10,163 matches
-
a Sfintelor Taine, culminând cu comuniunea euharistică”. Aceasta presupune, pe de o parte, unitatea dogmatică - așa cum au învățat întotdeauna Sfinții Părinți -, iar pe de altă parte, „un efort comun, în deplină iubire și solidaritate frățească, pentru dobândirea mântuirii și fericirii veșnice, ca participare activă și tainică a creștinilor la destinele lumii”. Întreaga activitate a ecumeniștilor contemporani converge spre realizarea acestei ecumenicități. Drumul de revenire la ecumenicitatea patristică presupune, însă, o muncă însuflețită și stăruitoare de căutare și studiu, adică de cunoaștere
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Dumnezeirii și a rolului Său pronietor în Biserică. Duhul Sfânt liberează și sfințește, creează și dă viață, cunoaște toate din veci și descoperă, este omniprezent și umple toată lumea, este mângâietorul tuturor, este bun și drept, iartă păcatele și dă viață veșnică, adunând pe creștinii de pretutindeni într-o singură adorare. În viziunea Sfântului Niceta, Sfântul Duh îmbrățișează cu aceeași dragoste dumnezeiască toată lumea, îndreptând-o spre iubirea lui Dumnezeu și spre libertatea harică. El era prezent la crearea lumii, a grăit prin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
I Timotei 5, 12 și 6, 13 în care Apostolul Pavel zice: „Mărturisesc în fața lui Dumnezeu care viază toate”; despre Fiul, ca făcător de viață mărturisește El Însuși, când zice: „Oile Mele ascultă glasul Meu și Eu le dau viață veșnică” (Ioan, 10, 28); iar Duhul Sfânt, ca dătător de viață, este indicat în textul de la Romani 8,11 în care același Apostol al Neamurilor spune: „Cel care a înviat pe Hristos din morți va dărui viață și trupurilor voastre
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
purtarea de grijă, răsplătirea faptelor, precum și despre relațiile intertrinitare: Tatăl este nenăscut, Fiul S-a născut din veci din Tatăl, iar Sfântul Duh purcede din veci din Tatăl, fără a omite să adauge că cele trei Persoane divine sunt veșnice. Deși nu a scris un tratat destinat dogmei Sfintei Treimi, găsim elemente cu privire la această dogmă în tratatele care se referă la credința în Domnul nostru Iisus Hristos, la Sfântul Duh și la Simbolul de credință. Din îndemnul călduros pe care
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
sistematizată decât în parte, în tratatul Despre Simbolul credinței. 1. Dumnezeu-Tatăl. În primul articol al Simbolului de credință nicetan mărturisim: „Cred în Dumnezeu-Tatăl, atotputernic, făcătorul cerului și al pământului”. Dumnezeu-Tatăl este atotputernic, nenăscut, nevăzut, de necuprins cu mintea, neschimbat și veșnic. El este Dumnezeu bun și drept, creatorul cerului și al pământului. Între Dumnezeu-Tatăl, creatorul lumii văzute și nevăzute, și creaturile Sale există o legătură intimă. Astfel, în prima parte a imnului Te Deum laudamus se înfățișează un grandios tablou al
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
apoi Patimile Mântuitorului și slăvita Sa Înviere, precum și șederea de-a dreapta Tatălui. Se descrie cea de-a doua venire a Domnului, ca să judece viii și morții. Se descoperă trimiterea Duhului Sfânt creator și reînnoirea pământului, după care va fi împărăția veșnică a drepților în slava Domnului și a celor nelegiuiți în chinul veșnic. Învățăturile Sfântului Niceta de Remesiana expuse în lucrarea De psalmodiae bono, cu privire la cântarea omofonă în biserică, au avut și au o permanentă importanță în Biserica Ortodoxă. Ele pot
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Se descrie cea de-a doua venire a Domnului, ca să judece viii și morții. Se descoperă trimiterea Duhului Sfânt creator și reînnoirea pământului, după care va fi împărăția veșnică a drepților în slava Domnului și a celor nelegiuiți în chinul veșnic. Învățăturile Sfântului Niceta de Remesiana expuse în lucrarea De psalmodiae bono, cu privire la cântarea omofonă în biserică, au avut și au o permanentă importanță în Biserica Ortodoxă. Ele pot fi reactualizate cu succes în organizarea cântării în comun, atât în Biserica
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
După publicarea, în anul 430 d. Hr., a tratatului Despre întruparea Domnului sunt puține informații despre viața lui Cassian. Unii cercetători susțin că Ioan Cassian ar fi încetat din viață între 433 - 434, iar alții că a trecut la cele veșnice în anul 435. Sfântul Cassian a pledat prin viața și prin întreaga sa activitate pentru valoarea supremă a vieții pustnicești reliefând valorile eremiților, dar și pe cele chinovitice și punând în centrul lor liniștea și ascultarea, rugăciunea continuă și contemplarea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Despre scopul și destinul monahului), Cassian înțelege prin scop transformarea omului în această lume după modelul Domnului și anume, prin sărăcie, post, veghe, meditare scripturistică și rugăciune neîntreruptă iar prin destin înțelege țel, năzuință finală către Împărăția cerurilor cu contemplarea veșnică a celor veșnice. Contemplarea e concepută în mai multe feluri, iar Domnul este apreciat doar de cei neprihăniți. De asemeni, Cassian subliniază că există trei proveniențe ale gândurilor noastre: Dumnezeu, diavolul și noi înșine. În a doua Convorbire, Avva Moise
