7,855 matches
-
odihnească-se în pace ! Cu cât punea mai multe întrebări, cu atât se îngrozea și mai tare de felul cum destinul îi terminase pe toți, fără milă, pedepsiți de viață ca niște adevărați criminali odioși, dezu- manizați, săraci și dați uitării. — Enescu a fugit și el în Franța, slavă Domnului ! Voronca, am aflat, s-a sinucis la Paris, Doamne ! Acolo-i și Eliade. Și Cioran, Ionescu, mai toți la Paris sau în America, pe unde au putut și ei. — Tănase ? — Tănase
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fricos, am stat aici, în fața foametei, a umilinței, a disprețului și a urii, învăluit în decadența mize- riei umane. Nu am fugit nicăieri. Decât o viață ascuns și rupt pentru totdeauna de rădăcinile mele, mai bine una în agonie și uitare. — A venit în sfârșit timpul, prietene ? — Cred că da, suspină Cristi. Ce mai e de făcut ? Ce ? Le-am dat totul, iar ei m-au aruncat ca pe o pungă de gunoi. De parcă le-aș cânta într-o limbă străină
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
va rămâne în urma lui este un petic de pământ, pe care nu se va afla niciodată vreo cruce. De ce ? Pentru că nu și-a dorit să aibă un nume la mor- mântul său. Dezamăgit de oameni, lăsat să se zbată în uitare și mediocritate, aceasta a fost răzbunarea lui. A spus că, dacă va mai însemna ceva pentru oricine, atunci acela care va dori cu adevărat să-i afle povestea îl va căuta și îl va găsi. Iar eu, printre foarte puținii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
am reușit să bag mâna într-un cufăr plin de mistere și să scot la lumină un model, nu singurul, din nefericire, care ne-a fost luat cu forța și pe care l-am și lăsat să se cufunde în uitare prin ignoranța noastră. Aici se încheie și povestea mea și tot ce sper este că am să-i redau lui Cristi măcar jumătate din ceea ce el mi-a dat mie. Zaraza însă va continua, dincolo de Cristian Vasile, dincolo de orice scriitor
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mă descurc cu principiile mele „rigide și nesărate”, luate „de prin cărți”, „prost digerate” și care, dacă nu stârnesc iritarea În jur - atunci nici mila. O compătimire care, cu timpul, „se plictisește” ea Însăși și ești pur și simplu dat uitării, adică ucis. Un mort fără cruce, nu-i așa!? „Nebunia” mea, la urma urmei, a fost că mi-a fost mai tare frică de oameni decât de nebunie. Și e adevărat că „am scăpat de oameni” pe zone destul de Întinse
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
răstimp mai mult sau mai puțin limitat, din canoanele rigide ale ambientului social sau, În cazul unor depresii sau șocuri existențiale, ca un fel de „bandaj lichid”, binefăcător, pe care scrie În toate literele alfabetului și ale tuturor idiomurilor lingvistice - uitare! O uitare diferențiată, emotivă, o Înlăturare decisă din conștiința imediată a unor elemente neplăcute, ce par a nu avea soluții: ale „absurdului social” sau ale arbitrariului celui mai grosolan. Sau ale Întâmplării, cea nefericită, neagră, brutală!... E știut Însă că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mult sau mai puțin limitat, din canoanele rigide ale ambientului social sau, În cazul unor depresii sau șocuri existențiale, ca un fel de „bandaj lichid”, binefăcător, pe care scrie În toate literele alfabetului și ale tuturor idiomurilor lingvistice - uitare! O uitare diferențiată, emotivă, o Înlăturare decisă din conștiința imediată a unor elemente neplăcute, ce par a nu avea soluții: ale „absurdului social” sau ale arbitrariului celui mai grosolan. Sau ale Întâmplării, cea nefericită, neagră, brutală!... E știut Însă că beția alcoolică
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
noastră credință și luptă pentru normalizarea unei culturi, pentru redeșteptarea speranței În mintea și inimile a sute și sute de mii de oameni nu numai În propria lor literatură, dar În existență, pur și simplu! Să fie această „neglijență” sau „uitare” doar un reflex de adaptare sau... nu cumva este vorba de ceva mult mai grav, un lucru care ne interesează pe toți cei care scriem În limba În care ne-am născut: adică de capacitatea noastră, a condeierilor români, clasici
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
