eu și Fidorous. — Hei, spuse ea, zâmbind și ridicându-se în picioare. Îți vine să crezi? Sunt de două zile în ne-spațiu și, cine știe cum, e de datoria mea să ies și să verific dacă toate tunelurile sunt închise și libere, pentru că e sezonul migrației sau mai știu eu ce? Unde e doctorul? Se uită la cușca goală, care se afla încă în mijlocul camerei. — Unde-i Ian? — Nu știu. — Care-i baiul? Ești bine? Dar am observat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
am întrebat, fără să fiu într-adevăr preocupat de problema asta, de unde avea Fidorous curent electric. Casa lui, structura de cărți, orice ar fi fost, era gigantică. M-am gândit la un poștaș care încearcă să-și găsească drumul prin tunelurile de cuvinte ca să livreze factura la electricitate și ideea îmi aduse pe buze un zâmbet slab, timorat. — Pis pis pis pis pis pis. Am ajuns la altă răspântie și am cotit la stânga, pe lângă o cutie cu vechi clișee de tipărit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
bine? Du-te învârtindu-te, zise și mă împinse, ieșind din încăpere. Am rămas singur, uitându-mă fix la podea, uitându-mă fix la ușă. La un moment dat, ibricul care bolborosea se opri singur cu un clic puternic. Deasupra tunelurilor de cuvinte, la marginea coridorului din depozitul subteran al bibliotecii, o mare și rectilinie noțiune se oprește încet. Saltă și se-nclină ușor în molcomi curenți-întâmplare creați de puținii bibliotecari și cărturari veniți în vizită. Gura de lame Occam și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

să intre În vorbă cu oamenii. 6 În noaptea de vineri spre sâmbătă dormi prost și avu un coșmar. Se visa În chip de purcel cu cărnuri dolofane și spâne. Împreună cu tovarășii săi porcini, era dus la vale Într-un tunel enorm și Întunecat, cu pereți ruginiți, În formă de vortex. Curentul de apă care-l purta era slab, uneori izbutea să-și sprijine copitele pe sol; apoi venea un val mai puternic și iarăși cobora câțiva metri. Din când În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]