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
destinul monahului), Cassian înțelege prin scop transformarea omului în această lume după modelul Domnului și anume, prin sărăcie, post, veghe, meditare scripturistică și rugăciune neîntreruptă iar prin destin înțelege țel, năzuință finală către Împărăția cerurilor cu contemplarea veșnică a celor veșnice. Contemplarea e concepută în mai multe feluri, iar Domnul este apreciat doar de cei neprihăniți. De asemeni, Cassian subliniază că există trei proveniențe ale gândurilor noastre: Dumnezeu, diavolul și noi înșine. În a doua Convorbire, Avva Moise vorbește despre discernământ
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
referă la cele trei renunțări ale monahului. Avva Pafnutie precizează că sunt trei feluri de chemări ale monahului, precum sunt și trei feluri de renunțări. Chemările monahului sunt: - gândul trimis de la Dumnezeu în inima noastră ce ne aprinde dorința vieții veșnice și a mântuirii; - exemplele unor sfinți și sfaturile lor ce ne aprind în suflet dorința mântuirii; - necesitatea pornită din necazurile ce se abat asupra noasrtră și ne determină să ne gândim la Dumnezeu, pe care L-am disprețuit, atunci când nu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
vorbitor pe Avva Nestoros, care se referă pe larg la știința duhovnicească. Se precizează că științele profane sunt foarte numeroase, însă folositoare doar pentru o viață de aici. Știința duhovnicească e superioară celei profane pentru că țelul ei este câștigarea vieții veșnice. Aceasta e compusă din două părți: partea practică sau a faptelor și partea teoretică sau contemplația. Știința practică se poate însuși fără contemplație, dar știința contemplației nu se poate învăța fără practică. Știința practică are două temeiuri: primul este să
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
inimii, dedicarea contemplației și anticiparea fericirii cerești a vederii lui Dumnezeu. Acestea se desfășoară în paralel și destinațiile lor nu pot fi mereu surprinse. Deoarece Cassian își dă seama că cerul poate reprezenta pentru mulți o destinație îndepărtată, iar fericirea veșnică poate părea ireală, mult distanțată față de elementele esențiale ale vieții monahale zilnice, el induce ideea că monahii au nevoie de un țel mai apropiat și unul dintre ele este curăția inimii (Convorbiri duhovnicești I, 4). Curăția inimii cuprinde o arie
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
afirmă teza sa fundamentală: contemplația este o depășire a marginilor pământești legate de moarte și o pregustare a cerului. Cel care primește toate lucrurile prezente ca fiind pieritoare și își fixează neclintit privirea minții asupra a ceea ce e nemișcat și veșnic, acela contemplă fericirea vieții viitoare fiind încă în trup. Columba Stewart sistematizează în cinci puncte motivația dezvoltată de Cassian în Convorbirea duhovnicească I pentru plasarea contemplației în centrul teologiei sale. 1. Faptele practice ale ascetismului și slujirii sunt provizorii în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
efect al propriei sale naturi și nu ca pe niște daruri ale Creatorului. A doua cădere a lui Lucifer se datorează ispitirii și căderii omului. Lucifer invidia la Adam și Eva faptul că aceștia urmau să se bucure de slava veșnică pe care el o pierduse. Cassian enumeră trei patimi la care face apel Satan pentru ispitirea lui Adam. Acestea sunt: lăcomia cu care a luat fructul din mărul interzis, gloria deșartă, după care se spune: ,, Ochii tăi se vor deschide
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și în căderea lui Satan, dar și în căderea protopărinților noștri. Urmările imediate ale căderii sunt caracterizate de Cassian ca fiind mult mai ușoare pentru protopărinții noștri decât pentru șarpe. Șarpele, ca autor moral al blestemului, e pedepsit cu blestem veșnic, pe când chipul și asemănarea lui Dumnezeu din om au fost doar alterate, nu distruse. P. Godet, citând o sursă pe care nu o specifică, spune: Din punct de vedere supranatural se poate spune că pentru Sfântul Augustin omul în această
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ce nu aparțin decât lui Dumnezeu și nici prin al doilea pas care înseamnă renunțarea la păcat și care aparține într-adevăr călugărului. Abia al treilea pas, meditarea asupra slavei ce se află deasupra universului însuși, este pasul către fericirea veșnică. Dumnezeu dă completarea desăvârșirii și curăției, deoarece călugărul nu cunoaște această desăvârșire înainte de a parcurge drumul. Omul singur nu se poate ridica la înalta răsplată a fericirii dacă n-are și ajutorul lui Dumnezeu, care-i conduce inima spre ce