-i persoană existau și alte obstacole insurmountabile: mai exact, consumul meu de droguri și, mai puțin grav, consumul masiv de alcool; erau și alte fete, erau și alți băieți; se întâmplau întotdeauna alte chefuri la care să te bălăcești în uitare. Jayne și cu mine ne-am despărțit amiabil în mai 1989 și am păstrat legătura la modul trist/amuzant; exista o continuă melancolie a ei și un înalt interes sexual din partea mea. Însă aveam nevoie de spațiu. Aveam nevoie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Excursia aceea fusese atât de dureroasă încât mi-a împietrit inima. Am șters din memorie totul despre acea perioadă, în afară de senzația de nisip rece la picioarele mele și elicele ventilatorului care huruia deasupra mea în camera de hotel - restul dat uitării. Apoi ochii îmi alunecară spre un perete pe care tata agățase copertele înrămate ale revistelor în care apărusem. Iar pe alt perete se vedeau (și mai trist) fotografii de-ale mele tăiate din diverse ziare. În acest moment a trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a dispărut Robby, dar tu știi? Primele zile de după dispariția lui Robby eram încă în recuperare și am mai fost supus la alte patru operații - atât de grav fusese distrus piciorul - și în tot acest timp eram pierdut în fluxul uitării din perfuzia cu morfină. În final, piciorul a fost salvat, iar doctorii mi-au spus că ar trebui să fiu recunoscător, dar singurul lucru la care mă puteam gândi era Robby. Nimic nu putea înlocui asta. Eram conștienți doar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
punându-le cap la cap, spre a te conduce la ceea ce mult timp nu a fost cunoscut, a reconstitui figuri și fapte despre care multe generații nu au avut cunoștință, a Întregi paginile unor epoci peste care s-a așternut uitarea și de ce nu am spune-o, chiar ignoranța, iată În fond esența, valoarea și satisfacția unei asemenea activități. Și lucrarea Dvs. este o mare Împlinire, un lucru de valoare pentru care cei de acolo trebuie să vă fie recunoscători. Știu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
o pură și emoționantă trăire sufletească - citind „Contribuțiile biografice” ale veșnicului regretat creator de imagini omenești nemuritoare - neuitatul nostru - Aurel Băeșu. Mă bucură f. mult că se mai găsesc oameni cu multă competență și nobilă simțire - care să șteargă colbul uitării ce s-a așternut de mult pe bietul Aurel Băeșu - care ca un luceafăr a strălucit În scurta lui trăire - lăsând În urmă-i o operă nemuritoare. Doresc să vă mai Întâlnesc - sper vara aceasta - ca să pot poposi măcar o
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
primul rând țin să vă mulțumesc pentru promptitudinea cu care ne-ați restituit materialul documentar și pentru frumoasele Dv. aprecieri cu privire la activitatea artistică a mamei și bunicului meu. Într-adevăr s-a comis o mare nedreptate că a fost dată uitării activitatea artistică atât de bogată a Norei Marinescu, prima artistă de operetă din țara noastră, care la timpul ei a fost atât de apreciată și divinizată. Ne bucură faptul că datorită Dv. artista Nora Marinescu va figura la loc de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Lămășeni - 140 pag. Am cerut să mi-o Înapoieze. Mi s-a răspuns că va fi prinsă Într-un caiet melodic ce va apare În 1990. E posibil?! Informația a apărut și În „Zori noi”. Mulțumesc că nu mă dai uitării. Calde mulțumiri și doriri de sănătate d-lui prof. P. Froicu. Cu sănătate și voie bună, M. Niculăiasa </citation> <citation author=”NICULĂIASA Mihai” loc=”(Lămășeni)” data =”13 sept. 1989”> Mult stimate d-le Eugen Dimitriu, Am primit rândurile cu informațiile
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
apariția volumului proiectat . La mulți ani cu Întreaga familie, Prof. Univ. Dr. Dan Smântânescu </citation> <citation author=”SMÂNTÂNESCU Dan” loc=”Buc.” data =”8 ian. 1977” desc=”C.P.”> M-au emoționat urările calde ale Dv. Înseamnă că nu m-ați dat uitării, așa cum au făcut-o mulți alții. Aș fi dorit să mai fac un rodnic popas pe frumoasele Dv. meleaguri, atât de scumpe nouă, dar nu m-au mai chemat, nici Comit. de Cultură, nici Inst. Pedagogic, nici secția Cinematografie, nici
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Într-un cerc intim, de prieteni și cunoscuți. Ori azi, și cei care nu te cunosc personal au aflat câtă pasiune ai pus și pui pentru scoaterea la lumină a atâtor fapte, opere și personalități peste care s-au așezat uitarea și colbul. Este o muncă istovitoare dar frumoasă, că nu-i alta mai frumoasă și iscusită zăbavă... Îmi pare rău că n-am trecut pe la tine deloc, adică am trecut dar dormeai, poate ți-au spus ceilalți bolnavi . Îți doresc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
tipărirea dar trebuie și ceva științific acolo. Dl. Prof. Jitaru n-ar putea să ne satisfacă aceasta? Mulțumesc pentru osteneala cu tipografia. Voi Încerca și cu Litera, căci n-aș vrea ca istoricul și activitatea Lectoratului münchenez să fie date uitării. Prin urmare nu e vorba de Călărași, ci de Caracal . Acolo nu prea cunosc lume și intervenția Muzeului cred, că ar fi mai eficace . Doina Bucur trebuie să aibă locul ei la Muzeu. Era rudă cu Ciurea prin mama Doinei
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
la poștă numai de două zile, când m-am Întors la București. Vă doresc, la rândul meu, sănătate și putere de muncă În toate gândurile mărețe și totodată pioase pe care le aveți Întru a nu lăsa să cadă În uitare pe cei care au muncit pe pământul țării, scoțând la lumină bogăția folclorului nostru. Când ați fost la București v-am promis niște reviste „Șezătoarea” și alte documente mărunte În ceea ce privește activitatea tatălui meu, dar fiind prea frig și greu de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
li se alătură Thomas Wohlfahrt, directorul proiectului, solicitat să participe în cele mai diverse combinații în fața obiectivelor. Figurile noastre din aceste ultime fotografii la Lisabona vor înfățișa probabil mult optimism și încrederea de dinaintea unei aventuri căreia i te dedici cu uitare de sine. Acestei însuflețiri senine, peste ani, îi va răspunde melancolia unor ochi încercănați, amărăciunea unor frunți ridate. În sfârșit, răsună semnalul de plecare. La revedere, Lisabona! Îți mulțumim pentru generozitate!... Dar ospitalitatea portugheză nu se sfârșește aici. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
stângistă, în pofida dispariției comunismului ca sistem politic. Mulți intelectuali de aici nu vor în continuare să audă de realitățile ultimilor 50 de ani din țările estice. E ca și cum ar trebui să ia cunoștință de o rudă abandonată, față de a cărei uitare nu-și pot reprima o vină obscură, și atunci se agață de „motivele nobile” ale amneziei lor. Îmi pare totuși nedrept ca acest erzaț ideologic să prevaleze acum și scot capul pe geam. De pe peronul zugrăvit ca o amprentă artistică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a început periplul nostru. De acest dezastru nu te poate salva decât jurnalul personal, acest „fir al Ariadnei” pe care tu, cronicarul impenitent, trebuie să-l împletești fără odihnă, ca să nu te servească la masă, pe post de terci, Minotaurul uitării. VASILE GÂRNEȚ: La Hanovra ajungem pe la 16.30. Suntem cazați în hoteluri diferite. Din nou avem noroc (perspicacitatea lui Lascha Bakradse!), nimerim la Kaiserhof, pe Ernst-August-Platz, în centrul orașului. Numele meu este trecut greșit în registre (ce m-ar tachina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
numai dreptul de a poseda valută, dar și de a lucra, în masă, în străinătate, de preferință în R.F.G. -, în România lui Ceaușescu, în plin delir al cultului personalității, Der Spiegel constata cam 700-800 de deținuți politici.Ă Cum se explică uitarea monstruoaselor crime ale clicii lui Dej, cele care au zdruncinat și distrus temeliile fizice și umane ale României democrate? Dictatura ceaușistă a fost altfel perversă, e drept, dar aproape nu au mai existat deținuți politici, frontierele erau semi-deschise etc. Evident
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sunt unii ce-și aduc aminte cu cvasi-nostalgie de micii și berea care „se dădeau” apoi, în scuaruri și parcuri, și nu e nimic uimitor în aceasta; oamenii, miile și sutele de mii, o dată deșteptați din șocul ocupării României, din „uitarea decisă” a Occidentului, aveau dreptul la viață și îl foloseau, acest drept, cum puteau. Mulți occidentali și chiar mulți emigranți români își închipuiau starea populației sub tiranie ca o masă de indivizi triști și revoltați, purtând în cârcă o bandă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în sfârșit, hidrei dogmatice realist-socialiste”, să luptăm nu numai cu „forurile politice”, dar și cu unii colegi, prestigioși încă, opuși mai perfid și mai tenace unei reveniri la realele valori decât chiar unii activiști ai partidului!... Cum se explică această „uitare” a tinereții noastre curate, fertile și luptătoare? Numai prin depărtarea fizică de două decenii? Cum de poți uita formidabila, geniala operă poetică a lui Nichita, despre care un Richard Wilbur sau Robert Bly, poeți americani de vârf, aveau păreri entuziaste
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]