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și voi cina cu el și el cu Mine” (Apocalipsa 3,20). Sfântul Apostol Pavel precizează că pe cei ce vor răspunde pozitiv chemării Sale, Dumnezeu îi cunoaște în veci (Romani 8,28). Aceștia sunt predestinați în veci spre fericirea veșnică: ,,Veniți binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți împărăția ce-a pregătit-o vouă de la întemeierea lumii”. Problema predestinației în Ortodoxie implică libertatea omului de a colabora cu harul și chemarea tuturor oamenilor la mântuire, iar la baza ei stă preștiința lui Dumnezeu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
teolog l-a cunoscut pe Sfântul Benedict de Nursia (480-547), care trăia la mănăstirea fondată de el, în anul 529, pe Monte Cassino (în sudul Italiei). În jurul anului 545, marele teolog, scriitor și savant Dionisie Smeritul a trecut la cele veșnice, probabil la Vivarium, unde trăise în ultimii ani. Ilustrul monah dobrogean a rezumat de la început idealul vieții pe care a îmbrățișat-o prin însuși numele său Dionisie Smeritul . Comparativ cu niște episcopi ilirieni care semnau în această formă, la el
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
notă variată preocupărilor sale. Cuvioșii Serapion, Pafnutie, Antonie și alții sunt chemați să coopereze la mântuirea unui suflet, care altfel ar fi fost pierdut. Mila lui Dumnezeu a izbăvit-o pe desfrânata din Alexandria „în scurtă vreme de chinurile cele veșnice”, pentru că s-a hotărât să se îndrepte pe calea cea aspră și grea a pocăinței. Piesa se bazează pe două narațiuni diferite. „Dionisie și alții au completat-o cu o prefață și diferite amănunte, până ce viața ei a ajuns la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
atât încât să devină criteriu cronologic al istoriei lor. Prin computul pascal și prin era creștină pe care le-a inițiat, numele ilustrului învățat străromân a rămas nemuritor. Veacurile îl urmează în această intuiție și credință a sa în Adevărul veșnic, în posibilitățile unității și ale dragostei umane. Prin toate aceste strădanii, Dionisie Exiguul își dovedește cu prisosință universalitatea personalității sale. Din cele prezentate mai sus desprindem următoarele considerații finale: Forma epistolară modestă în care se prezintă opera unuia dintre marii
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
culturale și istorice importante care se numesc Pacem in terris și Populorum progressio. Dar modul just de a se situa față de Magisteriu, în politică, este de a reflecta și a asimila ceea ce superiorii Bisericii ne învață despre principiile și adevărurile veșnice. Ne vom menține idealul politic pur dacă vom ști foarte bine să fim partidul care să-și înfigă rădăcinile în societatea italiană (...), dacă vom ști să interpretăm credința traducînd aspirațiile, nevoile și dramele societății naționale". Dar dacă DC a știut
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
9 „Cred...” „Iar credința este o putere a lui Dumnezeu, pentru că este tăria adevărului”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a II-a, cap. XI, 48.4., în PSB, vol. 5, p. 139) „Credința este tărie spre mântuire și putere spre viață veșnică”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a II-a, cap. XII, 53.5., în PSB, vol. 5, p. 141) „Credința înseamnă a cunoaște pe Dumnezeu Cel Unul prin fire și a-L mărturisi sincer și cu adevărat”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
să-i aducă omului mântuirea numai una dintre ele, despărțită de celelalte”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Cuvânt ascetic despre viața morală, despre cunoștință și despre dreapta socoteală duhovnicească, cap. 2, în Filocalia..., vol. II, p. 25) „Sfârșitul credinței în Dumnezeu este veșnica odihnă în Dumnezeu; și astfel sfârșitul nostru este început al veșniciei”. (Clement Alexandrinul, Pedagogul, cartea I, cap. XIII, 102.2., în PSB, vol. 4, p. 225) „Credeți și primiți ca plată mântuirea! (...) Cel care caută pe Dumnezeu lucrează la propria
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
dar n-a fost însemnat de istorie, pentru că acest lucru era nepotrivit celor începători și încă prunci cu cunoștința. Era o stare mai veche decât facerea lumii, potrivită puterilor celor mai presus de lume, o stare mai presus de timp, veșnică, pururea fiitoare; în ea, Ziditorul și Creatorul tuturor a făcut creaturi: lumină spirituală, potrivită fericirii celor ce-L iubesc pe Domnul, firile raționale și nevăzute și toată podoaba celor spirituale, câte depășesc mintea noastră, ale căror nume nici nu este
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]